Arhiva categoriei: Colocvii literare

Între noi…

Între ieri și astăzi, iubite, S-a întins o noapte! O noapte senină, cu un cer plin de stele, cu un somn plin de vise. Vise în care tu și eu ne sorbeam din priviri, ne hrăneam cu sărutări, ne înveleam


Creația artistică în „Areopagus”

La Editura Mușatinia a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de


„Caii troieni” (Un poem dedicat sărbătorii Sfinților Martiri Brâncoveni de Lhana Roma-Nova)

-din Imperiul Bizantin, Brâncoveanu Constantin – Doamne, la a Ta chemare… Doamne, la a Ta poruncă, am venit cu mic, cu mare, și-avem daruri… o ieruncă, câte un fiu pre câte o zare – țara să ne-o străjuiască, din hotare


Binețe lirică!

Prieten drag Prieten drag ești raza de lumină, Când ochii mei se zbat în întuneric… Ești călăuza care eu o prind de mână, Când sufletul îmi este agitat… isteric! Balsam ești inimii și încântare, Căci știi să-mi fii alături când


Desene lirice de Nicolae Danciu

Te desenez Te desenez pe florile de crin, În albăstrelele de pe câmpie, Te desenez în ramuri de mălin, Te desenez în versuri pe hârtie. Te desenez sub pleoapele pădurii, În pânza nopții și în praf de stele, Te desenez


Limbile (dialectele) indiene și culturile/filosofiile lor aferente

Cred că orice discuție serioasă despre limbă și limbajul articulat (al doilea sistem de semnalizare) trebuie să aibă permanent în vedere ceea ce deja am sugerat în al doilea volum din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului (Editura Echim, Sighetu


Hărăzit…

Prea puțin ne este dat să ne bucurăm de viață Doamne ai făcut pământul cu atâtea frumuseți, Omului, ca să le vadă, îi trebuiesc vreo zece vieți! Ai făcut Doamne lumina! Însă mulți n-o pot vedea, Ai făcut cărări și


Suflet și speranță…

Locul din suflet În suflet am păstrat doar amintiri Pe care n-am putut să le uit sau poate nu am vrut. Dar am purtat mereu speranța în priviri, Ca și cum aș putea s-o iau de la-nceput! Când fiecare zi


Rugă… (dăruită de Nicolae Danciu vrednicului Părinte stareț Antonie Liță, de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Siliștea Gumești)

Doamne, sunt atât de mic În lumea-asta-atât de mare, Sunt un nimeni, un nimic, Sunt un punct sub Sfântul Soare. Și ar trebui să șterg, Cu privirea, doar pe jos, Cu capul plecat să merg, Că sunt tare păcătos. Dar


Poezie patriotică de Lhana Roma-Nova

Se întreabă cerul Se întreabă cerul, zi de zi… De ce, în lume, mor copii?   Oare, dânsul… să nu ştie cum e să plângi pentru glie? Poate dânsul a vedea pământul ce ne durea?   Nu gândeşte cum ar