Dezvoltarea agriculturii și zootehniei românești și lupta împotriva înstrăinării pământului – măsuri extreme pentru dreapta naționalistă unită

Creșterea animalelor și ameliorarea raselor a constituit încă timpurile preistorice una dintre cele mai importante îndeletniciri ale precursorilor noștri, căpătând în răstimpuri rolul major economic, social și al statorniciei noastre ca popor. Rolul animalelor în viața neamului românesc este reprezentativ prin diversitate și perenitate încă de la începuturi. Strămoşii noştrii, traco-geții și dacii,  msnifestau o mare dăruire pentru păstorit şi agricultură, acestea fiind, printre alte meșteșuguri, principalele mijloace pentru obţinerea hranei și bunăstării. Tot acestor îndeletniciri li se datoreză şi inspiraţia folclorică atât de bogată. Cultura românilor ar fi fost mult mai săracă dacă aceste ocupații tradițioanle nu ar fi devenit sursă de inspirație și venerație pentru rapsozi, meșteri populari, scriitorii, pictori, muzicieni. Într-o formă sacră, cvasialegorică, de simbioză indisolubilă între român și animalul de ogradă, de muncă și transport, de transhumanță și de pădure, am evoulat și am suferit împreună, ca și acum, la grea izbeliște, când împreună rezistăm și ne ajutăm să nu pierim.

Se spune că la începuturile facerii lumii, când Dumnezeu a creat omul, imediat a creat şi animalele, încât oamenii să aibă companie și folosință. Dar omul modern uită acest adevăr biblic al coexistențialității, preferând dependența comodă de tehnologiile dăunătoare calității vieții în favoarea cantității.

Potenţialul agricol al României încă reprezintă o premisă solidă pentru dezvoltarea agriculturii şi zootehniei. După aderarea de voie-de nevoie  la Uniunea Europeană, aceste două ramuri economice specifice și esențiale pentru economia ţării au fost intenționat neglijate și subminate: toate guvernele le-au înfrânat, le-au sugrumat, le-au sabotat.

Mai mult decât atât, din cele 14,8 milioane de hectare teren arabil (62,23% din suprafața țării), cica opt procente au fost înstrăinate,  trecând pe nebăgare de seamă în proprietatea asociaţiilor agricole cu capital străin. Sub pretextul că agricultura României nu este competitivă – dar, ne întrebăm din vina cui? -, din punct de vedere calitativ şi cantitativ cu cea a țărilor din Uniune, guvernanții au  facilitat prin Ordonanţe de Guvern, pe tăcute și hoțește, vinderea terenurilor arabile, atât de sănătoase ecologic, la un preţ mizerabil de mic în comparație cu prețul pământului bolnav din Occident:  circa 2500 euro/ha în medie, faţă de 35.000 euro/ha în Marea Britanie , 65.000 euro/ ha  în Olanda, 10.000 euro/ha în Polonia, fiind și țări în care prețul a urcat până la incredibilul cost de 80.000 euro/ha pământ necalitativ. Este lesne de înțeles de ce străinii dețin deja un sfert din terenul cel mai bun al României și cererea este copleșitoare.

Într-un clasament al cumpărătorilor de pământ, italienii  se află pe primul loc cu 24%! Tragic, vând în vedere că italienii au aversiune pentru romînii aflați la muncă pe teritoriul țării lor. Pe al doilea loc  se situează nemții cu 15,48 %. Să nu uităm de datoria Germaniei către Romînia, de 19 miliarde de dolari, datorie pe care autoritățile trădătoare de la București au făcut-o uitată la cerințele cancelarului Merkel, din interese meschine. ”Generoșii” noștri guvernanți nici măcar nu au convertit această datorie istorică în mașini agricole, ultilaje și pesticide, de parcă ne-ar da belșugul afară din țară.  Locul trei este deținut de țările arabe cu un procent de zece la sută. Iar Ungaria, țara vecină și neprietenă, deține opt procente din pămînturile noastre, urmată, desigur, de  Austria, vechiul aliat istoric alături de care ne-a ținut în robie de neam sute de ani. Lista contiună cu Olanda și Danemarca care au făcut tot posibilul să împiedice aderarea noastră la spațiul Schenghen.

Marile concerne agricole străine, printre care și colosul FIRSTFARMS, INGLEBY, DANGRO INVEST, JANTZEN DEVELOPMENT, HARVARD MANAGEMENT COMPANY  au achiziționat zeci și  sute de mii de hectare de teren agricol și păduri din România, din care scot profit de sute de milioane de euro, iar fermierii romîni, cei puţini care au reuşit să-şi construiască unele ferme zootehnice sau agricole la standarde europene cu fonduri rambursabile în România, sunt descurajați, sufocați de impozitele prea mari şi de neputința de a vinde cu un profit cât de mic produsele prin reţelele de distribuţie care sunt interesate să  procure marfa la prețuri cât mai mici.

Înhățarea terenurilor de către companiile agricole străine  se va accentua din 2014  cu ajutorul guvernului care, forțat de condițiile impuse de tratatul la aderare, va trebui să accelereze vânzarea terenurilor agricole și către persoane fizice, motiv pentru care riscul și ritmul de înstrăinare a pământului va crește galopant.

Înstrăinarea țării, petec cu petec de pământ, va avea repercursiuni ireparabile asupra integrității teritoriale a României, provocând insecuritate alimentară și declanașând cea mai nemiloasă și dustructivă criză a foamei, încât țăranii nu își vor mai putea asigura puținul necesar subzistenței.

Pământul, singura avuție care ne-a mai rămas în proprietate după ce ni s-au furat și înstrăinat toate celălalte resurse, a rămas ultima redută de cucerit de către străinii care, de  mii de ani, ne-au invadat teritoriul jefunidu-ne cu ajutorul uzurpatorilor din țară. În aceste vremuri ne jefuiesc pașnic, financiar, în deplină complicitate cu autoritățile românești străine ele înșile poporului aflat la cea mai grea suferință din întreaga lui istorie.

Absolvenții facultăților agro-zootehnice sunt lipsiți de șansa de a-și începe o afacere proprie în domeniu, chiar dacă există formal programe de finanțare externă. Corupția, birocrația, lipsa de aport la capital, legislația stufoasă, nepotismul și caracatița politică împiedică astfel de inițiative. Majoriatatea sunt nevoiți să lucreze în fermele străinilor, ca sclavi moderni, pe bani puțini la multă trudă. Facultățile românești cu profil agricol și zootehnic au devenit inutile, fiindcă nici statul, nici sistemul privat agricol, nu le asigură  absolvenților locuri de muncă plătite decent și în număr suficient, nici specializări în domeniu pentru a-i motiva  să rămână în țară.

Romînia este o țară agrară înapoiată, dar cu agricultura pe cale de înstrăinare generalizată. Guvernele, de 23 de ani de jaf și trădare, nu investesc fondurile necesare relansării, ci alocă doar sume nesemnificative de la buget pentru menținerea birocratizării parazitare politice, dar emit, în schimb, măsuri legislative anti-naționale pentru atragerea de investitori straini într-un domeniu care, doar și prin prețul derizoriu al pământului, este de departe cel mai atractiv pentru multinaționalele și latifundialii străini.

În timp ce puținii producători autohtoni exportă cereale, legume și fructe de producție românească la prețuri derizorii, speculanții  capitalismului de junglă se îmbogățesc prin import de produse similare din categoria  celor modificate genetic, mult mai scumpe, interzise pe piețele lor și extrem de dăunătoare organismului omului și animalelor.

O alinață de stânga-dreapta, chiar și așa contra narturii cum este cea din România, ar trebui să împiedice imediat înstrăinarea pământului românesc și condamnarea la foame a națiunii. Iar o putere nouă, de dreapta, sănătoasă și naționalistă, ar trebui să își înceapă guvernarea cu această proritate absolută: salvarea pământului românesc, a țării și a națiunii române!

Este nevoie  de maximă urgență să conștientizăm consecințele acestei mașinațiuni de înstrăinare a singurului avut material  ce ne ne-a mai rămas spre a ne menține ca națiune unitară pe un teritoriu și așa împuținat.

Dintre toate științele agricole zootehnia este cea mai prolifică,  pentru ca s-a putut adapta rapid, din mers, la procesul de tehnologizare intensivă, și din ea au derivat foarte multe științe și ramuri de producție. Viitorul economic și integritatea teritorială  a Romîniei vor putea fi asigurate doar și prin aceste două ramuri agricole, dacă noi, românii, vom împiedica extinderea acestor măsuri samavolnice de dezmoștenire națională.

Trebuie grabnic să ne întoarcem fața și lacrima de umilință de azi spre trecutul nostru istoric care sfințește calitatea românilor de stăpânitori absoluți ai gliei strămoșești. Genialitatea operelor lui Eminescu și ai altor scriitori, cărturari, artiști, patrioți și români de valoare națională ne îndeamnă să ne apărăm cu prețul jerfei tradițiile și patrimoniul ancestral.

Prin redobândirea statului inalienabil de proprietari cu drepturi depline și prin ample manifestări în care cuvântul ”iertare” să fie ultimul invocat, vom putea împiedica demersurile guvernelor inconștiente de a ne vinde și pe noi, românii, odată  cu pamânturile noastre.

Legați pe viață și pe moarte de sfântul pământ care ne hrănește și ne asigură continuitatea, trebuie să ne mobilizăm de maximă urgență într-o forță unitară națională și naționalistă, combatantă, purificatoare și salvatoare, pentru a împiedica distrugerea a ceea ce a mai rămas din noi și Sfânta Țară.

2 răspunsuri la Dezvoltarea agriculturii și zootehniei românești și lupta împotriva înstrăinării pământului – măsuri extreme pentru dreapta naționalistă unită

  1. gtagro.ro spune:

    Interesanta idea, dar eu am folosit pentru terenul meu agricol ingrăşământul SUPREFOS-NS si rezultatele s-au vazut rapid.

  2. Pingback: Lupta împotriva înstrăinării pământului | Lupul Dacic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*