Jurnalist? În ziua de azi? Grea meserie…

Am urmărit cu interes – cu sentimente amestecate, oscilând între consternare, oripilare și indignare – cazul profesorului Ioan Laslo din Târgu Mureș. M-am ferit să iau o atitudine pro sau contra. Fiindu-i coleg de breaslă, l-am cunoscut la diverse activități și chiar am desfășurat mai multe activități comune, dar și ca fost profesor de istorie (timp de patru ani) al băiatului meu, aș fi fost poate îndreptățit să spun câteva cuvinte. Atât eu cât și băiatul meu n-avem nimic a-i reproșa. Dar cu toate acestea m-am ferit să iau o atitudine pro sau contra. Nu din lașitate – atitudine care reprezintă o modă a acestor timpuri – dar n-am dorit să acționez sub impulsul momentului. Și nu am suficiente elemente pe baza cărora să apăr sau să condam. O idee sau o persoană.

Am urmărit însă cazul așa cum este el reflectat în media locală și națională. Multe, foarte multe titluri neinspirate. S-a insistat nepermis de mult și chiar suspect, pe sintagma ”profesor de istorie” sau ”profesor român” suspect de pedofilie.  Adică ce să înțelegem din asta? Pedofilia ca manifestare a anormalității, așa cum este de fapt și homosexualitatea,  e mai des întâlnită în rândurile profesorilor de istorie și cu predilecție în rândul profesorilor români de istorie? Nu cred în teoria conspirației, deși recunosc, ca jurnalist freelancer sunt atras de subiecte pe care cei mai mulți colegi le evită. Pentru că NU SUNT facile, presupun studiu și documentare. Să stai la un birou, într-o redacție oarecare și ”să emiți judecăți cu valoare de adevăr” a devenit sport național. Sau să fii – voluntar sau nu – canal de transmisie a unor opinii venite din altă parte. Dar plătite, desigur. Poate de aceea și avem atâția analiști. Pe plan local și național.Vai de capul lor… Cu o pregătire precară, făcută pe ”puncte”, dar exegeți nevoie mare. A orice. De la alinierea planetelor și până la funcționarea mașinii de tocat carne sau fenomenul încălzirii globale. Răspândiți și răspândaci. Adică, răspândiți peste tot în ceea ce reprezintă media – atât de imparțială, nu-i așa? – și răspândaci de ocazie. Sau cu orice ocazie. Dă-o dracului de deontologie profesională… Bani să iasă.

Sunt câteva elemente care mă fac însă să cred că acest caz – cel al profesorului Laslo – nu e chiar așa de simplu. El vine ca o mană cerească unora. Dar evit să spun mai mult. Aș intra nepermis, eu însumi, pe acest nisip mișcător al speculațiilor. Cred că e mai bine, deocamdată,  să lăsăm organele abilitate să ducă ancheta până la capăt, iar instanța, atunci când va veni vremea, să se pronunțe printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.  Dacă sunt adevărate acuzațiile atunci cu siguranță că-și va primi pedeapsa pe care o merită, dar până atunci hai să păstrăm un ton neutru și să lăsăm speculațiile.

Eu, oricum am la ce să meditez. Acum câteva zile am fost victima unei provocări (sau intimidări?) din partea unei fețe bisericești (preot unitarian) pe care l-am mediatizat în trecut într-un articol (”Delir naționalist la Sângeorgiu de Mureș”). N-am răspuns la provocare – sau în orice caz, n-am răspuns așa cum ar fi sperat el – dar nici intimidat nu m-am lăsat. Așa că eu am la ce să meditez… adică la ce să mă aștept în continuare. Din partea lui sau poate din partea celor care-l manipulează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*