Arhiva categoriei: Colocvii literare

Nicolae Labiș – ucis de propriul demon?

Recent a apărut în librării o carte fabuloasă. Este „document și literatură” așa cum scrie în prefață criticul literar Alex Ștefănescu. Cartea se cheamă „Kiseleff 10. Fabrica de scriitori” (2018, Ed. Corint) și sunt memoriile lui Marin Ioniță, fost student


„Unire în cuget și-n simțiri”, documentarul istoriei – Centenarul Unirii

O lucrare monumentală apărută recent de sub tipar la Editura Anamarol din București, coordonator și editor Rodica Elena Lupu, aceasta fiind o dedicație adevărată întru cinstirea neamului românesc – Centenarul Unirii. Este vorba de documentarul istoric „Unire în cuget și-n


O scriitoare-savant basarabeană

Am avut acest sentiment şi această convingere după lectura volumului Universul umanităţii – Evoluţie şi involuţie al doamnei Galina Martea (Bucureşti, 2017). Talentata scriitoare şi generoasa editoare Rodica Elena Lupu îi face această prezentare: „O carte şi o lectură ca


Perpessicius – un critic dedublat

Azi, critica literară de întâmpinare s-a evaporat în neant… Ierarhiile și valoriile literare au devenit subiective și aleatorii. Se simte lipsa unor criterii estetice impuse. În anii interbelici și postbelici critica literară era regina vieții culturale. Comentariu literar care despărțea


La alba colo-n cetate

La Alba, colo-n Cetate, S-au dus români după dreptate Și toți în gând și-ntr-o simțire, La Alba au strigat: „- UNIRE!”. Unirea Țărilor Române, Nu vinderea pe mâini străine. Și au venit din patru zări, Care pe jos, care călări.


Copiii noştri ni-s cristoşi – grupaj liric dedicat Zilei copilului

Zâmbet inocent de înger Nimic nu e mai drag și dulce Decât sărutul de copil, Când pune fața să o culce Pe fața ta, duios, docil… Nimic nu e mai drag și spornic Decât sărutul de odor De-mbrățișare caldă dornic


Un semn al trecerii pe-acest pământ… (Liliana Smerea Vacaru)

Nimic din ce-am avut pe-această lume, Nu voi lua cu mine în mormânt! De-aceea vreau să las câteva urme, Ca semn al trecerii pe-acest pământ. Nici corpul meu, ce-i drept, nu-mi aparține. E doar un ambalaj în care a locuit


Timpul…

Aproape când nu mai mişună nimeni prin casă şi când zarva încetează, încep să scriu ce-mi trece prin cap. Târziu în noapte. Dar nu în fiecare noapte, căci ar fi bine dacă ar fi aşa. Când şi când. Fiindcă până


Să nu faci, cumva, ca mine! (Liliana Smerea Vacaru)

Să nu faci cumva ca mine! Ancorată în trecut, Nu m-am bucurat de zile Şi-am trăit cum am putut! Vreau să-ți spun că ziua moare, Veşnic într-un asfințit Şi că noaptea-ncet dispare, În vraja unui răsărit. Vreau să-ți spun că


Cu gândul la urmași…

Când țara-i pusă pe butuci de-a politrucilor sfidare, iar noi cei mulți nu-i zăticnim cu-atrocea noastră nepăsare,   e semn că la români prezentul conferă vieții rost și țel, deși majoritatea lor sunt zilnic păcăliți de el,   cu-acele fleacuri