Arhive categorie: Colocvii literare

O panoramare, la capăt de drum: Timpuri trăite și regăsite

Subtitlul „Privire retrospectivă asupra unor vremuri apuse”, cu care profesorul Gheorghe Bușoiu își completează lămuritor intitularea recentei sale cărți „Timpuri trăite și regăsite”, unde el înțelege să facă un remember al etapelor din care s-a constituit viața sa, nu mai


Carul înaintea boilor…

Inventatorul intrase în criză de inspirație. O acută criză de inspirație. Și îl ținea demult. Demult, de nici nu mai știa de când. Lumea începuse să se uite cam chiorâș la el. Ce facem ăsta? Mai inventează el ceva sau


Nuvelistica lui Henryk Sienkiewicz despre copii…

Din Prefața Olgăi Zaicik la volumul Nuvele (BPT, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960), trebuie reținute următoarele idei despre autor și nuvelele sale în general, despre cele din această carte, în special: 1) „Cu greu putem găsi în


Judecata popii…

Veniseră la Protoieria din Tr. Severin nişte reclamaţii din Prejna. Câţiva cetăţeni de acolo îl reclamau pe preotul lor, părintele Grasu, că a pretins câte cinci lei de parastas la Ispas, că a făcut parastasele de la Ispas beat, că


Apostolul şi lupii…

Părintele Stelică Zoican de la Balta mi-a relatat o întâmplare memorabilă din viaţa sa de preot de ţară. Ascultându-o, am înţeles mai bine cât de folositoare este ucenicia unui preot la o parohie de ţară în primii ani ai activităţii


Condamnarea…

Părintele Izverceanu de la Cernavârf nu făcuse politică propriu-zisă înainte de 1944. Singura lui „vină” era aceea că primise în curtea sa câţiva legionari şi le oferise mâncare şi băutură cu prilejul unei deplasări propagandistice, pe care aceştia o făcuseră


„Un bărbat la graniță” de Alexandru Petria

Ce este o graniță dacă nu o oglindă care ne obligă să ne privim pe noi înșine, nu ca cetățeni, nu ca naționali, ci ca ființe umane, goi în fața inevitabilității existenței? „Un bărbat la graniță” este mai mult decât


Retrospectiva vieții mele…

Am în față cartea Retrospectiva vieții mele a prietenului Dumitru (Mitică) Mihali-Pagu, o carte ce nu este nici monografie pură și nici un simplu album al enormei familii borșene Mihali (la care, desigur, se adaugă cea a mamei, Maria Timiș-Ciuclă,


Micuții eroi ai lui F.M. Dostoievski și tragicele lor destine…

Poate că cele mai zguduitoare pagini din opera sa, Dostoievski le-a dedicat copiilor. Un credincios de talia lui nu se putea să nu fie profund marcat de cuvintele Mântuitorului: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi


Românii din Transcarpatia – 150 de ani în presa vremii

Cartea pe care, în calitate de lector am citit-o cu atenție, nu numai că este voluminoasă, dar nici nu este una obișnuită. De ce? Deoarece știm că în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, autorul (mă rog, de aia este autor) scrie