Președintelui meu…

Încep prin a-mi cere scuze pentru întârzierea cu care îți scriu. Ar fi trebuit probabil să-ți scriu încă din 2007 când ai afirmat că demisionezi în cinci minute dacă te suspendă Parlamentul și nu ai făcut-o. Sau poate că ar fi trebuit să-ți scriu prin 2009, când ne asigurai pe toate canalele media că România nu va intra în criză, după care ai dictat, cu de la tine putere, tăierea salariilor cu 25 la sută și a pensiilor cu 15 procente.

Am mai avut un impuls să-și scriu anul trecut după ce, în ciuda apelului tău ca lumea să stea în case, proștii au ieșit și au votat cu milioanele pentru demiterea ta. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, vorba românului. Uite că m-am decis să-ți scriu. Vreau să știi care este umila mea opinie, a unui simplu cetățean, despre tine și acțiunile tale.

După nouă ani în care nu doar că ai supravegheat atent, dar ai fost și artizanul din culise al proiectului de ”modernizare” a ”structurlor” statului, cum îți place ție să zici, nu pot să-ți ascund faptul că ai reușit să-mi întorci stomacul pe dos de nenumărate ori. La început credeam naiv că e vorba de primii pași în funcție. Mai greșește omul, îmi ziceam. După care ai reușit să mă lămurești că tu de fapt știai foarte bine ce faci.

Nu cred că are rost să-ți analizez chiar toate mișcările. Ar însemna să fiu chiar idiot. Îndrăznesc însă să-ți împărtășesc opinia mea în legătură cu unele dintre ele.

Ai angajat, pe bani publici, o șleahtă de țuțări, unul dintre ei fiu de bolșevic, ca să condamni comunismul de la tribuna Parlamentului României. Un profitor al regimului ca tine să condamne comunismul…Nu știu dacă să râd sau să plâng. Forțe specifice bunului simț ar fi trebuit să te oprească să-ți bați joc de la înălțimea funcției prezidențiale de ideea de ”condamnare a comunismului”. Nu aveai nici căderea morală să faci acest lucru. O țară întreagă știe că nu aveai cum să fii un amărât de șef de echipă într-o fabrică comunistă fără să fii membru de partid, dar tu aduceai blugi și whiskey de la Anvers fără ca ”structurle” de partid să știe nimic. Asta e! Te-ai luptat și tu cum ai putut împotriva sistemului! Aveai toată autoritatea să condamni comunismul de la înălțimea sticle tale de whiskey.

Ai muncit cinstit, nu-i vorbă. Toată viața ta ai fost plătit din fonduri publice. N-ai explicat însă niciodată cum dracu ești atât de bogat. Toată lumea știe că în România în care tu te-ai autointitulat ”șef de stat” nu ai cum să faci averea pe care o ai tu nici dacă lucrezi la privat. Și de fiecare dată când ești întrebat de unde ai banii și averea ți se pare inteligent să te comporți ca un tâmpit și să rânjești.

Ai mințit ca un porc o țară întreagă că în România nu va fi criză. Din vest venea tsunami-ul financiar care a măturat economiile Spaniei, Italiei, Portugaliei și Greciei dar tu grohăiai pe toate canalele că România e puternică. Nu avem nevoie de FMI, ziceai. Lumea și-a făcut planuri, și-a luate case, a îndrăznit să viseze. Ai câștigat din nou alegerile și drept cadou pentru că te-am suportat primii cinci ani de zile ai tăiat salariile și pensile și ne-ai făcut sluga FMI și a Băncii Mondiale. Și-ai zis că asta e ”strategie de guvernare”. Și l-ai făcut pe Boc un adevărat Hopa-Mitică, de-a căzut săracul la moțiune și în disprețul națiunii tot pe el l-ai uns premier.

Te-au suspendat și-a doua oară. Recunosc că a doua oară circul a fost mai mișto regizat. Poporul chiar a pus botul și credea că vei fi demis. S-a dus și la vot numai să nu-ți mai vadă fața buhăită de alcool. Și eu m-am dus ca prostul și-am votat DA. 7,4 milioane de voturi împotriva ta în condițiile în care, ca un pervers abject, îndemnai lumea să nu iasă la vot. Și-ai rămas șef al statului. Cu sprijinul slugii tale, Victor Ponta, nu-i vorbă. Naivii făceau apel la onoarea ta și-ți cereau ”demisia de onoare” fără să realizeze că un individ cu o coloană vertebrală făcută din rahat nu are onoare.

Ai târât Instituția Prezidențială a României în mizeria jocurilor tale politice și te-ai dus spășit la căpătâiul unuia de-și spunea rege al țiganilor pentru că știi că puradelul tău mai are nevoie de un mandat în Parlamentul European.

Să mă ierți dacă am fost atât de negativ și m-am concentrat doar asupra aspectelor negative. Ai însă și merite. Cel puțin două îmi vin acum în minte, pentru care zic eu că musai vei rămâne în istorie. În primul rând ai inventat unitatea de măsură a slugărniciei: bocul. Până la tine nimeni nu mai reușise să ilustreze atât de perfect slugărnicia și libidinoșenia. Tu l-ai avut pe Emil Boc. Doamne, cât de bine ți-a ieșit! L-ai cocoțat prim-ministru și ne-ai spart semințe în cap ani de zile. Ce-a vrut sufletul tău aia s-a făcut. And number two, cum zice francezul, ai uns-o ministru pe nulitatea intelectuală Elena Udrea. C-așa ai vrut tu. Și i-ai dat și sute de milioane de euro pe mână. Tot c-ai vrut tu. Cum ai vrut tu așa s-a făcut. Te-a durut în cot că Nuți n-avea nicio pregătire. Dacă lumea vroia să vădă o candidată pentru o poziție de starletă porno într-o funcție de ministru se abona la HBO pentru adulți. Ne-ai rezolvat tu și cu asta. Poporul nu știe în ce an a avut loc bătălia de la Călugăreni dar știe cât de mari sunt țâțele Elenei Udrea și ce culoare au unii chiloți pe care i-a îmbrăcat tanti fost ministru.

Nu mai e mult până mai e puțin și vor fi trecut zece ani cu tine la comandă. Zece ani la capătul cărora vei lăsa ca amintire doar imaginea ta cu Becali în birt și sunetul rânjetului tău idiot.

Cu rezervată consideranțiune,

Cetățeanul Dan Tanasă

P.S.:

Mă ierți pentru utilizarea stilului colocvial. M-am gândit să nu te simți jenat dacă-ți vorbesc ca unui președinte de stat când tu te comporți ca unul care șterge tejgheaua la birtul din sat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*