Așa cum o piață a manifestărilor civice nu poate fi „rezervată”, confiscată, mai exact, de către sistem, prin decizia unei autorități, la fel, o agora nu poate căpăta un caracter de „exclusivitate” strict pentru acțiuni civice ori sindicaliste printr-o decizie similară! Pentru că agora este prin ea însăși o expresie a libertății de a decide unde, când și cum se va manifesta, având mobilitatea dată tocmai de principiile democrației. În plus, ar fi și un non-sens în a lăsa autoritățile să decidă că un anumit loc este destinat manifestațiilor de stradă.
De aceea, proiectul USR este în cel mai fericit caz neinspirat. Pentru că din nou a venit cu o propunere de opoziție demnă de un… HG al puterii! Căci, așa cum în cazul reformei fiscale, soluția formațiunii de trenare la nesfârșit a adoptării în parlament a OUG-urilor date de guvernanți, prin interminabile dezbateri, neținând cont că, între timp acestea își produc efectele dezagregante pe care formațiunea le dorea tocmai… stopate, un OUG având consecințe juridice din prima clipă a publicării în Monitorul Oficial, iar tergiversarea votului în parlament nu ar fi afectat mersul „reformei fiscale”, și acum, ideea de așeza pe Piața Victoriei (dar dacă mâine societatea civică decide un alt loc pentru acțiunile sale?!) un „hastag” de rezervare pentru manifestări civice ar fi de fapt tocmai în favoarea guvernanților. Pentru că, dacă s-ar merge în Consiliul municipal cu un proiect prin care Piața Victoriei (acum „a Victoriei”) să devină exclusiv o agora a societății civice, și a sindicatelor (dar ce te faci în cazul manifestărilor sindicale atât de ușor de manipulat pentru a fi aduse, în fapt, în jocul și în interesul guvernanților?), propunerea ar cădea mănușă sistemului.
De fapt, doar de atât ar fi și nevoie: o inițiativă care să consacre manifestările într-un spațiu rezervat. Iar pe termen lung, ar avea efecte mai perverse decât țarcurile care, la acest moment, urmează ele protestatarii, fiind montate acolo unde aceștia vor să manifesteze.
Astfel, dacă societatea ar primi printr-un act oficial un loc rezervat acțiunilor ei (și, poate, la început ar fi chiar Piața Victoriei, tot într-un țarc, evident!), în momentul în care protestele ar viza altceva decât ținta de acum (în esență, Guvernul), acestea ar trebui desfășurate tot acolo, chiar dacă ar viza cu totul altceva, de la partide, la felurite instituții, inclusiv Cotrocenii.
De aceea, printr-o falsă garantare a dreptului de exprimare, o asemenea inițiativă ar deveni o funie de mâinile și picioarele protestatarilor.
Și ar fi, eventual, cazul fericit al acceptării pe post de agora a Pieței Victoriei… Temporar… Pentru că, după adoptarea unei hotărâri și fundamentarea principiului, din vari motive (securitatea locului, probleme de trafic, imposibilitatea gestionării mulțimilor), „agora” ar fi mutată într-un loc în care chiar nu ar deranja! Nici măcar secretarele întârziate (tot din „vari” motive!) prin birouri…
Ideea este dară total nefericită și, din dorința de mai bine (mai bine este însă, adesea, răul binelui, nu?!) ar limita exact libertățile agorei. Și drepturile obținute în ’89, inclusiv de a protesta acolo unde vrem noi, nu unde dorește sistemul, căci printr-un astfel de proiect am rămâne cu un țarc imobil ce ar suprima agorele în mișcare.
Lasă un răspuns