Prin argumente concrete, prin fapte reale, prin dezvăluiri şocante omul basarabean se confruntă cu cel mai complicat fenomen al existenţei umane şi anume: dorinţa de a supravieţui prin orice modalitate într-o societate care este tot mai mult supravegheată/ademenită de puterea morţii premature. Această frază nu este o glumă, ci este un adevăr din viaţa reală a unei comunităţi/a unui popor. De aceea, pentru a înţelege cu adevărat sensul sintagmei „dorinţa de a supravieţui” sau „mortalitate prematură” este necesar să fii parte componentă a societăţii basarabene. În aşa mod, se vor deschide acele orizonturi care vor limpezi nu numai înţelesul unei sau mai multor sintagme, dar te va face să fii complice în mod direct cu cele mai grave aspecte ale existenţei şi supravieţuirii, astfel făcându-te să cunoşti ce este starea de extremă sărăcie, ce este foamea, mizeria, inexistenţa protecţiei sociale şi sanitare, şi, cel mai dureros, neavând posibilităţi pentru a trata o maladie curentă/cronică şi pentru a avea o viaţă cât de cât decentă şi umană.
Poporul basarabean, fiind în afara protecţiei sociale şi sanitare, suportă cele mai grave consecinţe ale declinului economic şi a puterii statale, care este incapabilă de a administra ţara pe principii umane şi democratice. Neavând mijloacele necesare pentru existenţă, populaţia ţării se confruntă cu serioase probleme de sănătate care, totodată, le scurtează viaţa în mod condiţionat. Sărăcia şi neajunsurile sociale sunt cauzele principale care afectează în mod direct sănătatea omului. Conform raportului Băncii Mondiale în Republica Moldova circa un milion de oameni, respectiv 30,2 la sută, se află în sărăcie absolută, iar circa 150 mii de persoane, respectiv 4,5 la sută, sunt în sărăcie extremă. Reieşind din aceste realităţi este cazul de menţionat care sunt cele mai vulnerabile aspecte ce produc mortalitatea prematură sau mai bine zis mortalitatea forţată a cetăţenilor. Neavând loc de muncă asigurat, neavând mijloacele financiare necesare pentru existenţă, nefiind protejat social şi sanitar, omul basarabean zilnic este supus stresului care îl predispune/obsedează către stări tot mai pesimiste. Astfel, pentru a-şi îneca şi a nu simţi durerea sufletească şi necazurile vieţii cotidiane omul devine dependent de băuturile alcoolice care, într-un fel, îi linişteşte senzaţia de stres/de presiuni nervoase. În rezultat, aproape 60 la sută din populaţie consumă produse alcoolice în cantităţi relativ mari, 17 la sută fiind femei, iar circa 28 la sută din populaţie este dependentă în totalitate de alcool. Iar circa 50 la sută dintre bărbați și circa zece la sută dintre femei fumează. Nemijlocit, neavând alimentaţia adecvată, acest fenomen produce deteriorarea sănătăţii care provoacă îmbolnăviri serioase ale ficatului, pancreasului, stomacului, inimii, a căilor respiratorii, în cele din urmă, provocând dezvoltarea unor maladii grave precum ciroza, cancerul şi, respectiv ultima stadie, decesul sau prezenţa morţii premature. Prin complexitatea acestor cauze (abuzul de alcool şi a tutunului, alimentaţia exagerat de proastă, consumul de droguri, lipsa banilor pentru tratament) este prezentă şi tuberculoza (boală infecțioasă și contagioasă produsă de localizarea bacilului Koch la plămâni, intestine, oase, etc., care provoacă distrugerea țesutului, supuraţii) care a atins cote maxime în cadrul ţării.
Conform studiului realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii se certifică, că Republica Moldova se plasează pe primul loc în Europa şi printre primele locuri în lume privind numărul de bolnavi/îmbolnăviri de tuberculoză (TBC). Conform datelor oferite de Ministerul Sănătăţii numai într-un singur an s-au înregistrat 4686 cazuri de tuberculoză, acestea constituind circa 115 cazuri la 100 mii de locuitori. Pe când media de îmbolnăviri de tuberculoză în Europa este de 41 cazuri la 100 mii de locuitori. Numai în anul 2012 au decedat în R.Moldova 512 persoane din cauza tuberculozei. În multe cazuri tratamentul fiind incomplet, inadecvat sau nefinisat omul bolnav de tuberculoză poate fi destul de contagios, aceasta, la rândul lui, putând infecta timp de un an aproape 15 persoane. Tinând cont de faptul că sistemul de sănătate din R.Moldova este nespus de mult afectat de declinul economic, astfel, aproape 59 la sută din populaţia ţării nu are acces la cele mai elementare servicii medicale, în special în zonele rurale. În aşa mod, sunt extrem de prezente şi maladiile aparatului cardiovascular, sistemului nervos central, căilor respiratorii, dereglări/tulburări psiho-somatice, boli interne ale aparatului digestiv/ficatului, intoxicaţii motivate din diverse cauze şi de un mod de viaţă nesănătos. Actualmente peste 35 mii de persoane sunt infectate de starea patologică a hepatitei B şi C, astfel în R.Moldova hepatita virală provocând decesul a circa 3000 de persoane în an, pe când rata mortalităţii la acest capitol în ţările Uniunii Europene este de şase-şapte ori mai mică. Persoanele bolnave de hepatita C mor într-un număr destul de mare, deoarece nu au posibilitatea să beneficieze de tratamentul respectiv. Cauza este că medicamentele procurate de Ministerul Sănătății al R.Moldova ajung doar la 300 de bolnavi, însă lista reală a bolnavilor de hepatită este de mii de persoane, relatează Centrul de boli infecțioase Toma Ciorbă din Chisinău. Deci, pentru a primi tratamentul respectiv bolnavii de hepatită sunt nevoiţi să aştepte zeci de ani. Însă, în timp, boala progresează, în rezultat, transformându-se în ciroză şi cancer a ficatului, în cele din urmă, fiind prezent decesul omului. Este destul de jalnic acest lucru în viaţa omului basarabean, însă realitatea este de aşa natură că nimeni nu poate face nimic pentru a salva situaţia în cauză.
Un al fenomen destul de grav ce afectează omul basarabean este prezenţa virusului HIV ce provoacă SIDA, acesta extinzându-se într-un mod destul de alarmant în R. Moldova. Conform datelor Ministerului Sănătăţii la 1 ianuarie 2014 au fost înregistrate 8557 persoane bolnave de HIV pozitive, dintre care 3543 femei și 5014 bărbați. Din numărul total au decedat 1752 persoane sau, respectiv, 20,5 la sută. Numărul persoanelor infectate cu virusul HIV este într-o creştere destul de rapidă, în consecinţă, numai pe parcursul a zece luni au fost diagnosticate încă 706 cazuri noi. Costurile pentru tratamentul HIV/SIDA variază între 212 dolari SUA, 890 dolari SUA şi circa 11 mii dolari SUA. Din 2003 până în prezent în Republica Moldova au fost investite, cu suportul Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei, peste 25 mln dolari SUA, inclusiv circa 50 la sută pentru echipament, consumabile, teste, tratamentul antiretroviral (ARV), infecții oportuniste, transmiterea de la mamă la făt şi 38 la sută pentru activităţile de prevenire a transmiterii infecţiei cu HIV în grupurile vulnerabile. În total, circa 90 la sută din mijloacele financiare oferite de Fondul Global au acoperit priorităţile de bază din cadrul ţării în acest scop. Iar statul moldovenesc a acoperit doar o mică parte din cheltuielile legate de infrastructură, precum: întreţinerea instituţiilor medicale, respectiv, a personalului medical şi de consultanţă. Dar, necătând la toate aceste ajutoare destul de mari din afara ţării, oricum omul basarabean infectat de virusul HIV/SIDA întâmpină probleme serioase în obţinerea tratamentului adecvat.
O altă tragedie naţională pentru supravieţuire prin intermediul unei sărăcii absolute este că omul basarabean a ajuns la culmea disprării, în rezultat, fiind nevoit să-şi vândă propriile organe interne, precum rinichii. În aşa mod, vinderea unui rinichi pentru bani a devenit o realitate forţată pentru cetăţenii R.Moldova. Conform sondajelor, în unele localităţi din cadrul ţării, undeva zece la sută dintre tineri îşi vând rinichii pentru câteva zeci de mii de dolari. Dar, sunt şi multe cazuri când unele persoane, căzând pradă traficanţilor de organe, rămân şi fără un rinichi şi fără bani, în rezultat, fiindu-le afectată destul de grav sănătatea. De obicei, majoritatea ofertelor privind vânzarea rinichilor variază de la douăzeci la cincizeci de mii de euro. Pe cât este de palpitant subiectul de obţinere a unor asemenea sume de bani, pe atât este de tragic momentul în care omul îşi riscă propria viaţă şi sănătate. Este de necrezut acest lucru, dar are loc cu adevărat în societatea basarabeană la începutul mileniului trei. Atare lucruri se întâmplă atunci când ţara este plină de persoane ce deţin averi impunătoare evaluate în milioane de lei/de dolari/de euro, aceştea fiind numiţi „milionari”. Un asemenea proces are loc atunci când 8-10 la sută din populaţia ţării (în special, clasa dominantă) are un nivel de trai foarte bun, aceştea deţinând o parte consistentă din bogăţia statului, iar 254 cetăţeni sunt consideraţi milionari. Conform raportului World Ultra Wealth Report Outlook 2012-2013, realizat de Wealth-X, Republica Moldova se plasează pe locul 33 din 45 state europene unde averea totală a celor mai bogate 75 de persoane din republică este de opt miliarde de dolari şi este cu 20 la sută mai mare decât PIB-ul ţării. Deci, în condiţiile unei sărăcii absolute şi de criză financiară totală a ţării, omul bogat/omul puterii nu mai poate de bine, iar cel sărac îşi sacrifică viaţa şi sănătatea pentru a supravieţui şi pentru a suporta clasa dominantă care a adus ţara la marginea prăpastiei.
Ca urmare, ţara este plină de cimitire unde în fiecare zi pleacă la odihna veșnică sute de oameni. Numai din cauza cancerului (anul 2015) mor în fiecare zi circa 15 persoane; din cauza hepatitei circa 3000 de persoane în an, respectiv circa 250 persoane în zi; din cauza fumatului anual decedează până la patru mii de persoane, respectiv în zi circa 333 persoane; din cauza tuberculozei circa 512 persoane în an (anul 2012), respectiv circa 43 persoane în zi; din cauza accidentelor rutiere circa 80-84 persoane. Iar, mortalitatea infantilă în R.Moldova are o medie de 11,27 morţi la o mie de bebeluşi, cea mai ridicată rată în Europa, în Uniunea Europeană media mortalităţii infantile fiind de 4,59 la o mie de nou născuţi (Strategia Naţională de Raţionalizare a Spitalelor pe anii 2010-2012. Datele oficiale ale Ministerului Sănătăţii în colaborare cu Banca Mondială, 07.09.2010, disponibil). Astfel, conform relatărilor efectuate de BBC în 2011 se constată că Moldova este ţara a cărei populaţie descreşte cel mai rapid din lume, numărul decesurilor fiind de 106 persoane în zi. Fără argumente, cu certitudine, situaţia la ziua de azi este cu mult mai tragică şi mai gravă la capitolul mortalitate.
În aşa mod, cimitirele Moldovei devin deja obiective turistice şi subiect de discuţie, fiind unicul loc care ar interesa vizitatorii străini. Spre exemplu, cimitirul Sfântul Lazăr din Chişinău sau denumit şi cimitirul Doina din capitala Republicii Moldova, fiind considerat cel mai mare cimitir din Europa, adăposteşte peste 300 mii de morminte, printre care 600 de cavouri, şi se întinde pe o suprafaţă de două milioane de metri pătraţi (cu toate că în Chişinău mai există încă zece cimitire. Publicaţia britanică Daily Mail notează că „una dintre atracţiile turistice principale din Chişinău este cimitirul Sfântul Lazăr, cunoscut şi sub denumirea Doina, ca fiind cel mai mare cimitir din Europa”. Iar în 2010 cimitirul Doina a fost subiectul unui documentar realizat de HBO România, Digging For Life, care a scos în evidenţă viaţa groparilor ce muncesc aici şi care, totodată, locuiesc în cimitir. Ţinând cont de faptul că natalitatea este nespus de scăzută (conform clasamentelor mondiale R. Moldova, estimări 2015, în topul „ratelor fertilităţii mondiale” este plasată pe locul 187 din 224 ţări. Aici putem spune, cu fermitate, că rezultatul acestui clasament la capitolul „fertilitate” este aceeaşi „natalitate”, unde femeile din R. Moldova nu mai vor să aducă pe lume copii în condiţiile unei sărăcii absolute), că procesul migraţiei în afara ţării este extrem de mare, că mortalitatea prematură a cetăţenilor este înspăimântătoare, atunci ne întrebăm: câţi locuitori vor rămâne în următorii 30-50 ani în R. Moldova, dacă procesul de existenţă/supravieţuire socială va continua în modul actual? Şi totuşi, până la urmă ne întrebăm: cine va fi răspunzător pentru procesul în cauză, având ca subiect „exterminarea intenționată a unei comunități de oameni”?
Lasă un răspuns