Deunăzi, am primit o invitaţie la una dintre cele mai importante galerii ale New York-ului, Cavalier, de pe 57 St., la expoziţia artistului Gershon Benjamin, intitulată „Revisited”, dat fiind că lucrările expuse erau cunoscute. O dovadă că însemn şi eu ceva, măcar cât o coajă de nucă, în oceanul artei plastice americane. Galeriştii au văzut că muncesc, că nu merg de gură-cască prin galerii şi îmi apreciază munca. Am scris de câteva ori despre Cavalier Galleries, aflate în cel mai select loc al Manhattan-ului. Dar de data aceasta, surpriza a fost mare, în sensul că invitaţia nu a fost întâmplatoare întrucât artistul Gershon Benjamin (1899 – 1985) s-a născut la Piatra Neamţ! Deci un artist român?! Un pictor necunoscut? Cum se poate aşa ceva!? Incredibil, ce loc sfânt, care a mai dat doi artişti de geniu, Victor Brauner şi Jaques Hérold. Sigur ca Benjamin, mi-am spus, i-a cunoscut, deşi în biografia sa nu se vorbeşte despre ei. Poate fiindcă ei au ales ca loc de refugiu Parisul, iar Benjamin, Canada. De fapt, nu el a ales această ţară, ci părinţii lui, aşa cum citim în prezentarea galeriei: „Gershon Benjamin (American) was born in Piatra Neamt, Romania, and moved to Montreal with his family to escape the persecution of the Jewish people at the age of two”.
Deci această mutarea de adresă s-a petrecut când Benjamin avea doi ani. Adică în 1901, an când nu avem cunoştinţă de vreo persecuţie a evreilor în România. Atunci a existat un exod al evreilor, dar şi al românilor, mai ales ardeleni, spre SUA. Evreii plecau din motiv că nu erau încetăţeniţi. Brauner şi Hérold plecaseră în Franţa când erau deja maturi, în perioada interbelică, atunci când, într-adevăr, se prefigura ascensiunea nazistă. I-am spus curatorului expoziţiei toate acestea, dar cică aşa au primit informaţiile de la familia lui Benjamin.
Nu e de mirare că cei trei pictori evrei din Piatra Neamţ nu s-au întâlnit. La 24 de ani, Benjamin ajunge la New York unde urmează şi îşi împlineşte cariera de artist plastic. El este plasat în mişcarea modernă a artei, dar la capitolul influenţelor, nu apare nici un surrealist. Sunt pomeniţi în schimb Matisse, Cézanne, Picasso, Vuillard şi… Rembrandt, iar dintre americani, Mark Rothko şi Adolph Gottlieb. Un alt nume este acela al artistului Milton Avery, prietenul cel mai bun al lui Benjamin, căruia îi datorează şi cele două remarcabile portrete prezentate în expoziţia de la Cavalier Galleries.
Noi avem altă percepţie, naturile statice şi mai ales unele portrete ni l-au amintit pe Nicolae Tonitza, total necunoscut, din păcate, în America. Benjamin este la fel de fin, delicat şi inocenţial ca marele pictor român. Ba unele naturi statice florale amintesc de ikebana. Da, descoperim un pictor de un mare rafinament, dar în spiritul artiştilor moderni semnalaţi. Ba una dintre lucrări este deliberat un omagiu adus lui Paul Cézanne. Se numeşte chiar Homage to Cézanne (1971).
Opera lui Benjamin este foarte bogată şi exprimă cu preponderenţă o viziune a simplităţii. Temele abordate sunt naturi statice, portrete şi scene urbane. Artistul este de o mare sensibilitate, toate subiectele sale urmăresc să exprime frumuseţea. Compoziţiile sunt simple, în special florile sunt ca nişte fire singuratice, nu există în nici un caz ideea de buchet, ca la Luchian. Aceste fire sunt plasate pe un fundal la fel de simplu, rembrandtian, din două sau trei mari pete de culoare. Nimic sofisticat. Dar transparenţa personajelor se vede mai ales prin chipurile lor depersoanlizate, ceea ce le conferă o mare fineţe, un remarcabil rafinament, fapt care ne-a amintit de Tonitza. Aşa sunt tablourile Caroline (1937), A Lady in a Green Sundress / O doamnă intr-o rochie verde de vară (1940), Green Hat / Pălărie verde (1941) sau The Fedora Hat / Pălăria Fedorei (1945).
Seria de flori poate fi inclusă într-o antologie a genului Still Life sau o antologie a inocenţei. Și mă gândesc la tablouri ca Daffodils / Narcise (1952), Irises / Irişi (1967), Flowering Quince / Floare de gutui (1980) sau Lilacs in a Fishbowl / Liliac într-un acvariu (1964). Genială este şi o natură statică precum Bowl of Fruit with Nude / Vas cu fructe şi nud (1933). Un peisaj ca Resting at the Pool / Odihnă la piscină (1968) mi-a amintit de Andreescu, iar altele de impresionism, în special de Monet.
Toate tablourile expuse erau revizitate, adică expuse de-a lungul timpului în galerii şi scoase acum la vânzare, preţurile variind intre 20 şi 70 de mii de dolari.
Mă bucur că pot semnala pentru iubitorii de artă plastică din România un nou pictor român, de fapt, cu rădăcini româneşti, fiindcă datele sale biografice ne conduc spre un destin cu totul aparte, Gershon Benjamin fiind cotat peste tot, fără dubii, ca artist American.
Lasă un răspuns