Martirii Neamului Românesc din satul Sucutard

Satul Sucutard, comuna Geaca, judeţul Cluj (în maghiară Vasszentgothárd) este un sat în comuna Geaca, județul Cluj, România. Numele satului vine de la Sf. Gothard. Devastat de trupe străine în anii 1600-1603, satul a rămas cu puțini locuitori.Familia nobiliară Wass a deținut aici, încă din Evul Mediu, aici un castel impunător. În septembrie 1940, locotenentul ungur Pakucs, la instigarea scriitorului Albert Wass, a arestat șase locuitori din Sucutard și a ucis prin împușcare patru dintre ei (doi români și două evreice) în localitatea Țaga atunci când au încercat să fugă pentru a-și salva viața.

În mai 1946, Albert Wass și tatăl său Endre Wass, au fost condamnați la moarte in absentia de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind responsabili pentru evenimentele care au avut loc atât la Sucutard, cât și pentru instigarea și provocarea măcelului de la Mureșenii de Câmpie, când soldați unguri, conduși de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile. Wass a fugit din țară și nu și-a ispășit niciodată pedeapsa. După 11 zile, de la intrarea pe teritoriul Transilvaniei, Armata Ungară a trecut la acţiune după listele lui Albert Wass, 11 membrii ai familiilor Bota, Mărginean, Mureşan şi Gorgan au fost bătuţi. În noaptea de 19-20 septembrie, honvezii au intrat în casa familiei Imbuzan, după tortură tînărul Sever Imbuzan de 18 a murit. A doua zi a fost torturat primarul Petre Mărginean şi ţăranul Ioan Câţ. Iosif Moldovan a fost găsit vinovat de a fi căsătorit cu o unguroaică.! Zsuzana Kiss, şi cumnatele lui Rosenberg, Estera şi Rozalia Mihaly, au fost găsite vinovate de a fi evreice, duse la castel spre a fi torturate şi batjocorâte de însuşi groful Albert, asistat de tatăl său Endre.

De menţionat că, implorând în ungureşte milă pentru soţul său, Zsuza Kiss a fost schilodită în bătaie şi tăiată cu baionetele de echipa de torţionari a adjutantului Polgar. După două zile de torturi, Ioan Câţ, Iosif Moldovan şi surorile Mihaly au fost duşi duminică, 22 septembrie 1940, pe malul Bălţii Ţaga Mică, puşi să-şi sape singuri groapa şi împuşcaţi imediat.

În bătaie de joc, cei doi ţărani români şi evreicele Rozalia şi Estera au fost îngropaţi împreună, unii peste alţii, sugerându-se actul sexual, groapa fiind păzită de santinele timp de opt luni pentru ca familiile să nu le ia cadavrele şi să le îngroape potrivit  ritului creştin, respectiv celui mozaic.

Era modalitatea prin care o minte bolnavă înţelegea să-şi anunţe cinic ura faţă de popoarele român şi evreu şi faţă de tradiţiile lor. Curat cultură înaltă, şi superioritate maghiară. Acest comportament, este de popor educat sau de popor sălbatic ?

La data de 23 septembrie 1940, din porunca grofilor WASS ANDREI  tatăl – baron de Szentegyed şi WASS ALBERT fiul, născut la data de 9 ianuarie 1908 – din Sucutard, dată personal comandantului Csordaş Gherghely din Regimentul 19 de Honvezi din Nieregyhaza – Ungaria, au fost arestaţi, batjocoriţi şi schinjuiţi mai mulţi cetăţeni români şi evrei, din care următorii: Ioan Câţ, Iosif Moldovan, surorile Mihaly Estera şi Rozalia, din satul Sucutard au fost ucişi prin împuşcare la locul numit Ciobanca din Comuna Ţaga, iar numitul Imbuzan Sever, omorât în bătaie cu paturile de la armă, de patrula comandată de numitul  Pakucs. Totodată, la data de 23/24 septembrie 1940, în satul Mureşenii de Câmpie  din vecinătate, în casa preotului Bujor Andrei, din aceeaşi poruncă au fost omorâţi: familia preotului compusă din patru persoane, precum şi numiţii Gurzău Ioan, soţia acestuia Gurzău Valeria gravidă în luna a 9-a, Petrea Natalia, Petrea Gheorghe, Miron Ana, Petrea Rodica copil de cinci ani şi Juhasz Şarlota – servitoarea preotului.

Alături de alţi vinovaţi numiţii Wass Andrei şi Wass Albert, declaraţi criminali de război, între timp fugiţi din ţară în Ungaria,  au fost condamnaţi la moarte în contumacie de către Tribunalul Poporului din Cluj în Dosarul penal Nr.1 / 1946 – prin Sentinţa Penală Nr.1, pronunţată în şedinţa publică din 13 martie 1946. Sub protecţia armatei hortiste, în 1944 aceştia sunt duşi în siguranţă în Ungaria, apoi pleacă în Austria, în 1949 se găseau în Germania, ca în 1950 să emigreze în S.U.A., stabilindu-se în Statul Florida. Fiind depistat, la sesizarea unor organizaţii evreieşti, Wass Albert este anchetat , de un serviciu american, dar găsit nevinovat, în acele condiţii de după al II-lea Război Mondial.

În anii 1996 şi 1998, Wass Albert, adresează Guvernului Maghiar, cereri de acordarea cetăţeniei maghiare şi revenire în Ungaria, care-i  sunt respinse. Este din nou depistat de serviciile izraieliene, iarăşi anchetat, şi ca urmare se sinucide prin împuşcare la domiciliul său din Florida, la vârsta de 90 de ani. În tinereţe s-a căsătorit cu numita Eva Siemers, căsătorie din care au rezultat șase copii, din care amintim: Huba, Mikloş, Vid, Endre şi Gheza.

Fiul cel mare WASS Huba, încă cetăţean român!, născut la Cluj la data de 13 august 1941, fost militar de carieră, a luptat în Vietnam, ajuns la gradul de general de brigadă a condus operaţiuinile militare din Iraq în conflictul cu Kuwitul, apoi devine rând pe rând asistent al Comandantului Suprem al Forţelor Aliate din Europa şi consultant special al Secretarului General al N.A.T.O., fiind ulterior propus pentru funcţia de Comandant al Trupelor N.A.T.O. din Europa, poziţii din care a obstrucţionat implicit legăturile armatei române cu Trupele N.A.T.O. în general şi cu cele din Europa, în special, dar dovedindu-se activitatea antiromânească şi complicitatea tatălui său la crime de război, a fost trecut în rezervă.

Legat de cazul în speţă, constatăm că anumite organizaţii, fundaţii şi asociaţii din Ungaria şi România ca: Cartpatok Nep şi Organizaţia Tinerilor Maghiari din Transilvania, Erdely Maghyar Ifusag – E.M.I. prin organizarea de anumite acţiuni şi alte  manifestări aşa zise culturale, sau reeditarea cărţilor acestuia scrise în ţară sau în emigrare, contrar legilor de bază ale României, promovează cultul acestor criminali de război, acţiuni faţă de care protestăm vehement ! deoarece aduc atingere onoarei şi demnităţii noastre naţionale.

Precizăm că urna cu cenuşa funerară apaţinând lui Wass Albert, a fost  adusă pe furiş în România, reînhumată în curtea casteluilui de la Brâncoveneşti din Jud. Mureş, iar în localităţile Reghin şi Lunca Mureşului (Aluniş) tot din Jud. Mureş, aceste organizaţii  au ridicat busturi în memoria acestuia.

Martirii Neamului Românesc din satul Sucutard – Com. Geaca: IOAN CÂŢ, IOSIF MOLDOVAN, MIHALY ROZALIA, MIHALY ESTERA, SEVER IMBUZAN

În perioada 20-23 septembrie 1940 în comunele Sucutard, Mureşenii de Câmpie şi plasa Chiochiş, acest „poet inocent” cu ajutorul a două subunităţi din regimentul 19 Nyiregyhaza al Armatei Ungare, a ucis români şi evrei, chiar şi un ungur, Benamin Şandor, care a scris anterior, despre Albert Wass, urmatorarele: „purta o ură neîntreruptă românilor care primiseră de la statul român, prin reforma agrară, o bună parte din moşia sa.

Pe data de 8 sepembrie Albert Wass i-a aşteptat cu listele pregatite, la Sucutard, pe stegarului Pakucs şi la Mureşenii de Câmpie subunitatea de sub comanda lt. Csordas Gergely, pentru a-i lichida pe opozanţii sau contestatarii săi.

Ne întrebăm acum, oare care din urmaşii acestui conte criminal Wass Albert, vor mai îndrăzni să calce pământul udat de sângele acestor zeci de martiri, aflat pe raza acestor localităţi destul de întinse ca mărime, unde tronează şi vor trona monumentele în bătaia tricolorului românesc, ce atestă, vestec şi amintesc pentru viitorime, odioasele crime ale lui Wass  Andrei şi Wass Albert contele din Sucutard. Vor mai avea tupeul şi neobrăzarea să mai solicite restituirea averilor ?? Noi credem că Nu! Dacă autorităţile române, nu vor pune piciorul în prag, lucrurile pot exploda în acest colţ de Ţară.

Federaţia Naţională a Persoanelor Persecutate Etnic „Pro Memoria 1940- 1945” a sesizat în nenumărate rânduri Preşedenţia, Guvernul, Serviciul Român de Infromaţii, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, alte organisme centrale, judeţene şi locale ale Administraţiei de Stat, am scris în presă despre ignoranţa autorităţilor, am purtat zeci de corespondenţe cu factorii de mai sus  pe această temă cazul Wass Albert – şi concluzia generală este: DEGEABA! Totuşi noi încă mai aşteptăm reacţia legală şi concretă a strucutrilor şi autorităţilor înditruite ale Statului Român!

Federaţia Naţională a Persoanelor Persecutate Etnic „Pro Memoria 1940- 1945”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*