Articole publicate de: Liliana Smerea Vacaru

Unde ești la ceas de seară

Stăpâna sufletului meu Mă-ndrăgostesc de tine la fel ca lumea, toată, Căci toată lumea vede, cât eşti tu de frumoasă! Şi pentru acest lucru, chiar totul ți se iartă, Chiar dacă uneori, eşti prea capricioasă! Ai darul tău ciudat de-a


Unde ești?…

Unde ești la ceas de seară? Unde ești la ceas de seară?! Vine noaptea! E târziu! Ți-aș trimite o scrisoare Dar adresa nu ți-o știu! Unde ești la ceas de seară?! Toată lumea s-a culcat. Te-aștept cum așteaptă marea, Valul


Dumnezeu când m-a făcut, n-a creat perfecțiunea!

Dumnezeu când m-a făcut, N-a creat perfecțiunea! Mi-a lăsat nasul mai lung, Nu să mint… Să simt minciuna! Buzele-mi sunt subțirele! (Le voiam eu mai cărnoase!) Însă pot rosti cu ele Vorbe bune și frumoase… Sigur că și la mânie


Darurile Domnului

La un magazin, în noapte, s-a oprit un trecător. A bătut discret, în poartă Și-i deschise un negustor! Fără însă să-l privească, Pe cel care i-a deschis, Începu să povestească: – Am bătut, atras de scris ! Eu treceam din


Între pământ și cer

Gânduri O lungă îmbrățișare e între pământ și cer. Un dor neîmplinit au soarele cu luna… Aș fi nebună poate atât de mult să-ți cer, De-aceea îți voi cere doar să mă ții de mână! E mare universul și nu


Emoții până la lacrimi!

Despre Cenaclul de la Roma și a 55 a sa Ediție, desfășurat în 22 septembrie, fiecare dintre participanți și-a format probabil părerea sa pe care a spus-o și a expus-o așa cum a simțit! Pentru mine personal, această ediție a


Dor de poezie…

Dor de pădure Mai spune-mi pădure poveștile tale. Mai spală-mi tu, râu, picioarele desculțe, Mai lasă-mă pădure, să fiu iar visătoare, Când alergam, copil, prin ale tale frunze… Mai ține curată, cărarea prin tine Și nu-nchide ușa trecutului meu. Acolo


Columna Limbii Române

Membri și frecventatori ai Cenaclului de la Roma, au urat „La mulți ani” limbii române, în 29 august 2019, într-o zi caldă de vară, într-o atmosferă aproape familiară! În fața noastră se arăta maiestuoasă Columna lui Traian iar prin fața


În memoriam Cristina Maria Drăgan: Atâta iubire…

Sunt multe? Sau mult prea puține Clipele acelea trăite cu tine?! Acum ești departe și totuși aici Te văd cum zâmbești, te simt cum m-atingi! Iluzii născute de-o minte nebună, De-o inimă tristă în care răsună Un strigăt de ciudă


Între noi…

Între ieri și astăzi, iubite, S-a întins o noapte! O noapte senină, cu un cer plin de stele, cu un somn plin de vise. Vise în care tu și eu ne sorbeam din priviri, ne hrăneam cu sărutări, ne înveleam