Găzduită de Galeria Simeza, expoziţia intitulată „Despre Elena în general” s-a constituit într-un protest al artistului plastic Marilena Murariu la adresa peisajului politic actual. Nemulţumirea faţă de direcţia aberantă pe care a luat-o politica românească după ieşirea din comunism şi un sentiment declarat de lehamite, sunt factorii determinaţi ce au condus artistul să abordeze polemic această tematică.
Povestea creaţiilor gravitează în jurul unei binecunoscute figuri din istoria noastră recentă, Elena Ceauşescu, personaj „sacru” şi impus în acelaşi timp, reinventat cu ocazia acestei expoziţii de către Marilena Murariu în ipostaze ce pornesc de la ironie şi conduc către o vulgaritate expresă. În cazul de faţă, accentul nu este pus pe imaginea personajului istoric, precum era de aşteptat, „ilustra figură a savantei de renume mondial” sau „tovaraşa de viaţă a Geniului Carpaţilor”, cu toate că se fac evidente aluzii precum faptul că fraţii lui Ceauşescu au afirmat că în timpul războiului îşi oferea graţiile soldaţilor germani, ci pe conturarea unei Elene năucitoare, erotizată până la dezmăţ, care atrage precum un magnet renumite personaje ale lumii politice româneşti actuale.
„Am ales-o ca personaj principal al expoziţiei mele, de data aceasta în ipostaza de Elena desfrânată, pentru ca prin intermediul ei să demasc desfrâul politic actual. Este, dacă vreţi, o metaforă”.,explică artistului legat de rolul integrării Elenei Ceauşescu într-o dimensiune contemporană.
Astfel, notorii personalităţii politice de actualitate, sunt puse în asociere cu laimotivul expoziţiei, în ipostaze dominate de o ironie hazlie precum în cazul tablourilor intitulate în aceeasi manieră: „Feerie decembristă”, „Profetul şi modelul Helene”, „La barre de la justice”,„Dama de pică”, „Prin gratii de fier”, „Originea Lumii noi”, „Hai să ne lustrăm sâmbătă seară”, „Dar aste decoraţii, cum, cine ţi le-a dat?”, „Presidents are a Girl’s Best Friend”, „Am invins!”.
Pe langă aceste compozitii se mai întâlneste şi o serie de portrete ale unor personalităţi provenite din diverse domenii de activitate, denumite: „În general, jurnalist”, „În general, om de afaceri”, „În general, artist”, „În general, prea cuvios”, „În general, vecin” şi „În general, politician”.
Elena este redată şi singură într-o lucrare intitulată „Natură moartă cu omagiu”, citind o carte în faţa unei biblioteci încărcată de cărţi omagiale la adresa sa.
Referiri ironice la adresa faptului că Elena Ceauşescu nu a fost singura personalitate feminină influentă în domeniul politic şi posesoare de acest prenume, se pot sesiza într-un tablou intitulat „Frech Can-Can”.
Marilena Murariu, creatoarea acestui univers protestant la adresa politicii româneşti din trecut, şi în mod special, din prezent, este o artistă care a absolvit Academia de Arte Plastice, secţia pictură în 1981. Până la realizarea acestei expoziţii lipsită, din câte se poate sesiza, de orice fel de constrângeri, artista susţine legat de trecutul creativ: „Dacă vă referiţi la perioada de dinainte de 1989, atunci vă spun că eram doar reţinută, adică pictam instrumente muzicale sau naturi statice, dar nu temele impuse.Dacă vă referiţi la perioada imediat postdecembristă, nu aveam suficentă distanţă pentru a înţelege ce se petrece cu adevărat. Am fost şi eu manipulată ca milioane de români de către „ iubiţii” noştri politicieni şi de mass-media care îi servea.
„Despre Elena în general” s-a constituit într-o lume coloristică, redată în ulei pe panză, plină de ironie împinsă la extremă spre vulgaritate, o modalitate remarcabilă de manifest la adresa politicii postdecembriste. Legat de impactul publicului asupra acestei expoziţii de protest, creatoarea a recunoscut: „Expoziţia a stârnit asupra publicului în principal două reacţii, pe care le-am scontat de altfel: fascinaţie pe de o parte (mulţi mă întreabă cum de am avut curajul să o fac), repulsie pe de altă parte (sunt înjurată copios pe diverse site-uri, sau chiar direct). Desigur mai sunt şi oportuniştii cărora mesajul le repugnă, dar mă felicită zâmbind mânzeşte.”
Lasă un răspuns