Schimbarea destinației unor suprafețe de terenuri care până mai ieri erau loturi agricole sau sălbatice maluri de ape, au început să aducă în calea arheologilor noi și nebănuite vetre omenești de acum mii de ani. Așa se întâmplă și la Băneasa, la „doi ” pași de București. Aici, în punctul „Băneasa Lac”, a fost descoperit un sit din epoca Bronzului, cuprinzând urmele unei așezări civile (Latene timpuriu – Epoca bronzului mijlociu – cultura Glina). Obiectivul cercetării arheologice l-a constituit eliberarea de sarcină arheologică în anul 2005 pentru un teren cu suprafaţa de 680 m2, împărţit în trei loturi (proprietari Angeluşiu Petru, Ghiţulescu George, Viehmann Radu), pe care urmează a fi ridicate trei locuinţe proprietate personală. Zona cercetată se află în imediata vecinătate a malului sudic al lacului Băneasa, pe o terasă ce prezintă o uşoară pantă spre lac. Dimensiunile şi orientarea N-S a casetei (C1) şi a celor zecesecţiuni trasate (SI – X), au fost impuse de destinaţia şi configuraţia terenului. Secţiunile au avut dimensiunile de 2,50 x 20 m (9 secţiuni); 2 x 20 m (1 secţiune), iar caseta de 5,10 x 3,80 m. Stratul vegetal până la cca. -0,25 m a fost înlăturat prin decapare mecanică. Stratigrafia generală este următoarea: solul vegetal, cu o grosime ce variază între 0,07-0,25 m; stratul de pământ negru cafeniu, compact, gros de cca. 0,40 m, în care au apărut materialele arheologice (între -0,20 -0,60 m). Acestea sunt mai numeroase în partea superioară a depunerii; stratul de amestec între pământul negru cafeniu şi lutul galben, steril din punct de vedere arheologic, cu o grosime de cca. 0,45 m (între -0,60 -1 m), în care mai apar sporadic fragmente ceramice; nivelul de lut galben, compact, – „solul viu” steril arheologic, apare în medie de la cca. -0,90 m. Adâncimea maximă de săpare atinsă a fost de -1,10 -1,50 m.
Pe suprafaţa cercetată au fost surprinse trei complexe de locuire, toate în S. 10, precum şi un numeros material ceramic recoltat din stratul cu depuneri arheologice. Pe baza acestuia s-a constatat că locuirea poate fi atribuită în special epocii bronzului – cultura Glina. Au mai fost descoperite materiale ce pot fi atribuite epocii Latène şi sec. XX. De asemenea, au fost recoltate bucăţi de lipitură arsă provenite, cel mai probabil, de la pereţii unor locuinţe construite pe împletitură de nuiele. Deşi sunt de mici dimensiuni, bucăţile de lipitură păstrează amprente ale materialului lemnos cu diametrul cuprins între 0,7 cm şi 3 cm. Unele dintre acestea au păstrat o suprafaţă lisă. În compoziţia lipiturii exceptând nisipul fin, nu au fost observate urme de materii vegetale (pleavă, paie). Descoperirile din epoca bronzului sunt cele mai bine reprezentate în suprafeţele cercetate. Cpl. 1 – groapa a fost înregistrată la adâncimea -0,30 m, dar nu a fost surprins nivelul de săpare antic. Groapa a fost săpată din partea superioară a stratului de pământ negru cafeniu, pe care îl traversează şi pătrunde în lutul galben. Diametrul maxim al gropii măsurat pe profilul de NE are 1,60 m. Umplutura era densă, uşor mai închisă ca nuanţă faţă de pământul negru cafeniu. Conţinea bucăţi de cărbune de lemn de cca. 2 x 4/6 cm. Inventar: fragmente din gura unui vas întregibil, buză, gât şi umăr, spart pe loc, culoare cărămizie (d gurii=35 cm, d minim păstrat=27,2 cm). Vasul avea gura către S. Sub acesta au apărut bucăţi de cărbune de lemn şi buza unui vas cenuşiu decorat cu ,,găuri-buton’’; buză vas cu decor cu gaură-buton şi brâu alveolat făcut cu unghia în pasta crudă de la stânga la dreapta (d gurii=21,4 cm); fragment dintr-o cană, din care s-a păstrat buza şi urma torţii pe umărul vasului, (d gurii=22 cm); fragment din fundul unui vas (d=7,6 cm); buză de vas cu gaură-buton (d gurii=31 cm); la -0,62 m se găsea un astragal ars.
În afara complexului descris mai sus, în suprafaţa cercetată au fost recoltate numeroase fragmente ceramice. Acestea sunt dintr-o pastă uniformă, la care diferă cantitatea degresantului adăugat. Au fost observate în pastă nisip, pietricele, separat sau în combinaţie şi cioburi pisate. Omogenitatea pastei este dată şi de mărimea granulelor degresanţilor. Arderea vaselor a fost neuniformă, atât oxidantă cât şi reducătoare, culoarea variind de la cărămiziu, la diverse nuanţe de ocru şi cenuşiu. Ca elemente de decor au fost înregistrate următoarele: brâu alveolat în relief1; buton cilindric aplatizat; decor realizat cu măturica – maniera Besenstrich; „găurile-buton’’ realizate prin impresiune dinspre interiorul vasului; impresiuni făcute cu unghia, dispuse vertical sau uşor oblic2; mici proeminenţe alungite, conice în secţiune. Nu a putut fi reconstituită integral forma nici unui vas. Din materialul tipic recoltat din secţiuni menţionăm: torţi în bandă; fragmente din mai multe roţi miniaturale din lut, cu diametre probabile variind între 6,7 şi 7,5 cm şi doi centimetri grosime. Pe una dintre feţele unei piese au fost incizate o serie de linii oblice. Deşi materialul descoperit este extrem de fragmentar se pot face câteva trimiteri la descoperiri asemănătoare. Pentru un fragment dintr-un vas de dimensiuni medii, cu buza decorată cu crestături făcute prin impresiune cu unghia o bună analogie apare în staţiunea de la Bucureşti – Roşu3. Torţi în bandă au fost găsite în jurul Bucureştiului în staţiunea eponimă 4, la Glina – Cantina Fermei 5, Bucureşti – Roşu 6, precum şi în staţiunea de la Braneţ 7, jud. Olt. Rotiţe din lut ars sunt menţionate la Glina 8 şi la Braneţ 9. Pentru decorul caracteristic ceramicii de tip Glina, „găurile-buton’’ realizate prin impresiune dinspre interiorul vasului, menţionăm doar descoperirile din staţiunea de la Glina10. Epoca Latène. Cpl. 2a fost înregistrat la adâncimea -0,25 -0,30 m, în SX, acesta fiind şi nivelul de săpare antic. Groapa a fost săpată din partea superioară a stratului de pământ negru cafeniu, pe care îl traversează şi pătrunde în lutul galben. Pentru cercetare, groapa a fost secţionată. Dimensiuni: la adâncimea de surprindere lungimea pe profilul de SV atinge cca. 4,50 m. În grund s-a conturat clar la -0,90 -1 m, La această adâncime dimensiunile s-au redus la 4,10 x 1,10 m. Fundul drept, se găseşte la -1,20 m şi are o lungime de cca. 3,50 m. Umplutura consta în pământ negru, afânat, pigmentat cu bucăţi mici de cărbune de lemn, sub un centimetru.
Inventar: materialul tipic recoltat din Cpl. 2 se compune din: buză de vas cu „gaură-buton’’ sub buză, (d=16,6 cm). Prezenţa acestui fragment tipic în groapă, ca şi a altor fragmente mărunte atribuite culturii Glina, se datorează antrenării acestora la săparea şi umplerea acestui complex de locuire; buză de oală cu pereţii drepţi, pastă cărămizie, omogenă, arsă uniform, degresant: nisip; buză de borcan, uşor invazată, cu brâu alveolat (d gurii=12,6 cm), pastă cărămizie, omogenă, arsă neuniform, degresant: nisip, cioburi pisate; buză de vas cu pereţii drepţi, păstrează sub buză brâul alveolat în relief (d gurii =14 cm), pastă cărămizie, omogenă, arsă uniform, degresanţi: nisip şi cioburi pisate; buză şi perete de vas deschis cu gaură de reparaţie?/de suspendare?, pastă neagră-cenuşie în spărtură, omogenă, arsă uniform, degresant: nisip cu granulaţie mare, (d=18,6 cm); vas borcan, dimensiuni medii, buză şi perete cu o apucătoare, pastă cărămizie la exterior, neagră în spărtură, omogenă, arsă neuniform, degresant – nisip cu granulaţie mare; apucătoare semi-circulară fragmentară, pastă cărămizie, omogenă, arsă neuniform, degresant: nisip; fund de vas, pastă cărămizie la exterior, neagră în spărtură, omogenă, arsă neuniform, degresant: nisip cu granulaţie mare, suprafaţa finisată îngrijit, (d=12,6 cm); fragment de creuzet, pastă cărămizie la exterior, neagră în spărtură, omogenă, arsă neuniform, degresant: nisip cu granulaţie mare, (d=3,6 cm); fragment de perete de amforă de Chios11, pastă fină, cărămizie. Dimensiunile gropii şi forma dreaptă a fundului, fac probabilă ipoteza că acest complex de locuire ar fi o locuinţă. Fragmentul de amforă de Chios, apărut în sfertul de N al gropii asigură practic datarea complexului în sec. IV î.Hr.. Caseta 1 – pe această suprafaţă a apărut doar ceramică smălţuită, fragmentară, care datează de la începutul sec. XX. Zona a suferit numeroase intervenţii în perioada contemporană, la începutul cercetări înregistrâdu-se un strat masiv de pietriş adus pentru nivelare. Cpl. 3 – groapă (din S10) care la adâncimea de cca. -0,70 -0,80 m, are lungimea pe profilul de NE de cca. 1,10 x 0,30 m în grund. Umplutura este formată din pământ negru, afânat pigmentat cu bucăţi mici de cărbune de lemn, sub 1 cm şi de lipitură arsă. Drept inventar, au fost adunate fragmente foarte mici de oase şi de ceramică care nu permit o atribuire culturală (surse: wikipedia.org; cronica.cimec.ro; muzeulbucurestiului.ro; academia.edu, pmb.ro).
În zonă a mai avut loc o intervenția a arheologilor în anul 2006 care au eliberat de sarcină un teren ce avea urme de locuire din neolitic, eneolitic, tranziție spre bronz, Epoca bronzului, Laten. Iată cum aflăm că locurile din jurul capitalei noastre au fost locuite din cele mai vechi timpuri… (G.V.G.)
Lasă un răspuns