Români, v-aliniați!

Clasa politică românească se teme că avertismentul din Piața Universității, dat în ianuarie, ar putea să fie serios.Oricum, oferta electorală va trebui să ţină seama că i se pretinde o înnoire efectivă. Poate că și așa se explică recentele migrații politice dinspre un partid spre altul, pentru că ipoteza Calului Troian încă mi se pare o naivitate. La prima vedere, dacă nu și la celelalte, spiritul de conservare al celor neputincioşi dezvoltă simțul orientării și al disimulării.

Altfel, puțini sunt aceia care dau dovadă de bărbăție politică şi continuă să creadă în ceea ce fac. Până acum, precampania electorală a traversat cel puțin două secvențe ale unui construct piramidal: etapa de agitare a spiritelor afectate de măsurile anticriză, care a culminat în Piața Universității, căreia i s-a adăugat Mitingul de la Arcul de Triumf (testul solidității USL) și apoi etapa boicotului parlamentar prelungit, susținut de opoziție până la testul moţiunii. Constructul strategic lasă la o parte nemulțumirile personale ale lui Ion Iliescu, clamate pe 20 aprilie la întâlnirea cu membrii Organizației de pensionari a PSD, și se continuă în migrația politică cu ademeniri în onoruri, dacă nu și cu negocieri misterioase.

S-ar fi putut sugera că e o reașezare naturală, sau preelectorală a liniei a doua a partidelor politice dacă tot în 20 aprilie nu am fi avut avertismentul secretarului general al PSD, Liviu Nicolae Dragnea, care a declarat explicit:„PSD e un partid deschis. Am convenit un lucru la congres, că porțile pentru acest fel de veniri se închid exact în ziua moțiunii. Până atunci există această posibilitate ca unii parlamentari să sprijine în ultimul ceas opoziția. Într-adevăr, dacă fac acest lucru poate li se pot ierta anumite păcate politice”. Cuvintele acestea au sunat evanghelic:„De aceea, adevăr spun, cei răi să ia seama și răzvrătiții să se teamă și să tremure…”

Ultimatumul ar putea fi interpretat și în sensul că aceia care nu se predau înainte de luptă vor avea de suportat mai mult decât consecințele nimicitoare ale  unei opoziții prelungite. Ce le mai rămâne celor consecvenți? Evident, să-și joace rolul cu bărbăție până la cap și, dacă vor pierde, resemnarea lor ar trebui să fie de genul „Ce e scris și pentru noi, bucuroși le-om duce toate…” Un lucru nu a observat secretarul general al PSD: cei care se predau cu arme și muniții nu trec la PSD, ci la PNL și că Frunzăverde a vorbit explicit despre refacerea dreptei pe această filieră așa cum se proiectase și în Alianta DA. Apoi PNL își consolidează șansele, chiar dacă și acolo se reașază linia I. Cei care vorbesc ipotetic despre un Cal Troian sunt din afară și nu ca Laocoon, din cetate. Nu este un verdict oracular, dar oricum, un nou edificiu politic e de așteptat, iar asta presupune o implozie care va zgudui din temelii o realitate pentru a edifica alta. Pe stânga e greu de crezut că așa ceva se poate întâmpla nici dacă Iliescu a fost marginalizat de vârstă, nici dacă Năstase se luptă din greu cu problemele lui în justiție. Cele mai multe așteptări de acest gen se îndreaptă nu spre PSD, ci spre PNL. Și totuși, dacă nu a fost un cartuș de manevră avertismentul lui Liviu Nicolae Dragnea, cui i-a fost adresat mesajul din 20 aprilie? Probabil că foștilor colegi care s-au concentrat în UNPR și care refuză să se întoarcă în partidul lui Victor Ponta. Chiar şi aşa, avertismentul nu este mai diluat, iar cei din UNPR se pare că ştiu foarte bine ce au de făcut.

Ambiguitatea mesajului ar putea să fie întâmplătoare. Dar dacă nu? Atunci, români, v-aliniaţi! Sau pocăiți-vă, ca să vi se ierte vouă unele păcate. Întorceți-vă la partidul-stat! Tăvălugul puterii viitoare ar putea fi neiertător chiar și cu comunitățile care aleg primari de altă culoare și după alte criterii. Noi avem o experiență bogată în acest sens în istoria noastră recentă de pretutindeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*