Ce avem de făcut mai întâi și-ntâi?

Sunt multe de făcut în Țara asta a noastră, cu care Dumnezeu ne-a dăruit, iar noi  ne cam batem joc de ea! Sunt multe de făcut pe planeta asta a noastră cu care Dumnezeu ne-a dăruit, iar noi ne cam batem joc de ea!…

Mă întreb dacă există vreo țară la care să nu se potrivească întrebarea de mai sus, țară ai cărei locuitori să nu fie cu nimic vinovați față de țara și istoria lor, față de Dumnezeu!… Eu nu știu nici una! Probabil din pricina puținătății mele…

…Fac această introducere pentru a curma avântul defetist al celor care vor interveni pe marginea textului de față ca să se lamenteze cât suntem noi românii de ultimii. M-am săturat de mulțimea muștelor care bâzâie pe acest subiect! N-au fost în stare să facă nimic la viața lor pentru alții, pentru comunitatea în care trăiesc sau măcar pentru familia în care s-au născut, dar sunt primii să critice și să deplângă condiția de român, de om! …Muște care ar vrea să fie luate drept spornice albine! Mai uitați-vă în oglindă, fraților! Mai multă smerenie când ridicați ochii spre icoane!

…Așadar, facem deosebirea între (1) cei ce întreabă eu ce am de primit de la țara mea? și (2) cei ce se întreabă eu ce am de făcut pentru Țara mea? Ne simțim compatrioți și semeni numai cu cei care vor să făptuiască cu gândul la Ceilalți, la demnitatea lor de oameni, de români, la demnitatea profesiei pe care au onorat-o până acum! Lor ne adresăm cu acest site, în general, și în mod deosebit cu textul de față și cele ce vor decurge din acesta.

     Vânzarea pământului către străini

Am în vedere anul care a început abia! Este un an care ne amenință cu un termen care ar trebui să ne dea insomnii: dacă nu mă înșel, de la 1 decembrie 2013 orice străin va putea să cumpere cât pământ dorește în România! Intravilan sau extravilan! Pământ agricol sau păduri, luciu de apă sau plai alpin etc. Deja, prin acte notariale abil concepute, zeci de mii de hectare au intrat în posesia unor străini, au căpătat o destinație și o utilizare care nu ține seamă de niciun interes național, de nicio planificare responsabilă a viitorului românesc.

Uniunea Europeană ne-a impus această modificare a legislației românești. Prevederile legiferate și obiceiul pământului au menținut în toate epocile istoriei noastre restricții și interdicții extrem de severe privind protecția fondului funciar național. Când domnitorii noștri au încheiat pace cu turcii și au acceptat plata unui tribut și alte servituți, tratatele respective au prevăzut foarte clar două interdicții: otomanii nu aveau voie să cumpere pâmânt românesc și nu aveau voie să ridice în Moldova sau Muntenia lăcașuri de cult mahomedan!… Prevederi înțelepte, care nu au funcționat în nicio altă țară învecinată ajunsă sub dominație otomană! Deh, aveam în fruntea Țării domnitori, nu fleacuri umane!…

De data aceasta, acum, avem noi de învățat de la alții, de la celelalte țări din fostul lagăr socialist, ajunse și ele membre ale UE, cărora Uniunea Europeană le-a impus aceeași prevedere, aceeași obligație de a liberaliza accesul străinilor pe piața imobiliară. N-au avut încotro și au acceptat-o, numai că au imaginat anumite condiții și restricții care vor limita dimensiunile dezastrului social și economic pe care l-ar putea produce această liberalizare dacă este lăsată să-și facă de cap. Uniunea Europeană a acceptat aceste restricții și nimeni nu ne va împiedica să le adoptăm și noi, înainte de 1 decembrie a.c. Mai mult, cred că putem face un pas în plus față de țările amintite și să „plusăm”, adică să imaginăm și alte limite în aplicarea directivei UE. Directivă abuzivă, în spatele căreia avem tot dreptul să ne întrebăm ce se ascunde? Ce intenții?

Așadar, probabil urgența nr 1 este să forțăm mâna guvernanților să conștientizeze pericolul și să acționeze în consecință. Să vadă cum au procedat fostele state comuniste, ca Polonia sau Ungaria, și să meargă chiar mai departe pe linia apărării interesului național!

      Un partid naționalist

Desființarea PUNR și a PDAR, a Partidului Reîntregirii, precum și degringolada fără leac, se pare, din PRM, face ca în Parlamentul României să nu avem nicio reprezentare politică a ideii naționale. Nu excludem ca Partidul Poporului să-și asume acest rol. Chiar sper asta. Voi avansa către liderii acestui partid propuneri concrete de susținere în Parlament a ideii naționale. Dar chiar și dacă Tudor Barbu și colegii săi, consecvenți cu linia de conduită publică a lui Tudor Barbu și, în general, a postului OTV, vor încerca să impună linia interesului național, șansele lor de a reuși nu sunt prea mari, dat fiind scorul electoral. La acest scor s-a ajuns și pentru că majoritatea electoratului naționalist s-a abținut de la vot. Acest electorat are nevoie de o reprezentare în Parlament. Este vorba de un electorat mult mai numeros decât cei care au votat vreodată cu PRM. Acest electorat are nevoie de un partid! Cunosc bine manevrele oculte și ticăloase care s-au făcut până acum pentru a împiedica apariția unui astfel de partid. Să sperăm că aceste manevre nu vor avea succes la nesfârșit! Ce ziceți, domnule Viorel? Cu ce argumente să vă convingem că electoratul naționalist are și el dreptul la cuvînt?! Dacă aveți altă părere, vă dau cuvîntul pe acest site, domnule Hrebenciuc!

      Modificarea Constituției, a Legii Electorale și a Legii Partidelor

Guvernanții au anunțat decizia de a modifica Constituția și legile amintite. Cât este de capabilă clasa politică să elaboreze legi coerente s-a văzut recent, la ultimele alegeri: în loc să se aplice rezultatul Referendumului din 2007 și să se reducă Parlamentul la 300 de membri, numărul parlamentarilor a crescut în mod hilar, cu peste 100 de membri. Mass media nu a făcut caz de această dovadă crasă de prostie și tembelism al clasei politice în frunte cu guvernul și Curtea Constituțională. De președinte, ce să mai zic?!…

Este imperios necesar ca societatea civilă să se mobilizeze și să facă presiuni asupra Parlamentului și a Guvernului, asupra Comisiei pe care aceștia o vor constitui în acest scop, pentru a nu lăsa lucrurile să se defășoare după mintea cea puțin folosită până acum a așa zișilor noștri politicieni! Problema va fi însă următoarea: cum facem să organizăm societatea civilă în vederea acestui scop: articularea unor propuneri judicios gândite, cele de care chiar avem nevoie pentru a pune capăt debandadei politice, haosului legislativ. E nevoie de oameni dispuși să coopereze, capabili să se suporte unii pe alții și mai ales să ia seama la ideile și argumentele colegilor. Oameni care sunt capabili să se sustragă blestemului …tracic!

     Cine va candida la viitoarele alegeri prezidențiale?

Ce ne făceam dacă, așa cum ar fi fost normal, Băsescu ar fi fost demis în vara trecută? La o lună de la debarcarea sa am fi avut alegeri prezidențiale. Cine ar fi candidat? Cu ce șanse? Din ce în ce mai mulți oameni se dumiresc și ce poate Crin Antonescu și consideră că prin alegerea sa în locul lui Băsescu am fi căzut din lac în puț…

Alegerile prezidențiale din 2014 bat la ușă, iar o nouă suspendare a lui Băsescu pare din ce în ce mai posibilă. Are, nefericitul, atâtea belele la activ, ca să nu le spun chiar crime, încât ar trebui să mulțumească pentru fiecare zi pe care n-o încheie în patul de acasă, și nu dincolo de gratii. Dar cui să-i mulțumească?! În niciun caz lui Dumnezeu… Altcineva l-a pus acolo unde se află!

Indiferent cum va evolua Crin Antonescu, avem nevoie la următoarele alegeri de vreo doi-trei candidați valabili, demni de a fi luați în serios! Mai ales că politicienii noștri vor ca în noua Constituție atributele puterii prezidențiale să fie scăzute, mult reduse, diminuate. Cu atât mai mult avem nevoie de candidați care, odată aleși, vor fi capabili să dea strălucire, prestigiu și eficiență maximă fotoliului de la Cotroceni. Cum trebuie să fie un candidat valabil? Vom discuta asta în comentariile ce vor urma. Eu unul am în vedere vreo două-trei persoane. Din păcate niciuna dintre ele nu vine din Basarabia sau din diasporă. Căci această idee aș vrea s-o lansez acum. Dacă posibilii candidați la care ne putem gândi acum, nu prea merită să fie luați în calcul, să ne îndreptăm privirile și spre alți români, din afara partidelor și a clasei politice, dar și, dacă ar fi cazul, din afara granițelor politice. Doar un adevărat președinte ar fi să fie al tuturor românilor, de pretutindeni.

Așadar îi invităm la dezbaterea problemelor mai sus enumerate și pe românii din Basarabia. Un basarabean la Cotroceni, bine ales – dacă există!, ar fi o soluție cu care nu am face decât să repetăm isprava și manevra de la prima Unire, cea din 1859… La fel, dacă acel român de ispravă ar veni din Germania sau Statele Unite! Singura condiție ar fi să fie român român! Așa cum n-a fost niciunul dintre președinții cu care ne-a bătut Dumnezeu după 1990…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*