Subminarea economiei…

Urmărind recent știrile, am avut oarecum surpriza să descopăr cine sunt acei care au fost interesați cel mai mult în falimentarea marilor întreprinderi din România după 1989. Spun oarecum, pentru că avem în prezent destule informații care ne arată cât de implicată este masoneria și în subminarea economiilor statelor lumii. Nu numai prin forțarea lor pentru îndatorări către FMI și Banca Mondială, care pretutindeni în lume au condus în mod paradoxal la sărăcirea acestora.

Cazul clasic pe care îl putem da aici este fosta Uzină „Tractorul”, din Brașov, care deși putea fi în continuare foarte rentabilă, având modele de tractoare ca U 650 (sunt unii întreprinzători mai mici care le fabrică și astăzi), a fost adusă în mod premeditat la faliment. Nu dintr-o dată. Mulți ani, marii noștri politicieni (precum Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu și alții) i-au șters datoriile, au menținut-o în viață artificial, au subvenționat-o cu sume mari de la bugetul statului, dar și prin împrumuturi cu dobânzi foarte mari. Ei nu avut interesul să meargă, așa cum nici agricultura nu au sprijinit-o. Și știm cât de necesare sunt aceste tractoare cu utilajele aferente pentru mecanizarea și rentabilizarea agriculturii. Este posibil să fi fost o răzbunare? Credem  că da. Pentru că, aici, pe 15 noiembrie 1987 (la fosta „Steagul Roșu”), a avut loc prima revoltă anticomunistă, chiar dacă inițial a avut ca obiect revendicările salariale ale muncitorilor. Zeci de muncitori au fost atunci maltratați, închiși, deportați, urmăriți permanent de Securitate.

Deși uzina amintită avea comenzi la începutul anilor ’90, în țări precum Iran și altele, sunt convins că au existat persoane care au periclitat în mod voit contractele externe, acționând la comandă. Pe de altă parte, nici pe plan intern nu s-au luat acele măsuri vitale de sprijinire a agricultorilor și agriculturii românești, pentru a beneficia de utilizarea tractoarelor. Guvernările din timpul lui Ion Iliescu au fost catastrofale pentru agricultura românească.

Astăzi, ne spun norvegienii că pământul românesc ar putea hrăni 80 de milioane de oameni și tot ei sunt uluiți să constate că noi importăm două treimi din alimente… Iar străini care au cumpărat sute și mii de hectare în România au ajuns să defrișeze solul fertil de deasupra (care se formează în sute de ani!) și să-l transporte cu vagoanele în alte state europene și mai mult fără a plăti niciun fel de taxe vamale!…

Știm cu cât dezinteres a fost tratată în general agricultura românească, acest sector în fond atât de important pentru economie și pentru asigurarea unui nivel de trai decent populației. Să spunem doar că, din 3 000 000 de hectare irigate în 1989, astăzi am ajuns să avem doar 750 000 iar pentru paza acestor sisteme de irigații statul român plătește anual peste 40 milioane de lei…

Alte dovezi de subminare a economiei naționale? Peste 1250 de combinate și întreprinderi din România. Plus I.A.S.-urile și C.A.P.-urile din zona rurală. Milioane de locuri de muncă pierdute. Obligarea și încurajarea migrației forței de muncă spre alte state, îndeosebi europene. Alt mason notoriu Mugur Isărescu împreună cu alții, au acționat la ordinele ocultei, renunțând la tezaurul românesc înstrăinat la Moscova în 1917, au luat măsuri uneori pentru a spori inflația, au limitat rezerva de aur a României la 100 de tone în țară, chipurile ,,din superstiție” etc. Etc.

Greșelile în materie de economie ale lui Ceaușescu sunt minore în comparație cu privatizările frauduloase și falimentarea combinatelor și întreprinderilor. O explicație o putem întrezări astăzi. Acești trădători știau dinainte că România va intra în Uniunea Europeană, că dispun de pârghiile pentru a o forța să adere la spațiul comunitar. Și, în consecință s-au gândit și au observat că aceste întreprinderi și combinate erau rentabile doar în măsura în care furnizau mărfuri în alte state în curs de dezvoltare și din lumea a treia. Iar interesul lor era ca acestea să dispară, piața de desfacere a produselor românești să se mute în Europa pentru a se crea aici o piață integrată europeană, depinzând strict unii de alții.

Dacă România ar ieși astăzi din Europa, s-ar boicota în mod cert exporturile române în Europa, care astfel ar fi obligate să se orienteze spre alte zone ale lumii. Dar care zone, când piețele de desfacere deja s-au format și concurența este peste tot extrem de acerbă? Această schimbare nu s-ar putea face peste noapte, pentru că ar conduce la haos sau mai rău, la colaps economic.

Semnalele trase în mass-media, precum că am fost reduși la statutul de simplă colonie europeană sunt perfect îndreptățite. Tindem să devenim tot mai mult o țară agrar-industrială, în care se produce ceea ce vor europenii (din Germania și Franța îndeosebi, care conduc UE) și din care firmele străine extrag profituri uriașe, pentru că sunt impozitate la un nivel foarte redus. Economiștii ne spun și ne avertizează mereu că noi importăm cu mult mai mult decât exportăm, iar acest deficit comercial se acumulează.