Arhiva categoriei: Colocvii literare

Se-aude murmur de aripi decoltate…

Maturitate Pe aici, pe undeva se-aude un pian. Cu capu-n cer, pe nea de nori plecat, Iar clapa curge clapăugă, îndesat În note. În dorințe. E Chopin. Pe sus, se-aude murmurul de aripi decoltate În fulgi nevinovat de dezbracați de


De la Comedia umană la cea modernă

Cum cărţile sunt scrise de oameni, în general despre oameni şi pentru oameni, se subînţelege de ce scriitorii nu numai că prezintă viaţa aşa cum este, ori o înfăţişează aşa cum şi-ar dori să fie, ci chiar pun şi îşi


„Vocea” aparte a lui Elias Canetti în cartea Vocile din Marrakech

Este suficient să amintim din opera canettiană doar cărțile Orbire, Jocul privirilor, Limba salvată și Facla în ureche (o operă, de altminteri, răsplătită în anul 1981 cu Premiul Nobel), ca îndată să realizăm strânsa legătură dintre titluri și simțurile umane,


Vin sărbătorile!

Atâta iarnă este în sufletele noastre, Că iarna nu-i nimic pe lângă noi! Întroienit e drumul către casă, Că nici nu mai cunoaștem cărarea înapoi! Vin sărbătorile!… Și parcă nostalgia, La mine în suflet, iar își face loc! Îmi retrăiesc


Trei romane şi argumentele lor hotărâtoare…

Scopul prioritar al literaturii, ca de altfel al tuturor producţiilor artistice, nu este de-a desfăta, ci de-a instrui şi de-a corecta, iar prin aceasta de-a transforma, adică de a-i face pe oameni mai buni, mai drepţi şi mai sensibili, într-un


La taifas cu mine…

Viața, un poem pe drum Mireasa ninsă a iubirii Cu stropi de rouă tu un cânt, În visul răvășit ce nouă Ne dansează prin cuvânt. . Ce este dorul legănat de șoaptă Ce este visul în parfum destin? Între acum și


„La Centenar” de Ştefan Silva

În Tricolor te-mbracă, scumpă Românie,În haina cea frumoasă, în româneasca ie,Că azi venin la tine, la Sfânta Sărbătoare,Toţi fiii tăi din lume, să-ţi facem o urare,Trăiască-n veci trăiască, România Mare! Am pribegit prin lume, ani mulţi, mai mulţi de-o mie,Am


Poezii de Luca Cipolla…

Fiicei mele Pentru că m-ai sprijinit și din mâinile tale cărări verzi pe care eu nebun umblam, arbuști unde sfrânciocul, ramurile pișcând, la fereastră, isteț, cântul redeștepta.. Scurtă și lungă fiecare silabă a ta totodată, oxigen obscurei boli, rupe clepsidra


Din colțuri de lume…

Telefonul De trei ani s-a prăpădit Singura lui alinare, Iar copiii au venit, Mult, după înmormântare. S-au întors la moș acasă, Din patru colțuri de lume, Să-mpartă bruma rămasă, Fiindcă poartă-același nume. După ce au împărțit Tot ce-a strâns moșul


Rolul de frunte al povestitorului în marea literatură rusă

Scriitorii se deosebesc printr-o serie de însușiri (spiritul de observație, ideile dezbătute, limbajul întrebuințat, talentul de povestitor etc.), toate aceste componente, în împletirea lor subtilă și armonioasă, contribuind la formarea stilului și la punerea în evidență a artei cu care