Articole publicate de: Ion Proca

Adierile primăverii…

Infinitul de aproape Costișele se profilează-n zare, Mahmuri ca după o beție grea Țâncii pământului Își ocrotesc mormântul Săpându-l în exterior Și își croiesc labirinturi Pentru cartofii pe care încă Nu i-am sădit pe răzor. Peste vârfuri de plop Ca


În ultima zi de iarnă s-a stins reputatul compozitor Valentin Dânga, autorul aranjamentului muzical al Imnului de stat al Republicii Moldova…

Celebrul compozitor Valentin Dânga, autorul aranjamentului muzical al imnului de stat al Republicii Moldova, a decedat la vârsta de 63 de ani. Maestrul a murit pe patul de spital, unde era internat de aproape o lună. Valentin Dânga s-a născut la


Sub cupola mănăstirii Agapia învia o ţărancă din Filioara!

Abia de împlinise 20 de ani. Îl chema Nicolae şi îşi trăgea obârşia din neamul Grigoreştilor. Paşii neîncrezuţi,  dar mai mult nevoile şi sărăcia l-au adus la Mănăstirea Agapia, ce se află lângă firul de apă al pârâului cu acelaşi


„Dincolo de suferinţe se întrevede şi câte o bucurie”…

– despre Gheorghe Briceag într-un interviu tardiv de Ion Proca Acum șase ani, în luna august 2008, un om de afaceri din Chișinău mi-a înmânat un plic cu o sumă solidă și m-a rugat să o înmânez  juristului Gheorghe Briceag


Devoratorii de cobai

Casa asta din strada Plopilor a devenit celebră prin faptul că a fost dăruită lui Petrea Darienco de către însuși Leonid Ilici Brejnev, care la acea oră era prim-secretar al Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. De Brejnev cred


„Ca să scriu am nevoie de tăcere în jurul meu…”

– în dialog cu scriitorul Mihail Gheorghe Cibotaru – Este prozator şi publicist moldovean. S-a născut pe 21 iunie 1934, în satul  Vărvăreuca, Floreşti. Jurnalist emerit din RSSM (1984). A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău în 1959. A lucrat la ziarele


Mărgelele…

Frumoasă povestea asta cu mărgelele. Am auzit-o a doua zi de Crăciun pe stil vechi. Eram în ospeţie la familia Crăciun din orăşelul Codru. Printre musafiri era şi doamna Mariţa, fina de cununie a amfitrionilor.Cineva îi lăudă mărgelele. Mariţa parcă


Poezii de suflet

Plecarea Voi pleca şi eu curând Pentru secole-nainte, Iar izvoarele plângând Jilăvi-vor al meu dinte.   Răsări-va soare june Peste-ntinderi de azur Numai eu voi tot apune Ca neghinele în ciur.   S-or iubi băiat şi fată Pe o pajişte


Colonelul în retragere se retrage printre stoluri de grauri

După terminarea celor cinci ani de studii la Institutul Politehnic, eu şi colegul meu Vasile Răcilă, am fost repartizaţi la Direcţia Arhitectură Rurală din centrul raional Crânguleni. Ar fi fost bine să rămân în capitală, mai aproape de părinţi, dar


Moaşa satului

Baba Ştirboaica, moaşa satului, (Doamne, ce-au mai poreclit-o!) umbla cu ciomagul printre pomi, iar noi, moşiţi de ea pe un cap, îi dezbinam copacii din livadă şi atunci apărea Ştirboaica de după cotloane cu melesteul şi cioturi de pripoane, molfăindu-şi