Este momentul ca şi noi românii să nu mai uităm nimic şi să nu mai iertăm nimic !!!

Regimul horthyst sălbatic, primitiv, reacţionar şi ultranaţionalist de ocupaţie al Transilvaniei de nord-vest, instaurat în urma dictatului de la Viena semnat la 30 august 1940, a acţionat în scopul exterminării românilor majoritari din acest teritoriu pentru schimbarea artificială a raportului demografic în favoarea populaţiei maghiare!  Toate  crimele, atrocităţile şi barbariile la care au fos supuşi românii au fost săvârşite practic în baza teoriei ultra extremistului ungur Ducso Csaba, expusă în broşura „Nincs Kegyelem” (Fără îndurare), devenită cartea de căpătâi a întregii organizări politice, sociale, administrative şi militare a Ungariei horthyste. Câteva exemple sunt elocvent de cutremurătoare : „..Eu nu aştept să vină răzbunarea. Nu aştept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde casele noaptea – satele valahe! Voi trage în sabie toată populaţia; voi otrăvi fântânile şi voi ucide până şi copiii în leagăn; în genere, voi distruge acest neam!…Nu va fi pentru nimeni milă…Nici pentru copii din leagăn, nici pentru mama care va naşte un copil…voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horea şi Cloşca. Nu va fi milă”. Şi astăzi, etnici maghiari ne ofensează pe noi românii prin nemernicia, neobrăzarea, tupeul şi îndrăzneala de a sărbătorii, în România, pe Miklos Horthy exponentul unui regim vinovat de crime săvârşite împotriva străbunicilor, bunicilor, părinţilor şi rudelor noastre!!!

Aşa cum scria marele sciitor patriot Francisc Păcurariu în „Trecutul trebuie mărturisit”, publicat în lucrarea „Jocul periculos al falsificării istoriei”: “…Comedia hitleristă a „arbitrajului” de la Viena este bine cunoscută. Se cunosc astăzi exact şi căile pe care s-a ajuns la fixarea frontierei absurde care tăia Transilvania de nord-vest în două, fără a ţine seama nici de realităţile etnice, nici de cele geografice sau economice, şi care nu dădea glas decât totalei ignoranţe, nepăsării şi dispreţului cu care s-a „rezolvat” această problemă cu profunde rădăcini istorice, cu grave implicaţii etnice şi cu consecinţele dramatice previzibile în relaţiile dintre două ţări vecine, menite prin însuşi destinul lor, de a trăi în aceaşi parte a lumii…Prin dictatul fascist de la Viena, România a fost silită să cedeze Ungariei horthyste un teritoriu de 43.492 km pătraţi, cu o populaţie de 2.700.000 locuitori, a căror majoritate o constituiau românii. În aparenţă, prin dictatul de la Viena ( ca şi prin primul dictat de la Viena prin care Hitler şi Mussolini au acordat Ungariei horthyste sudul Slovaciei, şi în 1941, prin anexarea Voivodinei în urma participării trupelor lui Horthy la agresiunea Germaniei împotriva Jugoslaviei) părea că se pecetlueşte biruinţa tendinţelor revanşiste-revizioniste ale Ungariei horthyste. În ceea ce ne priveşte în mod direct pe noi, cei de pe pământul României, dictatul de la Viena constituia negaţia cinică a dreptului poporului român la unitatea naţională. A refuza acest drept unui popor care a dovedit în cursul istoriei sale o viguroasă comunitate de limbă, de cultură, de gândire şi de simţire, menţinând între „ţările române” o neîntreruptă şi vie circulaţie de bunuri materiale şi spirituale, bazată pe unitatea geografică, etnică şi economică, pe o activă comunitate de năzuinţe şi pe un profil spiritual identic, hrănit de sevele unei specificităţi inconfundabile, înseamnă a ignora însăşi dialectica inexorabilă care determină cursul istoriei… În acest fel, în Transilvania de nord-vest a fost instalat un  regim de ocupaţie care nu trebuia să-şi inventeze atunci metodele şi mecanismele, ci un vechi regim dictatorial care îşi dobândise experienţa şi se consolidase temeinic prin asuprirea sângeroasă a propriului său popor, apoi le experimentase şi le adaptase la necesităţile specifice ale subjugării unor teritorii cu majoritate nemaghiară, în partea ocupată a Slovaciei şi în Ucraina subcarpatică, sosind pe meleagurile noastre cu un aparat de represiune bine dotat, cu o politică ferm statornicită şi cu obiective de mult concretizate, cu etape grijuliu şi minuţios calculate. În momentul dictatului de la Viena, putem, cred, constata, noua stăpânire ce se instala în Transilvania de nord-vest, după un dictat germano-italian ce-i dăduse cadou ceea ce, în ciuda aprigelor sale pregătiri, a organizaţiilor teroriste organizate pe teritoriul românesc cu neabătută stăruinţă, şi a frazeologiei sale semeţe şi fără frâu, nu ar fi putut niciodată cuceri prin forţa armelor, şi-a manifestat satisfacţia într-un mod cel puţin ciudat. Această stăpânire era pătrunsă până în măduva oaselor de ideea de violenţă, de represalii, de teroare, şi s-ar fi considerat profund nesatisfăcută dacă nu ar fi organizat măcae câteva măceluri… Călăii lui Horthy nu puteau proceda altfel, în teritoriile dobândite prin mila lui Hitler…Şi au urmat măcelurile de la IP şi TRAZNEA, de la HUEDIN, şi din atâtea oraşe şi sate brăzdate de sânge, arestări, internări şi expulzări de oameni nevinovaţi, al căror pomelnic este ţinut cu exactitate de istorici, şi de ai noştri şi de cei din Ungaria, căci istoria nu are voie să uite nimic şi nu poate să ierte nimic…”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*