Arhiva categoriei: Colocvii literare

Dor de poezie…

Dor de pădure Mai spune-mi pădure poveștile tale. Mai spală-mi tu, râu, picioarele desculțe, Mai lasă-mă pădure, să fiu iar visătoare, Când alergam, copil, prin ale tale frunze… Mai ține curată, cărarea prin tine Și nu-nchide ușa trecutului meu. Acolo


Cum au închis comuniștii poezia la Aiud: Cazul Vasile Voiculescu

Istoricul Marius Oprea s-a întrecut pe sine. Anul acesta a publicat o carte excepțională despre arestarea și calvarul din închisori a poetului Vasile Voiculescu din perioada comunistă – „Adevărata călătorie a lui Zahei. Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins” (Ed.


„Eu sunt toamna, ploaia, răsăritul…” (poezii de Raluca-Gabriela Stavriu)

FUGA IN IREALITATE Alerg prin iarbă să culeg stele, Petale de vis peste tâmplele mele, În inima arde setea de zbor Cu aripi plăpânde mă-nalț ușor. Alerg desculță prin lanul de gânduri, Mă caut, mă pierd în prea multe rânduri,


În memoriam Cristina Maria Drăgan: Atâta iubire…

Sunt multe? Sau mult prea puține Clipele acelea trăite cu tine?! Acum ești departe și totuși aici Te văd cum zâmbești, te simt cum m-atingi! Iluzii născute de-o minte nebună, De-o inimă tristă în care răsună Un strigăt de ciudă


Îngerul de la fântână (de Lhana ROMA-NOVA)

La zidirea lumii, s-a născut întâi Cel ce-avea să fie al ei căpătâi, s-a născut Cuvântul – gânduri întrupate, zbor de libelule peste Principate…   La zidirea lumii, cerul însuși plânge lacrimi de căință prefăcute în sânge căci uitat-a Domnul


Nichita, geniul…

Într-un recent interviu, marele prozator român Nicolae Breban (cel mai mare în viață)aduce în discuție un comentariu despre esența poeziei poetului Nichita Stănescu, care era antimarxistă și antimaterialistă într-o epocă în care proletcultismul și realismul socialist făcea ravagii. Nichita Sănescu


Poezie religioasă: Însemne

(scrisă după înălțătorul cuvânt de învățătură al Preotului dr. Adrian Vasile, slujitor la Parohia ,,Sf.M.Mc. Gheorghe’’- Constanța) Era de-acuma bătrână, Rămăsese singurică, Cine să-i întindă-o mână În cămara ei cea mică? N-avea pe nimeni bătrâna, Că era de mult vădană,


Între noi…

Între ieri și astăzi, iubite, S-a întins o noapte! O noapte senină, cu un cer plin de stele, cu un somn plin de vise. Vise în care tu și eu ne sorbeam din priviri, ne hrăneam cu sărutări, ne înveleam


Creația artistică în „Areopagus”

La Editura Mușatinia a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de


„Caii troieni” (Un poem dedicat sărbătorii Sfinților Martiri Brâncoveni de Lhana Roma-Nova)

-din Imperiul Bizantin, Brâncoveanu Constantin – Doamne, la a Ta chemare… Doamne, la a Ta poruncă, am venit cu mic, cu mare, și-avem daruri… o ieruncă, câte un fiu pre câte o zare – țara să ne-o străjuiască, din hotare