Arhiva categoriei: Colocvii literare

Teohari Antonescu și ale sale „lumi uitate”

Dintr-o fericită întâmplare colegială am rămas cu un cadou, o carte interesantă: „Teohari Antonescu. Jurnal (1893-1908)” sub îngrijirea istoricului clujean Lucian Nastasă-Kovacs. Cartea a apărut cu ocazia jubileului la editura ieșeană Junimea. Istoricul Lucian Nastasă-Kovacs are calitatea de a fi


Între pământ și cer

Gânduri O lungă îmbrățișare e între pământ și cer. Un dor neîmplinit au soarele cu luna… Aș fi nebună poate atât de mult să-ți cer, De-aceea îți voi cere doar să mă ții de mână! E mare universul și nu


Omul sfințește locul

Receptată  din mai multe perspective (istorică, sociologică, administrativă, culturală, toponimică, folcloric-tradițională), CARTEA CIUREI, ultima „ispravă” a scriitorului Aurel Brumă,  oferă cititorilor o surpriză, provocând uimire acestora, prin ineditul conținutului. Liricul din ,,Cartea Noimelor”,  reflexivul din „Arca de lut”, lucidul din


Lumea intelectuală a „celeilalte Românii”

O conjunctură fericită face ca seria nouă a celei mai temeinice publicații a românilor de peste granițe să apară în plin Risorgimento al acestei „a două Românii” care este diaspora (fenomen istoric cu bunele și relele sale). „Buletinul Bibliotecii Române”


Dor de poezie…

Dor de pădure Mai spune-mi pădure poveștile tale. Mai spală-mi tu, râu, picioarele desculțe, Mai lasă-mă pădure, să fiu iar visătoare, Când alergam, copil, prin ale tale frunze… Mai ține curată, cărarea prin tine Și nu-nchide ușa trecutului meu. Acolo


Cum au închis comuniștii poezia la Aiud: Cazul Vasile Voiculescu

Istoricul Marius Oprea s-a întrecut pe sine. Anul acesta a publicat o carte excepțională despre arestarea și calvarul din închisori a poetului Vasile Voiculescu din perioada comunistă – „Adevărata călătorie a lui Zahei. Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins” (Ed.


„Eu sunt toamna, ploaia, răsăritul…” (poezii de Raluca-Gabriela Stavriu)

FUGA IN IREALITATE Alerg prin iarbă să culeg stele, Petale de vis peste tâmplele mele, În inima arde setea de zbor Cu aripi plăpânde mă-nalț ușor. Alerg desculță prin lanul de gânduri, Mă caut, mă pierd în prea multe rânduri,


În memoriam Cristina Maria Drăgan: Atâta iubire…

Sunt multe? Sau mult prea puține Clipele acelea trăite cu tine?! Acum ești departe și totuși aici Te văd cum zâmbești, te simt cum m-atingi! Iluzii născute de-o minte nebună, De-o inimă tristă în care răsună Un strigăt de ciudă


Îngerul de la fântână (de Lhana ROMA-NOVA)

La zidirea lumii, s-a născut întâi Cel ce-avea să fie al ei căpătâi, s-a născut Cuvântul – gânduri întrupate, zbor de libelule peste Principate…   La zidirea lumii, cerul însuși plânge lacrimi de căință prefăcute în sânge căci uitat-a Domnul


Nichita, geniul…

Într-un recent interviu, marele prozator român Nicolae Breban (cel mai mare în viață)aduce în discuție un comentariu despre esența poeziei poetului Nichita Stănescu, care era antimarxistă și antimaterialistă într-o epocă în care proletcultismul și realismul socialist făcea ravagii. Nichita Sănescu