Se cunoaște deja din lecțiile dureroase ale istoriei că în mare parte destinul luminos sau întunecat al unui națiunii atârnă de voința sa, dar în egală măsură și de iscusința conducătorilor pe care îi are. Istoria românilor nu este o istorie doar a faptelor de vitejie așa cum ne-ar plăcea nouă să credem, este și o istorie a numeroaselor acte de trădare, a luptelor fraterne pentru tron și supremație. În istoria noastră au existat conducători care au trădat alianțele cu marile puteri ale lumii în folosul exclusiv al țării și al națiunii pe care o guvernau, dar și conducători care și-au închinat țara puterilor străine din interese personale meschine.
Cu siguranță, cele mai întunecate aspecte ale istoriei noastre au existat în epoca fanariotă dar și în cea comunistă și post-comunistă care s-a extins până în zilele noastre. În ciuda progreselor remarcabile care s-au înregistrat în perioada comunistă, cu precădere în al doilea interval, comunismul a distrus parțial fundația solidă a românismului prin pervertirea culturii și a mentalității colective, care a schimbat vechiul sistem de valori moral cu un altul viicios, deșănțat și total străin de reperele noastre seculare. Suntem în pragul unui nou an al alegerilor prezidențiale și din ce se pare, eșantionul electoral preferențial tinde spre aceeași direcție. Partidele politice apărute la începutul anilor 90, prin descindere directă din nucleul comunisto-securistic s-au transformat de-a lungul anilor de guvernare prin fuziuni, sciziuni și replieri ideologice, însă metodele de guvernare au rămas aceleași, perfect adaptate după vechiul tipar. Românii acceptă resemnați anomaliile perfide ale societății în care trăiesc, ba mai mult le și sprijină într-un mod condamnabil fără pic de conștiință. Îți dai seama că România este o țară pierdută, din momentul în care observi dezbinarea prăpăstioasă dintre români, care ar trebui să fie solidari și uniți între ei, fiindcă doar așa s-ar putea efectua o schimbare majoră, însă din moment ce lipsesc aceste aspecte vom fi condamnați mai departe să ducem jugul nefast al sclaviei.
Dar să analizăm: au refuzat românii cu bună știință șansa de a fi avut o viață decentă? Cred că da! De multe ori am făcut greșeala, să arunc vina exclusiv pe politicieni pentru toată situația în care au adus în mod deliberat țara, însă este o percepție subiectivă a realității, fiindcă din păcate , cetățeanul român a fost părtaș într-un mod pasiv, indirect la toate aceste acțiuni infame ale conducătorilor. Din moment ce românii votează aceleași partide politice care s-au succedat la putere timp de trei decenii… Și mai rău îi apără cu un patos nebunesc pe reprezentanții puterii și ai opoziției , ajungând la conflicte deschise atât în mediul virtual cât și în realitate, atunci concluzia este că nu ai cu cine să te aliezi pentru a lupta pentru binele ţării. Nu doar politicienii sunt problema, ci mai ales susținătorii lor, populația îndobitocită și dezumanizată.În România la ora actuală există în jur de 6,4 milioane de asistați sociali, toți acești beneficiari ai acelui ajutor social formează o clientelă electorală foarte fidelă clasei politice. Clasa socială de mijloc este inexistentă, așa că restul populației este formată din săracii care trăiesc la limita supraviețuirii și din cei care muncesc în afara granițelor.
Dar vina nu-i a românului, așa este? Că doar el ce a făcut decât să asiste pasiv la compromiterea propriilor lui șanse de a avea o viață decentă? O mare parte din populație nu-și exercită nici măcar singurul drept cetățenesc acordat pe deplin, acela de a vota, invocând lipsa opțiunilor, așa că puterea de a decide prin vot cine ne conduce destinele stă în mâna unei pături sociale dezavantajate, care, poate, în lipsa unei informări consinstente și eficente cu privire la situația gravă în care se zbate nenorocita lor de țară trădată, prădată și vândută la bucată, au distrus viitorul urmașilor lor și pe cel al altora. Este intrigantă această lipsă completa de logica a românilor in momentul in care se pune in discutie propria lor bunăstare cetățenească. Le place să-și plângă neajunsurile în public dând vina pe orșicine, chiar și pe Dumnezeu, dar în schimb nu ridică un deget să schimbe ceva, așteptând mereu implicare din partea altora.
Tocmai din aceste motive au ajuns să fim atât de ușor controlați, devenind unealta obedientă și profitabilă a sistemului. Singura șansă de-a învinge caracatița mafiotă care a acaparat societatea este ca să ne unim într-o direcție constructivă, a schimbării în bine, lăsând la o parte diferențele de opinii, orgoliul și capriciile. Avem exemplul francezilor și a altor nații europene care s-au răzvrătit împotriva dictaturii globaliste luptând până la sânge pe baricade. Schimbarea stării de lucruri se va efectua în momentul în care ne vom conștientiza puterea colectivă care se poate manifesta prin prisma unității strâns legate.
Lasă un răspuns