Parcă am fi blestemați! Să avem de-a face doar cu politicieni frustați și vanitoși. Personaje ce se consideră cu mult peste noi, ceilalți, prostimea ale(r)gătoarea, ei rezervându-și dreptul de a-și respecta propriile convingeri. Nouă ne cer să mergem la vot!
Scade populația, scade! Numărul a coborât sub douăzeci de milioane, iar în urmă cu un sfert de veac se apropia de douăzeci și trei! Populația îmbătrânește și se stinge ușor-ușor. Ici-colea auzi de câte un nou născut, în timp ce
Suntem români şi ar trebui ca-n orice timp şi-n orice loc să dovedim prin gândire, atitudine, vorbe şi fapte că suntem vrednici de acest nume, întrucât el ne conferă identitate, altfel spus poziţie clară şi indiscutabilă în istoria omenirii şi
Întoarcerea la popor (clamată, de prin 2004 încoace – și când trebuia, și când nu trebuia!) s-a întors, cu efect de bumerang, în 2012, împotriva celor care-și făcuseră din ea clișeu pentru discursuri sforăitoare și muniție pentru ciuruiri improvizate. Dar
Zilele acestea am văzut încă o dată, dacă mai era nevoie, dispreţul şi umilinţa la care suntem supuşi, zilnic, de către oligarhii politici. Partidele se întrec în demagogie şi prostie, înşelând pe fata acest popor, această naţiune. Se fac şi
Pe 24 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a emis Decretul-lege nr. 40, prin care „Deşteaptă-te, române!” a devenit Imnul de Stat al României. Această prevedere a fost stipulată şi în Constituţia din 1991. Alegerea şi proclamarea unei Zile a
Starea apatică a Naţiunii Romane este indusă şi întreţinută de acest sistem politic haotic şi distructiv. De ce apatică? Desigur, lipsa de reacţie a populaţiei la acţiunile de sabotare a ţării şi de distrugere concertată a culturii şi istoriei naţionale
Ne-am săturat de Ungaria care vrea respect pentru disprețul ei față de legile românești, care propune un dialog în care Viktor Orban să monologheze despre super-națiunea maghiară, care pretinde buna vecinătate a Budapestei care să ne dicteze tuturor și cere
Dorinţe, intenţii şi planuri urzite în subteranele politicii negre, încep să prindă contur şi să fie asumate public. Chestiunea moldovenească, în contextul evenimentelor din Ucraina, devine, din zi in zi, mai presantă şi, de ce nu, tot mai îngrijoratoare pentru
Cum, în vremea regimului bolşevic de ocupaţie, stigmatizarea valorilor naţionale şi înlocuirea lor cu mediocrităţi şi cu modele de împrumut deveniseră reguli ale proletcultismului oficializat, nici marele critic literar Titu Maiorescu n-a scăpat nepătat. „Misiunea” a fost încredinţată tinerei Georgeta
La fel ca Eminescu, nici genialul cap al superbei generaţii interbelice, marele profet al românismului Mircea Eliade n-a fost scutit de atacurile unor contemporani mediocri şi pizmaşi. Într-un text din 1934, un adversar opina că „dl. Eliade a avut vrăjmaşa
În vreme ce ministrul „fă, Doina!”, ce pana ei!, își exprima regretul că „nici inundațiile nu mai sunt ce au fost odată”, pesemne cu gândul la vremurile în care pompierii o plimbau în barcă împreună cu premierul, ca pe sfintele moaște,
Dacă ar fi fost isteț, ar fi putut forța mâna președintelui pentru promulgarea imediată a CAS-ului printr-o formulă filosofic-doctrinară: „Dacă nu acum, atunci când?!”. Și nu s-ar fi supărat nimeni pentru uzitarea unui șablon parafrazat poate până la saturație în
