Articole publicate de: Cezar Adonis Mihalache

Când este vorba despre copiii noștri, lupta unei mame trebuie să devină războiul unei națiuni!

Una din două! Ori ăștia sunt mai ticăloși decât „ăialalți”, ori sunt atât de proști încât, nu le-au intrat feluriții cai troiani în „guvernare”, ci i-au înghițit de-a dreptul… Sau, de fapt, au venit chiar ei singuri, de bună voie,


La vama indiferenței noastre naționale…

Da, este adevărat!… Era mai mult acolo pentru că dădea bine ca nume… În esență însă, nu a produs nimic, nu a adus nimic… Dar nici nu ne așteptam să producă minuni, izbucniri, înflăcărări, nașteri de clipe astrale sub vremurile


Și totuși, unde suntem?…

De fapt, ministerele au fost desființate, urmând a se comasa „la greu” și feluritele agenții și deconcentrate, pentru a se asigura o adevărată eficientizare, inclusiv prin reducerea presiunii de pe bugetele deja hăcuite, sau pentru că s-a plecat la drum


„Voucherul” de carte… privată

Să ai într-o țară în care analfabetismul funcțional este „periclitat” doar de posibilitatea tot mai mare a analfabetismului clasic de a-și recupera poziția de ev mediu un proces în justiție vizând piața de carte reprezintă un paradox… Unul năucitor, privind


Prezidențialele, oculta înțelegere de trust… politic

Nicicând nu a fost săpată o prăpastie mai adâncă între libertatea de a alege și dreptul de a fi informat… Nu a mai existat, nu un sinonim firesc, ci un cât de mic grad de „întrepătrundere” între dreptul de a


„Chipul” nostru prin zidul altora…

Măcar de a fi fost vorba de „chipul” nostru în Istorie, fie el și plămădit din resturi de mortar prin mărturiile zidite alte altora… Dar nu… Este vorba, pur și simplu, de o bucată de beton ce nu ne aparține


O filmare tăinuită; și câte altele or mai fi?!…

„Conspiraționiștii” au sărit ca arși, acuzând manevre politice… Și au legat momentul apariției filmărilor de la „Colectiv”, filmări oficiale nedifuzate și, cel mai grav, tăinuite chiar de personaje din interiorul sistemului, pe seama încleștărilor electorale… Doar că, nu avem praf


Între Destinul de Țară și frânturile de soartă decise de alții…

Când este vorba de ei, se mândresc că au un Destin… Și doar noi le stăm în cale să-l împlinească!… Noi, dimpreună cu fruntariile și monumentele noastre, cu Istoria, Trecutul și Eroii noștri… Cu toate acele borne în timp pe


Și te uite cum trec investitorii…

Evident că nu suntem „în cărți”… Nici dacă ies din cursă și Bulgaria, și Serbia, și tot nu o să intrăm pe turnanta investiției nemțești… Pentru că nu e pentru noi… De altfel, faptul că, deși a apărut această oportunitate


Cam acri strugurii, duduie!

Nu, nu o să ajungă la ei! Nu are cum! Dar o să ne strige, privind cu uitătura-i pieziș-pofticioasă, că erau prea acri pentru gustul ei, nicidecum că au fost prea sus pentru modestele ei posibilități… Și totuși, doamnelor, domnișoarelor!