Vampirul Djuvara pângărește Istoria Românilor!

Într-o Românie în care democrația a dat cu oiștea-n gard, iar mafioții și trădătorii au devenit mai populari decât elitele naționale – o nulitate doctă ca Neagu Djuvara face carieră. Ce-i drept, între bătrânețe și moarte. În loc să-și plimbe strănepoții prin Cișmigiu, ipochimenul răscolește, cu un băț putred, istoria noastră multimilenară, pe care o terciuiește după bunul plac al stăpânilor săi din umbră. Mașinăria de propagandă manipulatorie l-a teleportat pe noul ”Dascăl Național” (sic!), pe soclul lui Nicolae Iorga…

Ce blasfemie! Pentru puștime, ”istoricul, diplomatul, filozoful și romancierul” Neagu Djuvara (cum se recomandă sus-numitul prin bâlciuri și talciocuri) a devenit principalul reper (poate singurul!) de înțelegere (din păcate, greșită!) a trecutului nostru, mai recent sau mai îndepărtat. Trăim în secolul vitezei, așa că junimea nu se mai complică. Djuvara le dă mură în gură ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” – compunere neroadă și mincinoasă, dar viu colorată, cu multe poze – iar aceștia o înghit pe nemestecate. De la înălțimea la care l-au cocoțat tabloidele bălțate și talk-show-urile (unde stă cu mâna dreaptă la falcă și cu arătătorul stâng în gură), mitomanul de profesie crede că își poate permite orice.

Chiar să afirme că primii domnitori ai Țării Românești au fost alogeni, mai precis… cumani! Iată ce scrie, negru pe alb, în cartea sa „Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești” (apărută la Editura Humanitas, de al cărei patron ne-am ocupat mai demult, în pamfletul ”Un filozof de bucătărie: Gabriel Liiceanu”, publicat în revista ”România Mare”, în aprilie 2003): „Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie asimilat cu legendarul Negru Vodă. (…) Toate adunate alcătuiesc ceea ce se numește în jargon juridic un mănunchi de prezumții atât de convingător, încât în ochii mei n-ar mai trebui să existe nici o îndoială asupra originii cumane a spiței Thoctomeru-Basaraba”. Pe aceeași linie a spurcării originilor și parcursului nostru istoric se plasează și afirmația, de-a dreptul imbecilă, pe care a făcut-o moșneagul graseiat la TVR 1 (în emisiunea ”Garantat 100%”, realizată de Cătălin Ștefănescu): ”1 Decembrie – în mintea rumânului – este data la care se creează România Mare. Nu-i adevărat! 1 Decembrie este numai data la care două provincii – anume Transilvania și Banatul – emit dorința de a fi legate de Regatul României (sic!). De remarcat și faptul că Djuvara spune rumân (adică iobag!), nu român, tot în bătaie de joc…

Istoricul și teologul Dan Zamfirescu i-a dat o amplă replică bătrânei caiafe, în cartea intitulată sugestiv: ”Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara – fals științific sau trădare de țară?” (apărută la Ed. Roza Vânturilor & Ed. Semne). Aflăm că ”Neagu Djuvara deține în cultura română recordul absolut în materie de ediții ale unei cărți de istorie. (…) Cele 11 ediții de până acum ale cărții domniei sale O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri nu-și au concurență. (…) Ea a dublat textul tipărit cu vorbirea lui de către autor pe 10 compact-discuri”. Bani aruncați aiurea, fără îndoială, doar pentru a asigura propagarea unor teze antiromânești, prin care se spală (încet, dar sigur!) creierele tinerei generații. Djuvara ”a fost selectat și propulsat în prim-plan, pe toate căile, tocmai în virtutea unei calități aproape geniale, dacă o raportăm la interesele pe care le servește: aceea de a transforma piscurile și munții în mușuroaie și de a face din uriașii istoriei noastre aproape niște pitici”. Acesta ”s-a dovedit istoricul ideal pentru exact ceea ce se vrea acum: să i se smulgă neamului românesc acel nerv vital reprezentat de memorie”.

În viziunea lui Neagu Djuvara, ”sunt estompate, minimalizate și chiar trecute total sub tăcere acele elemente care contribuie la grandoarea unei personalități sau a unei epoci, sau chiar a unei instituții cum este Biserica Ortodoxă Română”. Mai mult, falsificatorul de istorie are tupeul să afirme următoarele: ”Suntem singura țară mare din Europa a cărei unitate e exclusiv întemeiată pe limbă. (…) Mai toate celelalte state europene s-au constituit pe baza unei istorii comune”. Zamfirescu îl contrazice cu fermitate, arătând că ”la baza unității românilor a stat, încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare (…), conștiința apartenenței tuturor vorbitorilor acestei limbi la același neam: la neamul românesc”. Cât despre sacrificiile făcute de români în cele două războaie mondiale (a căror dimensiuni îi scapă lui Neagu Djuvara), Dan Zamfirescu precizează că ”românii, la fel ca în răsărit, nu s-au bătut cu poporul german, după cum nu au trecut Nistrul împotriva poporului rus. În ambele direcții, ei au luptat și s-au jertfit pentru lichidarea a două monstruozități ale istoriei universale: în răsărit bolșevismul și în apus nazismul”.

Ne oprim, deocamdată, aici cu cazul Neagu Djuvara (emblematic pentru operațiunea diabolică de distrugere a Pantheonului Național și a memoriei noastre colective). Pentru noi, acest individ ridicat în slăvi de o adunătură de ticăloși cu simbrie străină nu este altceva decât un vampir care pângărește Istoria Românilor. El se hrănește cu sângele vărsat de eroii neamului – de la Posada și Călugăreni, până la Mărășești și Podu Înalt. Ar trebui înfipt un țăruș în tomurile mincinoase ale lui Neagu Djuvara, iar autorul acestor infamii scelerate să poarte la gâtul lui de curcan bătrân nu un colan de aur, ci o salbă de căței de usturoi. Poate așa va mai sta locului, măcar o vreme. Iar dacă tot nu și nu – atunci să chemăm Exorcistul!

3 răspunsuri la Vampirul Djuvara pângărește Istoria Românilor!

  1. Pingback: Istoria necunoscuta a romanilor | hyper blog

  2. Ţăruşul, sub forma sa majoră şi mai eficientă de „ţeapă”, trebuie înfiptă în altă parte, cum era folosită de Vlad Ţepeş. Vlad Hogea a trecut cam în fugă peste op-ul prof. Dan Zamfirescu, din care mai trebuia să citeze următorul fragment semnificativ pentru caracterul – adică pentru lipsa de caracter – a lui Djuvara: «Personal refuz să cred ceea ce am auzit de la regretatul Eugen Florescu şi din alte surse, cum că Domnia sa ar fi contribuit, din emigraţie, la această istorie [pe care o denigrează acum – n.n., V.I.Z.], recrutând pe paraşutiştii trimişi spre a lupta cu noul regim, dar pe care tot dânsul i-ar fi denunţat Securităţii, şi în urma faptului că unul a scăpat cu viaţă şi s-a putut refugia în Occident având cunoştinţă de numele trădătorului, a jurat să-l găsească şi să-l ucidă. Domnul Djuvara s-ar fi pus la adăpost de răzbunarea lui fugind tocmai în Africa. În ceea ce mă priveşte, nu acord nici o credibilitate acestei calomnii. Dar este o realitate recunoscută chiar de dânsul faptul în sine al recrutării şi trimiterii la o moarte sigură a celor folosiţi astfel pentru o ticăloşie, întrucât măcar cei ce-l întrebuinţau pentru aceasta pe domnul Neagu Djuvara ştiau prea bine de „hotărârea calculată, categorică de a nu interveni”».
    Rezervele pe care le etalează d-l Dan Zamfirescu privind persoana şi activităţile pernicioase ale lui Djuvara nu sunt decît aspecte protocolare, fiindcă d-l Dan Zamfirescu a rămas un gentleman, deoarece, în cuprinsul lucrării sale, îl desfiinţează pe Djuvara, încă din titlu: trebuie doar să ignorăm semnul întrebării, ca să repunem sensul corect: „fals ştiinţific sau trădare de ţară”. De fapt, nu e nici o disjuncţie, ci e vorba de amîndouă variantele: şi fals ştiinţific şi trădare de ţară!
    În ceea ce mă priveşte, consider că nu este o calomnie, fiindcă regretatul Eugen Florescu nu era omul care să colporteze calomnii şi fusese prea bine situat în sistemul politic socialist ca să-i permită accesul la informaţii autentice, nu bîrfe. Apoi, şi eu am citit undeva că, de frică să nu fie lichidat, dormea cu revolverul sub pernă. Se pare că românul care fusese paraşutat şi scăpase de glonţul Securităţii – erau executaţi pe loc, la locul paraşutării, unde erau aşteptaţi de soldaţi – nu mai trăieşte, altfel şi-ar fi dus la capăt răzbunarea întemeiată, de cînd hălăduieşte Djuvara nestingherit în România. Probabil că de aceea a şi avut curajul să revină în ţară, ştiind că victima sa a expiat. Oricum, cît timp a fost în Occident, nu a scris nimic, iar de cînd a venit, a explodat tărîţa-n el, iar Liicheanu îi ridică osanale şi îi pune editura la dispoziţie, tipărindu-i maculatura în 11 ediţii!
    Cert este, însă, că la revenirea în ţară, aşa cum a recunoscut fosila Djuvara în memoriile sale, a tras direct la un consîngen, jidanul-găgăuţ Anatol Măcriş. De la acesta s-a inspirat în „teoria sa istorică” privind rolul alogenilor în Istoria României. Deşi se dă ca fiind de viţă aristocratică, după muianul său este tot găgăuţ sau chiar jidan, fiindcă prea seamănă cu escrocul terorist Simon Wiesenthal. Ca să vă convingeţi, comparaţi-le mutrele aici: http://www.art-emis.ro/analize/1385-simon-wiesenthal-impostorul-numarul-doi.html.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*