Mult prea uşoara manipulare a poporului român!

Dumnezeu ne-a acordat şansa celor care avem acum o ”anumită” vârstă să fim contemporani cu două piscuri ale ortodoxiei naţionale: Arhimandritul Arsenie PAPACIOC şi Protosinghelul Arsenie BOCA. Un sfânt al Dobrogei şi un altul al Ardealului, necanonizaţi încă. Primul a fost legionar încadrat. Al doilea neîncadrat, dar trăitor (îşi purta la gât, cu discreţie, crucea primită cadou de la ultimul Căpitan al neamului – Corneliu CODREANU). Aceşti doi coloşi au avut, în anumite momente ale vieţii lor, o legătură ciudată în relaţia fiecăruia cu stăpânirea ateo-comunistă a vremii. Spre exemplu, Părintele Papacioc a trasat o linie clară şi consecventă de luptă făţişă cu antichriştii respectivi. Părintele Boca însă, pentru o perioadă, s-a comportat (şi i-a sfătuit şi pe învăţăceii lui în acest sens) oarecum altminteri, mergând pe ideea că stăpânirea aceea, aşa antichristică cum era ea, era totuşi cu voia lui Dumnezeu (de amintit faptul că atitudinea sa în faţa presiunii fantastice la care a fost supus de regimul comunist, a fost dată şi de ascultarea oarbă, pur monahicească, pe care Protosinghelul Boca o făcea în faţa ierarhului său).
A avut vreunul dreptate mai multă decât celălalt? A greşit careva dintre ei?

Greu pentru un mirean mai mult decât păcătos să-şi dea cu părerea. Ceea ce se ştie însă cu certitudine, este faptul că ”Ţara asta are inflaţie de smerenie”, iar singura ei şansă de a ieşi de sub prăbuşirea morală şi socială în care se află ţine exclusiv de capacitatea ei de a purta un ”război întru Cuvânt”. Nu eu zic acestea, ci alţi doi sfinţi (tot necanonizaţi) ai aceleiaşi ortodoxii naţionale: Părinţii Gheorghe CALCIU-DUMITREASA şi Nicolae STEINARDT. Alţi doi legionari, deşi ultimul a fost iudeu!

Bine, dar ce legătură au toate astea cu titlul acestei pagini? Păi, au! Pentru că iată, noi suntem în primăvara lui 2014, la finalul căruia vom ”sărbători” 25 de ani de la aşa zisa revoluţie anticomunistă (memento: 25 de ani a durat dictatura ceauşistă, căci la revoluţia cu pricina prea puţini strigau ”jos comunismul, mai toţi strigând ”jos Ceauşescu”!), şi ne întrebăm tot mai serios dacă am făcut bine ori nu cu ea, cu revoluţia! Mai concret, stăpânirile perindate în aceşti ani la comanda ţării au fost atât de jalnice prin efectele acţiunilor lor încât i-au determinat pe mult prea mulţi români să regrete dictatura celui căruia îi strigau şi îi doreau moartea în decembrie ’89! Căci cu ce s-a ales acest popor după munca stăpânilor lui (munca acestora, în mod normal, trebuia să ţintească exclusiv interesul naţional, nu?!)? S-a ales cu o ţară vândută pe nimic, cu o splitare a societăţii în care zece la sută din indivizi câştigă 75 la sută din veniturile totale, restul de 25 la sută revenind celorlalţi 90 la sută din cetăţeni, s-a ales cu o decădere absolută a vieţii morale şi religioase, şi toate astea pe fondul unor politici „dezvoltate” de nişte tipi care sunt, de fapt, organizaţi în structuri mafiote şi nicidecum în partide politice.

Se vede, fapt confirmat inclusiv de apatia existentă în prezenta campanie electorală, o dezgustare totală a poporului faţă de politică şi de partide, dar ce vină au partidele în sinea lor?! Ce vină are Partidul Conservator, care cândva se mândrea cu luptători de rangul ”Domnului” Eminescu, de faptul că acum numele lui este purtat de indivizi de teapa lui dan voiculescu?! Ce vină are social-democraţia, care în Europa este reprezentată de politicieni ce trăiesc într-o modestie absolută, de faptul că unii dintre membrii de vârf ai psd-ului românesc au furat, înşelat, deturnat banii poporului până când ei şi-au acumulat averi de mai multe sute de milioane de euro?!

Nu au partidele, în sine, nici o vină. Lumea nu poate trăi altfel decât guvernată, administrată, căci altminteri în câteva zile s-ar instala haosul total, dar guvernările, ne spune Sfântul Apostol Pavel, trebuie să fie slujitoarele lui Dumnezeu spre bine. Auziţi, stimaţi români, SPRE BINE! Guvernările noastre post-decembriste, cu câteva excepţii la nivel de individ, au fost orientate, toate, spre răul poporului şi doar spre binele lor, al stăpânilor! Iar noi, ca un popor în care smerenia dă peste răscoale, nu numai că le-am acceptat, dar chiar le-am şi apreciat (căci altfel cum ar fi putut obţine nişte usl-işti 60 la sută din voturile celor 42 la sută dintre votanţii anului 2012?!)!

Şi iată cum ne apropiem mai mult de rostul titlului acestei pagini – cum reuşesc aceşti indivizi mai veroşi decât toţi veroşii lumii (pentru că extrem de rare sunt cazurile, în lume, când nişte politicieni au reuşit să acumuleze în cca zece ani averi de ordinul zecilor şi chiar sutelor de milioane de euro!) să manipuleze timp de 25 de ani acest popor?! De ce acceptă românii, în poziţia ghiocelului, toate mârşăviile la care au fost supuşi în această perioadă?! De ce se lasă ei împinşi, precum vitele la abator, către lichidarea sigură a tot ce înseamnă tradiţie naţional românească?! Facem aceasta, cumva, dintr-o nestăvilită ascultare a îndemnului biblic ”Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu”?! Măcar de-ar fi fost aşa şi tot era mai bine; în realitate însă, noi trăim nişte vremuri în care relaţia noastră cu Dumnezeirea este de un absurd ce-i poate arunca pe unii într-o zonă a deznădăjduirii totale, cu tot păcatul aferent acesteia! Oameni care confundă Învierea cu fel şi fel de iepuri(!), Naşterea cu cine ştie ce cozonaci ori sacrificări rituale de porci(!), oameni care cred în două Marii, una mai mare şi alta mai mică (!), nu vor accepta stăpânirile, de-a dreptul criminale de care am avut parte în aceşti ani, din raţiuni de dogmă ortodoxă! Cine poate crede aşa ceva?! Oamenii aceştia vor accepta respectivele stăpâniri dintr-un motiv care, de nu va fi eradicat, va duce România la pieire – acesta este faptul că şi ei, dacă ar fi în locul actualilor stăpâni, ar proceda poate chiar mai rău decât aceştia!

Iată riscul imens pe care românii buni, corecţi, nemulţumiţi şi nemanipulabili şi-l asumă implicit prin imparţialitatea şi neimplicarea lor în viaţa cetăţii. România este condusă politic de nişte asasini economici susţinuţi din spate de acea parte manipulabilă a poporului. Acest tandem are imensa lui responsabilitate, numai că şi cealaltă zonă nemanipulabilă dar şi neimplicată în acelaşi timp, are, la rându-i, responsabilitatea ei, deoarece în faţa stăpânirii trebuie să ne supunem atâta timp cât ”ea este slujitoare a lui Dumnezeu” – Romani, Cap. 13, după care ”Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” – Faptele, Cap. 5. Iar dumneavoastră tocmai de aia sunteţi nemanipulabili, pentru că ştiţi acestea sau cei care nu le ştiţi le faceţi din fire, din conştiinţa pe care Dumnezeu a sădit-o ontologic în sufletele fiecăruia dintre noi.

Readucerea Sfintei Treimi în miezul vieţii socio-politice a ţării reprezintă singura şansă de aşezare a poporului pe un trend ascendent, din toate punctele de vedere, pe un termen nelimitat. Mântuitorul Însuşi ne-a spus aceasta: ”…căci fără Mine nu puteţi face nimic” – Ioan Cap. 15.

Va realiza acest lucru FSN-ul ori PNL-ul?! Haida, deh! Ei înşişi s-ar tăvăli pe jos de râs dacă le-ai pune această întrebare! Poporul nemulţumit, nemanipulabil, moral şi cu frică şi credinţă nelimitată în Dumnezeu, însă, ar putea să răstoarne munţii, ce e drept cu o condiţie: să-şi dorească aceasta şi să se implice. Să se implice la modul cel mai serios, la modul dramatic chiar, ţinând cont de situaţia absolut specială în care se află ţara, în bunul mers al acesteia. Numai aşa se va putea realiza stăpânirea ce-I va sluji lui Dumnezeu spre binele poporului!