Ca un vultur lovit de vânător…

Ai trecut veacurile cu bine și cu rău, cu bucurii și cu dureri, cu lacrimi sfinte și poveri. Ai fost plugar, ai fost cioban, ai fost ostaș, ori meșter bun la toate, ai fost poet, artist, cântăreț, pictor, zidar, tipograf, și multe altele, dar în primul rând ai fost Om. Cuvântul ți-a fost cuvânt, contract nescris și legământ de veci, pe răboj ți-ai însemnat numărul zilelor, oilor, lacrimilor și speranțelor.

L-ai avut pe Dumnezeu din cer tovarăș pe drumul veșniciei și-ai avut codrul și munții ca cetăți, reazim, scăpare, prieteni și frați. În umbra codrilor seculari te-ai gătit de luptă, în întunecimea pădurilor ți-ai învins dușmanii. Codrul te-a apărat, te-a încălzit la vreme de viscol, te-a înțeles la greu, ți-a mângâiat sufletul cu cântecul și freamătul lui, ți-a dat bărbăție și speranță în izbândă. Pădurea ți-a dat lemnul din care ți-ai făcut și casă, și masă, și pat, și altar, și cruce, și grajd, și car, și fluier, și vioară, și ghioagă, și pușcă, și plug, și scaun, și sicriu. Când ți-a fost viața mai grea, când ți-a fost ceas de cumpănă, te-ai afundat în codru și te-ai regăsit pe tine. Când mai marii lumii te-au nedreptățit, te-au umilit, ți-au răpit libertatea, copiii, pământul, nevasta, ți-ai luat lumea-n cap și te-ai dus în codrii, de unde ai luptat cum numai tu ai știut, ca haiduc, ca ostaș, ca partizan.

Codrii și munții te-au apărat, te-au ascuns, te-au hrănit, te-au înarmat și ți-au dat puterea de care  aveai nevoie ca să învingi. Ei au rămas mărturie peste veacuri pentru izbânzile tale pe câmpul de luptă. Ar fi destul să amintesc în acest sens de Codrii Cosminului lui Ștefan cel Mare din Țara Bucovinei.  Codrii ți-au adus ploile la vreme potrivită, ca să-ți rodească holdele de grâu și merii în livadă. Codrii și-au înfipt rădăcinile în stâncile munților și n-au lăsat puhoaiele să-ți ia casa, și grădina, și pomii, și lanurile de tot felul. Munții și dealurile țării, văile și șesurile erau acoperite de plapuma pădurilor. Codrii Teleormanului erau zid de netrecut cândva pentru vrăjmași. Codrii au făcut să fie o rânduială în lumea și în viața ta și a neamului tău.  Nu te-ai rușinat niciodată, când s-a spus: ,,codru-i frate cu românul!”

Măria Ta, țărane român, ți-e sufletul rănit ca un vultur lovit de vânător. Codrii tăi de altădată, care au făcut parte din viața și din istoria ta, sunt doar pâlcuri răzlețe de copaci, de tufișuri și de mărăcini. Nici iepurii nu-și mai pot găsi adăpost în hățișul lor.  Munții sunt ca niște capete pleșuve, chelite de prea multele tăieri de păduri. Dealurile sunt uscate  și aproape pustii. Dumbrăvile răcoroase de altădată le vedem în filmulețe pe ecranele calculatoarelor.  Mii și mii de hectare de păduri au fost vândute pe nimica toată și lemnul a fost scos din țară pe bani grei. Au ars focuri în fiecare an și au mistuit mii și mii de hectare de păduri seculare. Au fost falsificate acte, au fost duși martori mincinoși în instanțe și astfel s-au trezit peste noapte ,,proprietari” de munți și de codrii indivizi care altădată aveau doar bâtul cu care mutau țestul pe vatră. Au tăiat drujbele copacii, i-au cărat mașinile și trenurile, i-au prelucrat combinatele, ori i-au vândut ca lemn simplu la străini. Aurul verde al  țării și al Măriei Tale s-a risipit în cele patru vânturi.

Deșertul și pustiirea au luat locul încet-încet pământurilor mănoase de altădată. Grânarul Europei a ajuns un câmp de  mărăcini, de scaeți și pălămizi. Ne-au secat izvoarele pământului. Norii au înțărcat. Din când în când se mai sparge câte un rezervor al cerului și puhoaiele cad peste noi cu sălbăticie: ne iau casele, pământurile, oamenii și vitele și lasă-n urma lor ogașe și prăpăstii înfricoșătoare. Animalele pădurilor de altădată le mai găsim în cărți, în reviste, în filme, în amintiri.

Fratele dintotdeauna al românului a ajuns un străin flămând și gol, rănit și betejit, abia trăgându-și sufletul. Plângi, Măria Ta în taină, dar suspinul nu ți-l aude nimeni și lacrimile nu ți le zărește decât Dumnezeu. Dar chiar mai exiști cu adevărat, Măria Ta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*