Articole publicate de: Cezar Adonis Mihalache

Seniorii lor, bătrânii noștri…

Să te pensionezi când vrei?! Sau când (mai) poți?! Cam aici ar fi, aparent, discuția actuală legată de creșterea vârstei de pensionare. Dar să vii într-o țară în care pensionarea anticipată, pensionarea pe cazuri închipuite de boală, șuntarea de-a dreptul


Noile „orizonturile roșii” ale vechilor trădări PSD?…

Poate că ar fi timpul ca toți „foștii” PSD-ului, ăștia de latră acum că liberalii secretizează lefurile din Interne, să fie chemați un pic și pe la Parchete pentru a da  niște explicații. Cum ar fi, bunăoară, de unde interesul


„Matroska” rușilor sau „calul troian” al Europei decizionale?!…

Americanii de la „Exxon” vor să plece… Dar ne țin în șah cu licența de exploatare din Marea Neagră… O licență care, la nivel geostrategic, dar și în termeni de bani „imediați”, valorează enorm, constituind o adevărată buturuga în fața


„Veniți români, acasă”! Acasă, unde?…

Asistăm de ceva vreme la inflamarea unui altfel de discurs „naționalist”… De fapt, stereotipuri patriotarde, pe care le ambalăm cu altfel de reproșuri… Dar rămân la fel de populist găunoase… Și nu au nici o legătură cu naționalismul… Ci sunt


De ce-l plângeți?!… Că nu Institutul a făcut Revoluția!

Păi’, nu suntem ipocriți?!… În cazul Poliției Române, ca Instituție, eram în stare să ieșim în stradă să cerem mazilirea ei! Să o lichidăm de-a dreptul, e drept, din cauza unor sincope și a unor tragedii de neiertat… Dar, în


Unchiul Sam și „fraternizarea” de agentură de treizeci de ani mai târziu…

Bine că nu am trăit și noi, generația lui ’89, așteptându-i pe americani!… Că tare dezamăgiți am fi fost… Mai rău ca bunicii și părinții noștri. De fapt, noi am uitat să ne raportăm la marota lui „Vin americanii!”… Sau


Din lipsă de purgative pre limba lor de iepe de pustă…

Și totuși, ai cui treizeci de ani am „celebrat”?… Ai noștri, parte în parte cei vii, profitorii și indiferenții? Ai morților, fericiți că au scăpat de nepăsarea noastră? Sau ai veneticilor?… Și ce am aniversat?… De fapt, nu, încheierea unui


Sinecura „semințelor otrăvite” de ieri pentru lăstarii de minciună de mâine…

Nu pentru bani l-au creat… Nu pentru bani, pentru ei… Că din ăia aveau deja destui… Dar l-au gândit ca o sinecură pentru a ține aproape aplaudacii. De „revoluție”, de „front”, de partid, de gașcă de trântori… Pe ei și


30 de ani… Și cam atât…

Trei decenii și nici măcar un monument grandios… Nici măcar cel restant din Anul Centenarului, ca omagiu adus acelora care au întregit țara, nu a mai fost clădit… Poate și pentru că o clipă astrală nu își lasă fractali de


Patrimoniul nostru?!… Din când în când, „la licitație”…

Din păcate, cam pe acolo regăsim identitatea noastră… Ba, de multe ori, de acolo aflăm frânturi de identitate, scoase din cine știe ce scrin și puse pe piață în jocul cererii și al ofertei… Și nu ar fi nimic tragic