Arhiva categoriei: Tichia de politician

Cârmuitorii de-s corupți, norodu-i cu nădragii rupți…

Se împlinesc, iată, două veacuri de când Tudor Vladimirescu a definit patria în acest chip nemuritor – prin identificarea ei cu norodul sau poporenii, nicidecum cu tagma jăpcașilor, însă  actualii cârmuitori ai României n-au renunțat nicicât la năravurile fanariote (minciuni


Prin vrerea marilor lichele, românii-noată în belele!

Iată că am ajuns să vedem și să auzim în România pesedizată (mai exact, România penalilor dragnieni) ceea ce este de neimaginat într-o democrație neoriginală: după tăioasele și, în același timp, perfect îndreptățitele critici venite din partea oficialilor europeni (în


Roexit, o nouă diversiune a puterii de la București

După felul cum se manifestă puterea de la București, ca o grapă în bălării, trasă de o parte din populație, ca niște catâri care vor să scoată căruța din groapă, era firesc să se ajungă la mintea lui Ceaușescu. Ce-ar


Scrisoarea celor trei

Aseară, după ce m-am întors acasă, am urmărit, pe jumătate amețit, pe jumătate iritat (ceea ce mă face permeabil la propagandă) – emisiuni politice pe trei canale de știri diferite. Subiectul principal: o revoltă în inima marelui partid de guvernământ.


Credo quia absurdum (Cred pentru că-i absurd)

Prin vrerea politică a majorității parlamentare, al cărei nucleu pesedist se bizuie pe 18 procente din totalul românilor cu drept de vot, într-un an și jumătate ni s-au băgat pe gât cele mai sfidătoare sortimente ale absurdului – de la


Căciula singuri ne-o furăm și ni se pare c-avansăm!

Întrucât scopul politicii postdecembriste a fost și continuă să fie unul eminamente ticălos (sistematica păcălire a majorității cetățenilor de către gașca încumetrită a aleșilor puși pe căpătuială), mijloacele întrebuințate de aceștia nu pot să fie decât pe măsura nevredniciei și


Halal Curte Constituțională!

Toată politica României postdecembriste (și, din acest motiv, tot ce mișcă-n țara asta de aproape trei decenii) este o necontenită și preaevidentă adeverire a spusei „Peștele de la cap se impute”: legi făcute de hoți pentru hoți, megarăufăcători fără pic


Gunoaiele și sărăcia își fac de cap în România…

Spuneam și cu alt prilej (vezi articolul A fi sărac nu-i o rușine, a fi mizer e grozăvie) că nu sărăcia exterioară (impusă sau autoimpusă) este cel mai mare rău cu care se confruntă oamenii. Firește, cu esențiala diferență dintre


Scenarii de groază printre analiştii manipulatori!

În bucătăria prezidenţială fierbe la foc mic ciorba de Cotroace. Masa manipulării e pregătită la „ore” exacte pentru ospăţ! Cutreierat de îngîmfare şi ură de la un capăt la altul al fiinţei sale de fizician, profesoraşul meditativ îşi aşteaptă nervos


Mama Viorica la papa Francisc sau invitație la haz în vastul nost necaz (Pamflet prevenitor)

Nu-i ușor să fii prima femeie premier al României ante și postdecembriste, adică să stabilești o premieră politico-istorică, ce ia prin surprindere până și mult încercata noastră limbă, incapabilă de data asta să reflecte sfidătoarea atotputernicie pesedisto-aldistă, pentru unii (cei