Arhiva categoriei: Ghimpele Națiunii

Țara în care virusul va fi murit; de foame… (manifest)

Poate că așa vom consemna sfârșitul pandemiei!… Cu moartea virusului… A, că dimpreună cu el se vor fi stins și mai puțin norocoasele lui „gazde”, va veni poate ca un post scriptum… Nici măcar un In memoriam, nici măcar un


Să nu ne legăm în lanțuri pe care poate nu vom mai reuși nicicând a le sfărâma…

Măsurile guvernanților sunt vecine cazarmei militare… Întâi „extirpăm” răul, îi punem bariere, și apoi resuscităm tot ceea ce a fost afectat (și, evident, nu a sucombat…). Dar vom mai avea oare capacitatea logistică, economică, socială, bugetară, bancară, vom mai avea


Să nu facem din vremurile dificile ce pot urma clipe îngreunate chiar de noi…

Nu va fi ușor… Nici economic, nici social… Vor urma vremuri de restriște, pe care le vom putea depăși doar păstrându-ne moralul și luptând împotriva celui mai perfid aliat al epidemiei: desolidarizarea umană. Pentru că oricum vor apărea fracturi, rupturi,


O pseudo „vinietă” pentru cartierul nevaccinaților…

În logica legiuitorului ar fi cam așa: Vaccinarea nu este obligatorie! Nu cu litere mare, nu cu inițială și nu la „prima strigare”!… Dar este condiționată de o anumită plată… Amenzi pentru cei ce nu se conformează… vaccinării. Pentru că


„Viralizarea” panisteriei…

Asta trebuiau să întrebe la CCR… Care sunt limitele unei eventuale impuneri a restrângerii drepturilor cetățenești în caz de epidemie?… Și până unde se pot „întinde”, în decizii, ministerele și feluritele agenții, care acum se înghesuie cu „recomandări”, fără a


Să trecem Carpații înainte de fi smulsă și ultima frunză a celui din urmă gorun…

Asemenea vorbe nu le spui când încă nechezi a visare după castelele de nisip! Așa ceva nu rostești nici măcar în clipa în care îți pare că ai pus ceva mai mult de un vârf de cizmă iredentistă pe grumazul


Românie, a cui vei fi tu oare în tristul tău suspin prin vremuri?…

Noile modificări aduse legii învățământului sunt catastrofale… Și denotă că și această lege a rămas în esență doar un suport pentru impunerea drepturilor celorlalți și restrângerea, pas cu pas, nu a drepturilor, că pe ăstea nu le mai avem de


Dreptul nostru de a decide!…

Dreptul nostru la ultimul cuvânt! Așa ar trebui să se intituleze proiectul liberal despre care nu vorbește nimeni! Restituirea dreptului național al ultimului cuvânt al Statului Român! Dreptul legitim al României de a-și impune punctul de vedere când interesele sale


Cui îi e frică de Unesco?!…

Am înnebunit?!… Acum, când putem, nu mai vrem, nu ne mai interesează să salvăm Roșia Montana?!… Sau, de fapt, nu ne-a interesat niciodată, ci doar am fost parte a mulțimilor din spatele unor lideri și asociații? Iar acum, când guvernanții


Între pensii și alocații (sau în ce „bobi” ne vor citi viitorul liberalii?!)

Curând, liberalii vor avea ocazia să dea măsură interesului și a zbaterii lor „pentru țară”… Alegerea între a susține viitorul sau a rămâne în capcana populistă a votului dat pentru „prezent”. Pentru că apele „bugetare” au fost deja împărțite, știm