Articole publicate de: Octavian Lupu

Călătoria prin timp a unui copil-adolescent

S-a născut în strania condiție de copil-adolescent. Lumea adulților l-a agresat mereu. Fericirea și-a găsit-o în a evita contaminarea cu microbul „maturității” și în a rămâne așa cum a apărut. Nu își dădea seama dacă s-a născut sau pur-și-simplu persoana


„Emthini Eokuphila” și miracolul vieții…

— Zonele de conflict interior generează slăbiciune, spuse Psihologul, drept urmare, boala pătrunde cu ușurință, fiindcă sistemele de apărare încetează să își mai facă datoria. Bulversată, ființa umană încearcă să-și redobândească echilibru, dar nu reușește. — Ai dreptate, confirmă Vindecătorul,


Ritmurile astrale ale universului infinit

Privea ninsoarea care se abătuse neașteptat asupra orașului. Noaptea trecuse abrupt, dar fără zgomot. Ca de fiecare dată, ea lăsase răni deschise în sufletele oamenilor, ce se deșteptau la o realitate complet diferită decât cea visată. Însă emoția evadării vibra


Emoția ce topește lacrimile nefericirii…

Apăsă un simplu buton și întreg canalul de înregistrări video se șterse într-o clipă. În mai puțin de o secundă se topiră în neant sute de ore de muncă desfășurate pe parcursul ultimilor cinci ani. Artistul își șterse broboane mari


O atitudine pozitivă creează punți de comunicare

„Un zâmbet este asemenea unei bijuterii ce se poartă în suflet. El este poarta de intrare către personalitatea fiecăruia dintre noi. Dacă ar fi să zâmbim măcar câteva minute din timpul unei zile, atunci atitudinea noastră ar fi alta. Un


Camera video din sala de spectacole

Luminile scenei mai erau aprinse. Publicul plecase de peste o oră. Prezența actorilor se simțea încă vie în atmosferă, dar totul era doar un vis ce persista încă în spațiul vast al sălii de spectacole. Sunetele estompate ale străzii se


Călători pe banchetele înghesuite ale lumii

Trenul avansa către o destinație îndepărtată. Călătorii, obosiți de lungul drum, priveau agale pe ferestrele larg deschise ale compartimentului comun. Era cald și nimeni nu avea chef să vorbească. Dar umbrele înserării făceau ca încărcarea emoțională a momentului să devină


Parcul înverzit din mijlocul cenușiu al orașului

Mergea pe stradă privind abătut în jurul ei. Trecătorii nu o băgau în seamă. Era o simplă anonimă pe o stradă fără nume. Mașinile huruiau zgomotos pe șosea pe măsură ce soarele se târa leneș către miezul zilei. Și nimic


Atracția irezistibilă a Necunoscutului…

Am revenit în fața calculatorului pentru a relua firul gândurilor întrerupte în urmă cu două luni de zile. Prietenoasă, tastatură mi-a răspuns imediat la atingerea delicată a degetelor pe clapele uzate de trecerea cuvintelor cu pas cadențat în spațiul eteric


Pe aleile parcului am zărit frunzele toamnei…

Sala de așteptare era plină până la refuz. Înșirați în coloane lungi de câțiva zeci de metri, solicitanții își așteptau rândul la trei ghișee din spatele cărora funcționari obosiți și plictisiți răspundeau monosilabic la întrebările clienților. Nimic nu părea anormal