Arhive autor: Cezar Adonis Mihalache

Noua generație de (non)„intelligence military”: „EU made în Ucraina”, gata dezmembrat, gata replicat…

Cu o asemenea ofertă „de (pe) piață” (aproape rechiziționată!), Ucraina parcă ar merita să intre glonț în NATO… (și, sigur, la fel să și iasă….). Pentru că unde va mai găsi Occidentul, Statele Unite, întreaga lume, o astfel de ofertă


Pe linia de victimă a noilor cortine „postfier”, astăzi „petroliere” și de gazoducte ale Europei alianțelor (prioritar, militare)…

Și totuși, nu, nu împrumuturile, nu continua creștere a datoriei de țară, a accentuării procentului acesteia în raport cu PIB -ul, nici prăbușirea economică prin devalizarea, la fel de continuă, pragmatic, programată, pe decenii, a industriei, nici predarea piețelor de


Doar un alt cuib al devoratorilor de resurse, de materii prime, de țări…

Nu am intrat încă în OCDE, dar acest următor „Big Brother” fiscal, financiar, al controlului suveranității și independenței noastre, ne arată deja „stegulețele” lui… Din „noua” casă de castă acaparatoare, în fapt, alte găști, aceeași foame de resurse ale altora…


În numele unei prea continue generații prea mereu „de sacrifciu”: prea obosiți în așteptarea de mai bine…

Când? Când ne vom trezi? Când nu va mai fi chiar nimic de făcut? Când vom realiza că am fost împinși, printr-o bulă de iluzii, într-o amăgire a posibilității de a fi noi marii jucători de pe piața energetică a


Renaționalizați apărarea apelor (marine) românești! Și flancul estic, pe de-a întregul!…

Pentru că, aici am ajuns! În punctul în care trebuie să ne luăm măcar apărarea țării înapoi… Pentru că nici un comandament străin nu ne va proteja… Nu ne va securiza nici obiectivele civile, industriale, nici pe cele militare, decât,


Tu, Fiică Basarabie, nu te lăsa învitregită de interesele lotrilor vremelnici!…

Întrebarea ne doare, ne arde, ne mistuie… Ne seacă a nevoie de a o pune… Căci, totuși, noi, noi cum ar trebui să ne simțim?… Cum ar trebui să ne fie simțul, crezul, încrederea, doinirea de Patrie-Mamă și fiică în


Aici este România! Stat suveran, nu protectorat, nu land austriac!

De la diplomatic la reactiv este doar un pas… Iar mantinela unei provocări din prea multă grijă este mai subțire chiar decât linia roșie a „nedepășirilor” cerute de Europa… Dar, cu ochii în subiectul zilei, drona, nu am dat atenția


Când contractele militare scriu condițiile păcilor de mâine…

În mod cert, dacă era vorba despre constructori din China, s-ar fi anulat licitația… Probabil, și dacă erau din Turcia… Și nu neapărat pentru că ar „merge” la ei banii Europei pentru „înzestrarea” militară a statelor membre, dar nu prea


Când Țara însăși fosta dată pe post de „Cap a lui Moțoc”…

Dar nu pentru a potoli mânia mulțimilor înfierbântate de dreptate… Pentru că mulțimile nu mai irump (nu a dreptate!), supuse, docile, cumințite fiind prin propriile alegeri… Și nu este nici consecința vreunei îndreptări social-politice… Doar un trofeu al guvernanților, trădătorilor,


Pe cadranul de mâine al ceasului de dezreziliență a țării: secundarul „Tractebel”…

Într-un fel ar putea fi chiar următoarea formulă de calcul punitiv de tip „amprentă de carbon” (non-energetică!) a țării… Scorul de (ne)adecvanță Tractebel… Croșetat cu un evident scop disciplinar-coercitiv, prin stegulețe, infringementuri și amenzi de la Bruxelles… „Născut” și impus