Mihai Tociu și Mihai Rapcea, despre un grav abuz: darea în administrare a imobilului din str. Lipscani nr. 18-20, Pinacoteca București, către Institutul „Elie Wiesel”!

Către, Prefectul Municipiului București, Primarul general al Municipiului București,  Gabriela Firea, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; În atenția, Secretarului General al Municipiului București

În temeiul dispozițiilor art. 7 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 formulăm prezenta

PLÂNGERE PREALABILĂ

Prin care solicităm revocarea în tot a Hotărârii nr. 285 din data de 29.09.2016, privind darea în administrare a imobilului situat în str. Lipscani nr. 18-20, sector 3, către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în vederea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România, având în vedere faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor legale incidente după cum urmează:

1. Hotărârea CGMB nr. 285 din data de 29.09.2016 a fost adopltată cu încălcarea dispozițiilor art. 44 alin 1 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

Prevede legiuitorul în textul invocat faptul că „Proiectele de hotarari inscrise pe ordinea de zi a sedintei consiliului local nu pot fi dezbatute daca nu sunt insotite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat in termen de 30 de zile de la inregistrarea proiectului, precum si de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 39 alin. (2) si (4).”

Propunerea de hotărâre cu privire la modificarea anexei la Hotărârea CGMB nr. 72/2002 privind alegerea comisiei de validare a fost introdusă pe ordinea de zi a ședinței din data de 04.09.2014 fiind însoțită doar de o scurtă expunere de motive, nedatată, neasumată – fără a avea numele inițiatorilor ci doar 6 semnături indescifrabile (încălcând dispozițiile art. 45 alin 1 din OG 35 care prevede că proiectele de hotarari se inscriu pe ordinea de zi a sedintelor prin mentionarea titlului si a initiatorului), fără raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și a raportului comisiei de specialitate a CGMB.

În aceste condiții, proiectul de hotărâre nu putea fi înscris pe ordinea de zi – neîndeplinind condițiile de fond expres prevăzute de legea aplicabilă, fapt ce duce la nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

În fapt, prin Hotărârea nr. 285/29.09.2016, CGMB a renunţat la utilizarea imobilului din strada Lipscani nr.18-20 pentru scopul pentru care a fost obţinut, respectiv găzduirea Pinacotecii Municipiului Bucureşti, conform HCGMB nr. 180/28.06.2013, în favoarea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România, prin darea imobilului în administrare către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în vederea realizării acestui muzeu.

În calitate de cetăţeni ai Bucureştiului, ne opunem acestei hotărâri si datorita caracterului ei permanent, ce rezultă din punctul 2 al Hotararii 285/2016: ’’Dreptul de administrare se acordă …pe întreaga durată de funcţionare” a muzeului.

Astfel, odată ce Primăria acordă dreptul de administrare a acestui imobil către Institutul „Elie Wiesel”, care este o instituţie publică cu personalitate juridică, coordonată de primul ministru, acest drept nu mai poate fi retras niciodată, pentru nicio justificare, şi practic Primăria pierde definitiv posibilitatea de a-şi manifesta dreptul de proprietate asupra imobilului.

Singurii care vor putea reda pe viitor Primăriei şi bucureştenilor dreptul de administrare asupra acestui imobil vor fi conducerea Institutului sau Primul ministru, adică instituţii care sunt complet independente de Primăria Municipiului Bucureşti şi care nu răspund în faţa cetăţenilor Capitalei.

Considerăm că neincluderea în hotărâre a unei clauze de oprire a contractului este un abuz grav împotriva intereselor bucureştenilor, care dovedeşte reaua intenţie a decidenţilor.

2. Al doilea grup de motive pentru care solicităm anularea Hotărârii nr. 285/29.09.2016 se referă la buna administrare a bunurilor bucureştenilor si modul în care sunt ierarhizate şi rezolvate necesităţile bucureştenilor, după cum urmează:

3. Pinacoteca reprezintă o colecţie de 5.500 de obiecte de artă de o valoare financiară uriaşă, propritate a bucureştenilor, care nu au un spaţiu de expunere şi care de foarte mulţi ani sunt depozitate împărţite în mai multe locaţii, în condiţii precare, supuse distrugerii, furtului sau înlocuirii cu copii. Este evident că există o necesitate urgentă pentru expunerea acestora.

În schimb, în Bucureşti există deja un muzeu al istoriei evreilor, organizat de către Comunitatea evreiască pe strada Mămulari nr. 3, sector 3, care se poate vizita, şi pe care Institutul Naţional al Patrimoniului îl descrie ca fiind comprehensiv. Chiar şi un nespecialist poate observa că o mai bună protecţie sau expunere a exponatelor din actualul muzeu al istoriei evreilor nu constituie nici pe departe o urgenţă de o anvergură similară cu colecţia Pinacotecii, şi consilierii CGMB nu au cerut o astfel de analiză comparativă pentru a decide în cunoştinţă de cauză.

De altfel, Institutul „Elie Wiesel” nu a făcut cunoscut exponatele pe care intenţionează să le expună în muzeul pe care intenţionează să-l organizeze şi nu a menţionat că ar exista vreo urgenţă, aşa cum există în cazul colecţiei Pinacotecii.

4. Din punct de vedere arhitectural, al îmbinării arhitecturii clădirii (monument istoric) şi a sincronizării temporale cu viitoarele exponate, imobilul din strada Lipscani 18-20 este un loc ideal pentru expunerea colecţiei Pinacotecii.

În schimb, se poate constata că muzeele evreieşti sunt organizate de preferinţă în spaţii cu aspect tem, cenuşiu, neîncărcate decorativ, în foste sinagogi, sau în componenţa altor muzee, cum ar fi Imperial British War Museum din Londra. Monumentul holocaustului din Bucureşti este exemplul cel mai vizibil.

În concluzie, imobilul din strada Lipscani 18-20 nu se încadrează în tipicul internaţional pentru muzeele de istorie a evreilor.

5. Din punct de vedere al amplasamentului imobilului, acesta este poziţionat mult în afara zonei bucureştene în care se află principalele elemente identitare evreieşti: Sinagoga Mare, Teatrul evreiesc, Templul Coral, Templul Unirea Sfântă etc. De altfel, la şedinţa CGMB chiar s-au propus două locaţii situate în această zonă, ca dovadă că sunt disponibile.

Suplimentar, este nedrept pentru comunitatea evreiască din Bucureşti ca eforturile pe care le face administratorul paginii Google Maps, care insistă cu perseverenţă să ţină trează în conştiinţa publică faptul că în spatele magazinului Unirea a fost odată un cartier evreiesc, prin afişarea sintagmei „CARTIERUL EVREIESC” peste acea zonă, să nu fie confirmate prin amplasarea muzeului propriu în zona respectivă. De remarcat că actualul muzeu al evreilor este amplasat în acea zonă, cum este şi firesc.

6. Din punct de vedere al reprezentativităţii spaţiului public din proximitatea imobilului în discuţie, acesta se află în zona turistică cea mai vizibilă a Bucureştiului, dar şi a ţării şi, prin urmare, ar trebui să constituie o prioritate pentru Primărie ca acest spaţiu să fie folosit pentru promovarea elementelor identitare sau reprezentative autohtone.

Considerăm că este mai benefic pentru un turist sau un vizitator străin care se deplasează în acel spaţiu bucureştean să aibă ocazia să viziteze colecţia Pinacotecii decât un muzeu al istoriei evreilor. De altfel, nici nu s-a făcut vreun studiu privind o posibilă apetenţă a turiştilor străini pentru vizitarea în Bucureşti a unui muzeu al evreilor, cu toate că se poate face o evaluare a fluxului de turişti de la actualul muzeu al evreilor sau de la alte muzee similare din alte capitale europene.

7. Din punct de vedere al principiului non-discriminării, se constată că sunt multe alte minorităţi care au trăit în România şi au plecat în masă în secolul 20, care au avut aport la istoria şi cultura română.

Considerăm că este neetic, şi chiar ilegal conform legislaţiei anti-discriminare, ca numai evreii să primească spaţiu de la Primăria Bucureştiului pentru un muzeu propriu, cu atât mai mult cu cât imobilul în discuţie are o valoare enormă, de 14 milioane de euro, iar minoritatea evreiască mai numără doar câteva mii de locuitori.

In situaţii similare, şi chiar mai bine reprezentate numeric, se află saşii bănăţeni, germanii sibieni, bulgarii dobrogeni, maghiarii etc. Dacă ar fî să păstrăm proporţiile, Primăria Bucureştiului ar trebui să le dea acestora pentru amenajarea muzeelor proprii, nimic mai puţin decât Palatul Parlamentului.

8. Din punct de vedere teritorial, majoritatea istoriei evreilor din România s-a manifestat în nordul Moldovei şi în Maramureş. De exemplu, laşul ar fi o localitate mult mai reprezentativă pentru înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor din România, sau Fălticeniul, sau Iveştiul lui Tache, Ianke şi Cadâr, şi considerăm că decizia CGMB de a acorda imobilul în discuţie este defavorabilă scopului acestui muzeu, pentru că va canaliza resursele alocate către un oraş mai nereprezentativ pentru istoria evreilor decât atâtea altele.

Chiar dacă solicitarea pentru alocarea acestui imobil pentru Muzeul evreilor din România a venit din partea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, se poate constata că acest institut a fost înfiinţat cu un cu totul alt scop în anul 2005 şi doar o hotărâre de guvern din urmă cu o lună (HG 626/2016) a acordat acestuia scopul de ’’coordonare a activităţilor în vederea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România”.

Trebuie menţionat faptul că singura instituţie în măsură să se pronunţe în privinţa alegerii unui spaţiu pentru muzeul evreilor este depozitarul de drept şi moral al istoriei evreilor din România, anume Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), care există şi are reprezentant în Parlament.

Considerăm că hotărârea CGMB în discuţie a fost luată fără a avea opinia justificată a singurului for credibil în materie de istorie a evreilor din România, anume FCER.

9. Al treilea grup de motive pentru care solicităm anularea HCGMB nr. 285/ 29.09.2016 este de natură procedurală, după cum urmează:

10. Propunerea de acordare a dreptului de administrare a imobilului din str. Lipscani 18-20 către Institutul „Elie Wiesel” a fost introdusă pe ordinea de zi a şedinţei CGMB din data de 29.09.2016 la începutul şedinţei, fără a se organiza vreo formă de dezbatere publică şi fără a fi prezentată pe ordinea de zi afişată pe domeniul de internet al PMB, nici chiar după ce şedinţa s-a desfăşurat.

Cetăţenii interesaţi pot afla de existenţa acestui punct din ordinea de zi doar din procesul verbal al şedinţei, dacă găsesc cele câteva pagini relevante într-un document de 110 de pagini, sau din hotărârea dată ca urmare a votului consilierilor CGMB, prin verificarea zilnică a hotărârilor după cuvinte cheie. PMB nu a dat niciun comunicat de presă ulterior, care să anunţe decizia luată, aşa cum a dat cu o săptămână înainte, pentru a anunţa intenţia de acordare a unui spaţiu pentru înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor, dar fără a se specifica locul.

În acest context, este important să se precizeze faptul că şeful Serviciului Administrativ şi Comunicare din PMB este unul dintre colaboratorii Institului „Elie Wiesel”, doamna Elisabeth Ungureanu, şi care a reprezentat Institutul în relaţia cu PMB.

Considerăm că toate aceste elemente sunt dovezi că a existat intenţia si colaborarea între departamentele PMB de a ascunde această propunere de hotărâre de atenţia publică, cu scopul de a nu fi supusă dezbaterii publice.

11. Din lecturarea procesului verbal al şedinţei şi prin compararea modului de acţiune al consilierilor partidului Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB) cu alte şedinţe ale CGMB, am constatat cu surprindere că în cazul de faţă nu s-au opus prin vot la încălcările evidente ale procedurii şi la absenţa unor analize tehnice pe baza cărora să ia decizia.

Suplimentar, acest partid nu a mai apelat la consultarea membrilor proprii, aşa cum o face de obicei, exemple elocvente fiind propunerea de atribuire a denumirii „Piaţa Radu Beligan” unei pieţe publice si acordarea unei finantari de Primaria Sectorului 1 pentru Catedrala Mantuirii Neamului, la care consilierii USB s-au opus pe considerentul că au organizat sondaje printre membrii proprii si acestia nu au fost de acord. Mentionam ca aceste doua exemple reprezinta cauze cu mult mai neimportante, ca valoare financiara si ca impact social, decat cel in discutie.

În mod evident, tema înfiinţării muzeului de istorie a evreilor nu prezenta nicio urgenţă care să justifice derogări de la respectarea procedurilor legale sau interne de partid, singurul pericol pentru amânarea luării deciziei fiind aducerea acestui subiect în atenţia cetăţenilor şi iniţierea unei dezbateri publice care ar fi avut mari şanse să blocheze propunerea.

Chiar dacă este vorba de încălcarea unor proceduri interne de organizare a unui partid, considerăm că ele constituie dovezi de coordonare a întregului proces la nivel politic, deoarece partidul USB se promovează ca fiind caracterizat de o corectitudine dusă la extrem, de un profesionalism imbatabil şi de transparenţă maximă.

Considerăm că oricine analizează modul în care s-a luat hotărârea în discuţie poate găsi o explicaţie dacă găseşte răspunsul la întrebarea ’’Care a fost motivul pentru care in aceasta cauza Partidul USB a renunţat la toate principiile sale?”.

12. Timpul neobişnuit de scurt (șase zile!) prin care s-a luat o decizie cu privire la o clădire din patrimoniul naţional, cu o valoare financiară foarte mare (14 mil euro) şi cu privire la soarta colecţiei Pinacotecii, de o valoare şi mai mare, atât financiară cât mai ales culturală, denotă o grabă care nu poate fi justificată prin nicio urgenţă.

Nu există precedent pentru viteza cu care s-a acţionat, şi datele documentelor arată că solicitarea, întocmirea şi trimiterea de rapoarte la direcţiile de specialitate din Primărie şi introducerea pe ordinea de zi s-au făcut de la o zi pe alta.

Paşii legali care s-au făcut pentru acordarea acelui imobil pentru muzeul istoriei evreilor, denotă o coordonare între instituţii care în mod normal nu comunică pe astfel de teme, care sunt considerate în mod obişnuit ca frivole, şi anume: hotărâre de guvern ’’tehnocrat” 625/2016, solicitare adresată PMB de Institutul „Elie Wiesel” şi votare în unanimitate de către consilierii unor partide care contestă cea mai mică neconformitate legislativă şi care votează unii împotriva celorlalţi doar din spirit de frondă.

Considerăm că viteza neobişnuită şi coordonarea nefirească pot fi justificate numai prin existenţa unor factori de presiune care sunt ascunşi cetăţenilor, şi care îşi pot găsi o explicaţie în întrevederea dintre primarul general, Gabriela Firea, şi reprezentantul Ambasadei SUA, adjunctul şefului misiunii în România – Dean Thompson, pe subiectul înfiinţării unui muzeu al istoriei evreilor, în ziua de 22.09.2016.

Faptul că în ziua următoare, 23.09.2016, Institutul „Elie Wiesel” a trimis solicitarea către PMB şi peste șase zile era aprobată în unanimitate de CGMB, este o dovadă că procesul decizional a fost invers celui normal, adică procesul a fost iniţiat formal de Institutul „Elie Wiesel” în momentul în care primarul general şi patidele reprezentate în CGMB au dat garanţia că va fi finalizat pozitiv, repede şi fără opoziţie din partea cetăţenilor.

Considerăm că toţi cei implicaţi în emiterea hotărârii au acţionat nedemocratic, pentru că nu au respectat procedurile legale şi nu şi-au bazat decizia pe note de fundamentare profesioniste, bazate pe cifre, documente şi analize.

Consilierii care au aprobat în unanimitate solicitarea Institutului „Elie Wiesel” nu au avut in vedere faptul că, aprobând aceasta solicitare, incalca dispozitiile hotararilor nr. 180/2013 si nr. 40/2016 prin care s-a dat o destinatie imobilului in cauza. O noua hotarare nu se putea da decat dupa desfiintarea hotararilor nr. 180/2013 si nr. 40/2016.

Din ratiuni de simetrie a actului juridic administrativ (hotararile CGMB) în condițiile în care s-au alocat sume importante de bani pentru proiectul Pinacotecii, destinatia acestor investitii nu poate fi facuta fara desfintarea hotararilor ce prevedeau finalizarea proiectului Pinacotecii, lucru care nu s-a produs in acest moment fiind in vigoare hotararile nr. 180/2013 si nr. 40/2016.

Chiar conform principiului validității actului mai vechi, hotărârea CGMB în cauză este în contradicție cu cea a înființării Pinacotecii și nu se poate vorbi despre o desființare tacită a acesteia din urmă.

Pentru toate aceste considerente, vă rugam să desfiintați hotărârea atacată având în vedere toate motivele de nelegalitate și lipsa de oportunitate a unei astfel de hotărâri, prin care li se răpește bucureștenilor șansa de a avea un obiectiv cultural reprezentativ.

Un răspuns la Mihai Tociu și Mihai Rapcea, despre un grav abuz: darea în administrare a imobilului din str. Lipscani nr. 18-20, Pinacoteca București, către Institutul „Elie Wiesel”!

  1. Avatar IO... spune:

    In Romania actuala nu se dau Legi asa cum vor cainii sa spuna ci Dictate.Dictatul se da unui popor cucerit,care nu are voe sa carae,sa comenteze.Aceste Legi”obligatorii”fac trimitere la zdup,la mititica,daca le ceri logica,adevarul si dezvalui rostul lor adevat,adica minciuna,fals,furt,umilirea unui intreg popor si chiar desfiitarea istoriei si existentei lui.Madam Firea da dictate provenite din firea gastii din care face parte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*