Regiunea Autonomă Maghiară şi suferinţele românilor

Într-un articol apărut în publicaţia de limbă maghiară ,,Csiki Hirlap” nr. 63 din 30.03.2012, întitulat RAM ŞI PĂCATELE UNGURILOR, un oarecare Redai Attila se referă la articolul meu ,,Mica Ungarie” din inima României, prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare. La nedumeririle şi semnele de întrebare pe care şi le pune, mă văd nevoit să fac câteva  precizări.

În primul rând, Redai Attila se îndoieşte că acea structură etnico-administrativă, care a fost Regiunea Autonomă Maghiară ar fi fost de înspiraţie sovietică şi s-a creat la ordinul expres al lui Stalin, ca o ,,poliţă de asigurare” a controlului stalinist asupra României. Motiv pentru care noua structură, apărută în 1952, s-a transformat într-un adevărat ,,protectorat sovietic” situat între hotarele ţării. În acest fel România a fost ,,singura ţară în care a fost introdus un sistem de organizare adminstrativă similar cu structurile administrative sovietice de la nivelul uniunii”.

 I-aş recomanda autorului, dacă se vrea a fi un gazetar bine informat, să pună mâna şi să citească voluminosul volum, de aproape 800 de pagini, FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI… – Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, al istoricului american Larry L.Watts. Va putea afla, astfel, multe lucruri interesante despre politica duşmănoasă pe care coaliţia roşie-albă (ruso-maghiară) a dus-o împotriva României, de-a lungul timpului.

Referindu-mă strict la subiectul în cauză, respectiv la crearea RAM, Redai ar putea afla că proiectul noii Constituţii din 1952, care cuprindea şi noua împărţire teritorială a României, nu numai că a fost avizat de Moscova, ci a fost chiar ,,reformulat de Stalin şi de Molotov”, în sensul înfiinţării RAM. Aceasta şi datorită faptului că ,,Stalin nu recunoştea România ca ,,stat unitar” şi, prin crearea unor astfel de ,,zone autonome”, urmărea federalizarea acesteia.

Redai este suprins că îl consider pe conducătorul comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca fiind un patriot. Oare nimeni dintre oamenii de stat ai României din vremea regimului comunist, impus de sovietici, nu a putut fi şi bun patriot, care a acţionat în numele intereselor naţionale? Primul care infirmă această prejudecată a fost chiar Gheorghiu-Dej. El a fost comunistul român care avea cu totul alte concepţii decât vechii bolşevici şi comintarnişti, crescuţi şi educaţi în spritul internaţionalismului proletar, la Moscova. Numai aşa se explică că a avut curajul să înlăture din conducerea partidului aşa-numitul ,,Birou Moscova”, prin care sovieticii controlau tot ceea ce se petrecea în ţară. Şi tot el a fost şi cel care, în perioada 1957-1958, a acţionat energic pentru scoaterea din ţară a armatei roşii. Atunci, de ce nu l-am putea socoti pe Gheorghiu-Dej că a acţionat ca un patriot român , aşa cum îl consideră şi Larry Watts.?

Această creatură etnică stalinistă,  ,,Mica Ungarie”, din ,,inima” României  avea menirea să acţioneze împotriva caracterului unitar şi naţional al statului român. În acelaşi timp, imediat după crearea ei ,,românii au devenit străinii insultaţi sau ameninţaţi public” de către etnicii maghiari majoritari, ,,iar Bucureştiul nu era capabil să intervină în vreun fel”.

Probabil, Redai Attila cunoaşte realităţile de atunci din ceea ce a citit, sau auzit de la alţii. Eu însă am trăit acele vremuri şi am cunoscut multe din fărădelegile săvârşite la adresa românilor minoritari din fosta Regiune Autonomă Maghiară. Am trăit atunci sentimentul că suntem străini în propria noastră ţară, că eram, pur şi simplu, toleraţi, aşa cum fuseseră străbunii noştri de-a lungul timpului, pe vremea când naţiunea română din Ardeal era lipsită de orice drepturi politice şi sociale.

Acelaşi dispreţ străvechi şi aceeaşi ură viscerală faţă de români le-am simţit cu toţii cei ce am avut ,,fericirea” de a trăi între graniţele acelei structuri etnice. Redai se întreabă de unde oi fi luat eu oare acele citate ce se referă la la această ură a ungurilor faţă de români, ură devenită o a doua natură a lor. Îl asigur că acele afirmaţii nu sunt scornite de nimeni, ci sunt declaraţiile sincere ale unui ungur, prieten din copilărie al lui Emil Aurel Dandea, fostul primar al Târgu-Mureşului, ajuns apoi deputat în Parlamentul României. Aceste destăinuri sincere au fost reţinute şi notate, iar apoi incluse într-un discurs al acestuia, rostit în Camera Deputaţilor, ca răspuns la Mesajul Tronului, în zilele de 31 octombrie şi 1 noiembrie 1928, întitulat ,,Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară”. ,,Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah, e înaintea noastră superlativul odiosului, ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijoacele (…) Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremaţiei noastre, ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi (…) Colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului. Căci existenţa şi fericirea maghiarilor nu se pot încadra în actualele hotare ale României. Cui dintre noi îi trebuie drepturi pentru ungurii din România? Le cerem provizoriu, ca să putem zdrobi cu ele statul”.

În finalul articolului, autorul se arată scandalizat faţă de ,,această foaie mizerabilă, relicvă a secolului 20”, care este ziarul ,,Informaţia Harghitei”. În opinia dumnealui această ,,foaie mizerabilă” publică articole antimaghiare, motiv pentru care se întreabă ,,de unde are bani pentru aceasta”? ,,De ce poate funcţiona redacţia acestui ziar într-o clădire care este a noastră a tuturor, adică şi a maghiarilor jigniţi permanent în paginile acestuia”?

Redai Attila aşteaptă un răspuns la întrebările de mai sus. Iată că îi pot satisface această dorinţă, precizând că această ,,foaie mizerabilă”, care este Informaţia Harghitei nu este nici pe departe atât de mizerabilă cum sunt publicaţiile de limbă maghiară ce apar la Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc, în care românii sunt ponegriţi în fel şi chip, precum ,,cea mai ticăloasă naţie de pe suprafaţa pământului,  cu o civilizaţie rudimentară, sălbatică, cu înclinaţii de tâlhari”; ,,popor vagabond, pribeag, venetic, fără patrie”; ,,opincile pline de sânge ale valahilor”; ,,hoardele năvălitoare ale valahilor” etc.etc. Oare toate acestea, pe banii cui?

Pe ce bani apare Informaţia Harghitei? Pe banii noştri, desigur, pe banii ţării, fiindcă trăim în România. Iar clădirea redacţiei este într-adevăr ,,a noastră”, adică a tuturor, deci şi a românilor, chiar dacă ea se află în Miercurea Ciuc, adică în Csikszereda! Deocamdată, cel puţin legal, ţinutul secuiesc nu există, pentru se bate cu pumnul în masă în numele autonomiei secuieşti. Iar această autonomie se pare că nu prea este posibilă fără banii ţării. De exemplu, din cei 205.957.000 de lei ce a constituit bugetul judeţului Harghita în 2011, doar 31.181.000 de lei sunt din veniturile proprii! Din banii proveniţi din bugetul centralizat al statului s-au putut înfătui multe dintre acţiunile autonomiste şi chiar iredentiste, precum: întreţinerea monumentelor secuieşti, excursii în ţinutul secuiesc, drumul,porţilor secuieşti etc.

Cu toate acestea,  gazetarii de la publicaţiile de limbă maghiară continuă să scrie, minţind cu neruşinare, că ,,trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu vilenţă sute de mii de maghiari care i-au fost alipiţi”!!! Oare nu am putea afla şi noi câteva exemple concrete de astfel de ,,persecuţii cu violenţe” de care ungurii din România au parte?

2 răspunsuri la Regiunea Autonomă Maghiară şi suferinţele românilor

  1. Despre manifestările cu tentă de sălbăticie

  2. Pingback: PRESA DE LIMBĂ MAGHIARĂ din România despre români: ,,cea mai ticăloasă naţie de pe suprafaţa pământului, cu o civilizaţie rudimentară, sălbatică, cu înclinaţii de tâlhari". Drept la replică al profesorului Ilie Șandru: Regiunea Aut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*