Articole publicate de: Cezar Adonis Mihalache

Întâiul, dar și cel din urmă, tratat de capitulare a României…

Întâiul, în mod oficial… Pentru că felurite vânzări, trădări, cedări mișelești s-au tot făcut în acești 30 de ani… În aceste decenii ce au consemnat doar o istorie politică a interesului, o istorie de clan, de fățărnicii, de frustrări, de


Mărul otrăvit din gâtul presei cu botniță…

Când, în plină pandemie, guvernanții au azvârlit presei un presupus colac de supraviețuire financiară, era evidentă încercarea de a îndepărta din spațiul celor ce mai contau prin opiniile și atitudinile lor, și ultimele răzvrătiri de exprimări libere, de îndoieli, de


(Din) „Ucraina” cea nefericit (de) bisexuală…

În mod cert, chiar nu ar fi fost vreo problemă pentru derivații cu deviații de la LGBT (acum și cu „Q” și „I”, la ofertă!) să găsească o „mămăiță” și un „tataie” de la noi pentru afișele lor mizerabile… Chiar


Nu gaiele-fantoșă sunt de vină, ci aceia ce ne expun pe post de leșuri…

Mai degrabă ar trebui să se cheme ministerul afacerilor diplomatice… Ba, chiar a afacerilor mult prea „diplomatice”… A acelora derulate din prea multă umilință… Pentru că, în vreme ce ungurul vine și dă de pământ cu președintele României, MAE al


Tufa fufelor fufiți în gen…

Și totuși, care „artă”, care „muzeu”?!… Pentru că însăși construcția logicii lingvistice este greșită: „Muzeul de Artă Contemporană”… În fond, arta (zis) „contemporană”, acolo unde se manifestă ca expresie cu posibile valențe artistice, și nu constituie doar un kitsch al


Nedistanțarea de propria înstrăinare…

De fapt, nu-i mai putem spune nici măcar „înstrăinare”… Nu într-un sens filosofic, nu în speranța unei înturnări în clipa în care vom realiza ce am risipit… Și nici a o privi ca o îndepărtare de noi înșine nu este


„Pas cu pas” și „fâs cu fâs”!…

Cam așa o să ne primim libertățile înapoi… „Libertățile”-închisoare… „Pas cu pas”, și ăia în ritm de melc sâsâit, și „fâs cu fâs” de dezlegare de la „dispenserul” sanitar național… Iar peste toate, grămezi de cârpe la preț de botnițe


„A marca” nu semnifică, de facto, „a aniversa”; poate defini și o comemorare…

La ce bună o lege „în scopul marcări” unui eveniment istoric dacă, în spatele agitației de populism și inserții de fake -uri, din cărțile de istorie este înlăturată tocmai esența acelui fapt monumental? Acele puncte-reper pe care le lăsăm îndepărtate


Dor de nesupunere…

Să n-ajungem să ne fie dor de nesupunerile de altădată… Să nu ne trezim jinduind ca nimeni alții la nesupunerile, fie ele și mascate, din vremurile de odinioară… Din timpurile în care cenușiul, uniformizarea erau sfruntate măcar printr-un rătăcit semn


„Masca” și vaccinul sifonăriei politice în cadență de marș milităresc…

Când directorul institutului de la Timișoara a anunțat identificarea unei posibile structuri de vaccin anti-Covid, autoritățile noastre nu au mișcat nici măcar o hârtie pentru a asigura eventualele viitoare drepturi de proprietate intelectuală și a rămâne „în alertă” pentru certificarea