Amfora prezentată de către Muzeul de Istorie din Bacău a fost descoperită în anul 1978, în cetatea dacică de la Pâncești, com. Pâncești, jud. Bacău (în literatura de specialitate menționată ca aparținând de localitatea Răcătău, com. Horgești, jud. Bacău; locația sitului arheologic se află la granița celor două localități). Exponatul din categoria ceramicii antice are o înălțime de 73,2 cm și un diametru al gurii de 5,4 cm și este cotat a fi din perioada începutului primului mileniu d.Hr. (sec. I-II d.Hr.).
Forma „umană” a acestor vase ceramice indică o „spiritualizare” a conținutului, acordând anumite valențe acestui mod de înmagazinare, ambalare, conservare și transport. Descoperirea unei amfore oferă multe informații, pentru că acestea erau vase folosite în comerț, iar prezența lor atestă existența unor legături economice vaste, întinse spre orașele colonii grecești aflate pe litoralul Mării Negre și chiar spre litoralul mărilor grecești. În ele erau depozitate și/sau transportate vinul, uleiul, grâul, sau peștele, ce proveneau din import. La Pâncești/Răcătău au fost găsite în situl arheologic mai multe astfel de obiecte, care provin din porturile Mării Egee, sau de pe coasta de sud a Mării Negre. De aici ele ajungeau pe litoralul vestic al Mării Negre, iar apoi o parte dintre ele luau calea apei, pe râurile navigabile, sau chiar a uscatului, spre a ajunge la destinație. Despre prima etapă a transportului multe informații au fost culese din epavele unor vase antice în care au fost descoperite mii de astfel de amfore. Situl arheologic în care a fost descoperită amphora prezentată este cunoscut ca Cetatea dacică de la Pâncești, punctul „Cetățuie” (com. Pâncești), identificată cu antica Cetate Tamasidava (cunoscută în literatura de specialitate ca Cetatea dacică de la Răcătău, com. Horgești).
Cetatea este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Ea se află în raza satului Pâncești, între acesta și Răcătău (în trecut a aparținut administrativ de comuna Horgești, intrând în literatura de specialitate drept „Cetatea de la Răcătău”). Punctul a fost semnalat încă din sec. al XIX-lea, însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 2002, timp în care au fost făcute numeroase descoperiri datate în epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și în sec. IV î.Hr. – II d.Hr. Întinderea locuirii în această ultimă perioadă, precum și numărul și calitatea decoperirilor demonstrează că cetatea era un important centru, ceea ce a dus la ipoteza că acesta era unul dintre cele trei polis-uri (orașe) aflate pe cursul Siretului menționate de geograful antic Ptolemeu și anume Cetatea Tamasidava (sursa: evenimentemuzeale.ro). Piesa se află expusă în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7). (G.V.G.)
Lasă un răspuns