Moneda națională este leul, nu „ron”-ul!

Moneda noastră naţională este leul. Fie el uşor, jigărit, greu sau nou. După un an de la introducerea leului nou, lumea a învăţat că un preţ afişat cu puţine cifre şi, îndeosebi, cu virgulă, înseamnă valoarea în lei „grei“ sau, mai degrabă, „noi“. De aceea, după câteva luni, nici nu mai era nevoie de afişarea celor două forme de exprimare a preţului, în „lei vechi“ şi „lei noi“. Dar prostia unora este mare, aşa că, totuşi, nu m-am mirat când am remarcat că unii spun sau scriu, în diverse reclame sau clipuri publicitare, „…costă 25 de roni!“ Chiar ţăranii în piaţă scriu preţul „1 ron/kg“. Măi să fie! NU există nici o monedă care să se numească „RON“. Acest simbol, „RON“, este formula găsită pentru a se indica leul nou, spre a-l diferenţia de leul vechi, numit ROL, în monetarul trecut în formularele bancare, atunci când se fac depuneri în ambele feluri de bancnote. Dar, numai cu această ocazie trebuie folosită denumirea respectivă. După cum, până la introducerea leului „greu“, nimeni nu a spus că plăteşte în „ROLI“! Unele bănci au început să elibereze chitanţe cu suma în „ron“ şi nu în „lei“!

Din păcate, prostia, pe lângă faptul că este mare, este şi cea mai contagioasă boală. E drept că nu doare, altfel, vorba lui Creangă, „dacă prostia ar duré, ci di ţîpiti ar mai fi pi lumi!“ De aceea, nu m-am mirat că şi în unele mari magazine, cu pretenţii, cum sunt, de exemplu, Kaufland, Diverta etc., preţurile sunt indicate în „RON“. Şi mai gravă este situaţia unor întreprinderi, cum este S.C. APA NOVA S.A., care, chiar dacă a fost apropriată – adică însuşită prin jaf – de către nişte francezi, totuşi, este o întreprindere românească, fie ea şi privatizată: pe facturile acesteia, valoarea este indicată tot în „RON“. La fel face firma Reader’s Digest S.r.l., pe toate înscrisurile sale, deşi se laudă cu intelectualii pe care-i are acolo. Dar ce să mai spunem de C.E.C., de judecătorii, de T.M.B., unde tarifele serviciilor sunt date tot în „RON“! La fel, publicaţia oficială Monitorul Oficial îşi exprimă preţul abonamentelor în „RON“! Marea dezamăgire am avut-o la Târgul de carte din iunie 2006, unde aproape toate editurile îşi expuneau preţurile în „roni“. De aceea, nu m-am mai mirat că, inclusiv pe afişele unor secţii de poliţie, taxele cerute sunt exprimate tot în RON. Dar, cel puţin, Po-liţia provine din Mi-liţia socialistă şi, se ştie, unitatea de măsură a inteligenţei era, în vechiul regim, „ţian“-ul: un miliţian avea, deci, a mia parte dintr-un „ţian“! E explicabil şi scuzabil acolo, la Poliţie, care se deosebeşte de Miliţie doar prin prima silabă.

Dar NU se poate admite o asemenea prostie, în continuă contagiune. Apelăm la Primăria Capitalei, la Ministerul Justiţiei, la Ministerul Administraţiei şi Internelor etc., să pună ordine în terminologie, să elimine această inadvertenţă inadmisibilă şi să amendeze, cu sume mari în „lei noi“, toate instituţiile subordonate, toate băncile, magazinele, ong-urile, firmele de stat sau private etc. care, în documentele lor, în reclamele lor din presa scrisă şi audiovizuală, pe produse etc., folosesc simbolul „ron“, care nu exprimă o monedă nouă, ci o emisiune nouă de bancnote; după cum apelăm şi la C.N.A. să amendeze toate televiziunile care transmit reclame cu preţurile în „roni“.

Căci, altfel, intervin, iarăşi, deştepţii din Institutul de lingvistică al Academiei şi, pe baza prostiei că „Uzul face legea“, vor introduce, aşa cum au făcut cu prostia „nicio“, o reglementare conform căreia leul nu mai este leu, ci „ron“, după cum, în străinătate, toţi ţiganii borfaşi, prinşi de autorităţi şi daţi în presă, nu sunt ţigani, ci „români“. De altfel, de la „ron“ la „rrom“ nu este mare diferenţă fonetică, favorizând confuziile, mai ales printre străini – spre bucuria lui Andrei Pleşu, care a anulat Memorandumul HO3/169 din 31 ianuarie 1995, al Ministerului Afacerilor Externe al României, prin care se cerea eliminarea cuvântului „rrom“ din textele oficiale şi din presă şi, totodată, cerea folosirea singurului cuvânt adecvat, „ţigan“. Când Pleşu a fost făcut ministru de Externe (O, tempora, o, mores!), a înlocuit respectivul memorandum cu directiva folosirii exclusive a aberaţiei „rrom“. Pentru că, altfel, i-am discrimina pe ţigani. În timp ce ei ne jefuiesc şi ne violentează în case, pe stradă, la adăpostul „Drepturilor omului“!

Acum ne chinuim să eliminăm altă aberaţie: simbolul „ron“, devenit substituit de „monedă“ naţională! Să încercăm să contrazicem dictonul Stupiditas contagiosa est!

Dacă Banca Naţională a României nu este în stare să apere valoarea intrinsecă a monedei naţionale şi o devalorizează, treptat, de 17 ani, să începem noi să-i apărăm măcar numele.

Între timp, situaţia nu s-a îmbunătăţit prea mult. Cu mici excepţii, dimpotrivă: prostia s-a menţinut sau s-a extins. De exemplu, firma Kaufland a renunţat la folosirea simbolului „ron“ şi îşi afişează preţurile în lei, dar firma Reader’s Digest a rămas la prostia de acum şase ani; la fel fac băncile, ca BRD, BCRS, BANKPOST etc., deşi acum nu mai este nevoie de diferenţierea între codurile bancare ROL şi RON, căci bancnotele cu leul vechi s-au retras de vreo cinci ani! Pe ecranele televizoarelor, toate firmele îşi etalează preţurile produselor în „roni“, iar posturile de televiziune – indiferent că sunt dintre „cele mai premiate“, ca Antena 3, sau mai puţin premiate, ca TVR 1 – difuzează aceste reclame idioate atît prin conţinut, cît şi prin faptul că utilizează simbolul „ron“. Ba, mai mult, nici moderatorii – deși se împăunează cu meritul că apără corectitudinea şi, implicit sau expres, limba română, valorile naţionale etc. – cum este, de exemplu, Mihai Gâdea – nu corectează situaţia, ci, cînd citesc documentele afişate de ei pe ecran, vorbesc tot de „roni“. Cît despre lefegii de la Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), aceştia, evident, nu citesc reviste economice,  având  grijă doar de „bilanţurile“ lor, în care evidenţiază de cîte ori Mircea Badea pronunţă cuvîntul „cur“, în direct, la Antena 3, ca să amendeze (corect, în acest caz) postul Antena 3, dar C.N.A. nu îi amendează pe Mircea Dinescu şi pe Andrei Pleşu pentru aceleaşi insanităţi – proferate, culmea, la adresa preşedintelui Traian Băsescu!

E-adevărat, de vreo două ori, la Antena 3, mi se pare – dar nu am reţinut la ce emisiune –, a fost un invitat (al cărui nume nu l-am văzut afişat pe ecran, din păcate, ca să îl felicit, aici, public) care a ţinut în mod expres să atragă atenţia: «– Nu „ron“, ci leu!». Moderatorul nici nu a înţeles observaţia – şi a zis: „Poftim?! “ –, iar preopinentul a fost nevoit să repete corectura. Dar, desigur, fără efect, fiindcă nici un moderator nu a băgat la cap observaţia şi s-a menţinut inepţia. Care, cum aţi văzut, s-a extins: şi premierii, şi miniştrii – fie ei de Finanţe sau nu – pronunţă, în prostie, „roni“ în loc de „lei“.

Desigur, veţi spune, ca mulţi care gîndesc superficial, că „ţara arde şi baba se piaptănă“ – precum scrie şi „politologul“ Tom Gallagher, care se lamentează lacrimogen că „Europa arde, Ponta se piaptănă“. Pentru că, vedeţi, suntem în plină criză şi ne legăm de lucruri minore. Dar tocmai aici este buba: nu este vorba de bagatele şi, chiar dacă par nimicuri, acestea, adunate, prin confluenţa lor, fac un fluviu de evenimente care pot schimba, dacă nu Istoria, măcar starea de lucruri sau starea de spirit la un moment dat; şi, cum se vede se schimbă nu în mai bine, ci în mai rău. Mai important este, însă, faptul că este vorba de valori naţionale. Deoarece moneda naţională este o valoare naţională, iar denumirea monedei naţionale, prin tranzitivitate, dobîndeşte aceeaşi valoare. Dar idioţii – fie ei „idioţi utili“, fie, pur şi simplu, idioţi – vorbesc cu nonşalanţă de „roni“. Tocmai din cauza unor astfel de „idioţi utili“ ajunşi la guvernare – sau aduşi la guvernare de unele organizaţii oculte – am ajuns şi în criza economică, şi în criza politică şi în celelalte crize: a moralei, a sănătăţii, a învăţămîntului, a culturii, a spiritualităţii şi chiar a securităţii naţionale. De exemplu, în ce ţară din lume un fascist, un revanşard ca preşedintele Parlamentului Ungariei, László Kövér, ar fi putut să profereze murdăriile sale decît în ţara guvernanţilor impotenţi, numită România?! Dacă ar fi execrat respectivele insulte în Rusia sau în S.U.A., ar fi fost expulzat imediat cu cătuşe la mîini – şi asta în cel mai fericit caz pentru acest neorevizionist; dar, despre cazul acestui nemernic – „venit în România ca în Parcul Cişmigiu“, cum zisese, în 1999, aparent vexat, Adrian Năstase despre alţi miniştri unguri –, voi face un articol special.

Situaţia, respectînd proporţiile, este aceeaşi în cazul „ronilor“: deşi nu există „roni“, ei sunt „traşi“ în existenţă de mintea redusă a unora şi menţinuţi acolo de lipsa de minte a altora. Iar în astă vreme, C.N.A. „veghează“ la păstrarea valorilor naţionale pe bani mulţi cu efecte dăunătoare! Or, exemplul prost se răspîndeşte mai repede decît exemplul bun. Dacă premierul şi preşedintele ţării vorbesc de „roni“, fireşte că şi amărîtul din piaţa de legume îşi afişează preţurile în „roni“. După care îi votează pe aceiaşi politruci care ne conduc de 23 de ani. Dar, dacă dispare denumirea „leu“ a monedei naţionale, dispare o valoare a identităţii naţionale. Vedem că, spontan, poate inconştient sau nu, numele monedei naţionale este dus în deriziune şi anonimat, fără identitate, prin vocabula „ron“. Simultan, pe lîngă degradarea numelui monedei naţionale are loc şi devalorizarea ei efectivă, de 23 de ani, prin rata de schimb leu/dolar şi leu/euro. În mod similar cu degradarea acestei „bagatele“, moneda naţională, are loc, pe tăcute, discret – din prostie sau din intenţia dolosivă a unora – degradarea şi a altor valori naţionale, care, cumulate, reprezintă cultura şi spiritualitatea naţională. Şi, apoi, ne întrebăm, în faţa dezastrului: „Cum a fost posibil?!“

3 răspunsuri la Moneda națională este leul, nu „ron”-ul!

  1. Anton spune:

    La bancă plătești în bancnote pe care scrie LEI, iar pe chitanță scrie că ai plătit ron. De fapt tu nu ai plătit(sau ai plătit într-o altă monedă – monedă inventată). De ce se acceptă softul cu ron . sunt convins că nu este greu să introducă în soft cuvântul LEI, în locul cuvântului ron; domnilor care aveți putere de decizie – vă complaceți ? nu știți ? sau vreți să schimbați moneda națională ? Trebuie să vă spun că sunt tot 3(trei) câmpuri de înlocuit. Mă întreb dacă este așa de greu de înlocuit ? Voi ce ziceți ?

  2. Anton spune:

    Concluzia : Legile sunt prea blânde ; legile nu sunt respectate , și asta pentru că sancțiunile nu se aplică până la capăt( se dau avertismente , etc.).

  3. Anton spune:

    Prin televiziune se poate îndrepta situația leului. Așa cum vedem emisiuni de cea mai joasă speță(pentru că așa cerem noi – de fapt pentru că așa suntem noi) , la fel se pot face emisiuni în care să se specifice(printre altele) că rata de schimb valutar este LEU / EURO și nu RON / EURO. În altă ordine de idei trebuie să vă spun că dăm fleșuri dacă cel din față nu se dă la o parte , CHIAR DACĂ CODUL RUTIER NU O CERE(este vorba de E85). Și bineînțeles că facem semne obscene , clacsonăm , tăiem fața , etc. , TOATE numai pt că DOAR NOI AVEM DREPTATE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*