Începe marea criză sanitară, financiară, economică, politică, morală şi poate chiar, în final, religioasă? Deocamdată, România eternă şi deloc fascinantă în ultimii zeci de ani nu se dezminte. Cu năravurile binecunoscute, care i-au adus în palatele ţării, politicienii băştinaşi apucă tot ce mişcă numai pentru ei, pentru familiile şi găştile lor. Şi-au însuşit urgent şi coronavirusul! Un senator liberal, candidat la primăria Constanţa, a fost nefericitul „toboşar al timpurilor noi”, de criză. Presupuşii aleşi ai neamului s-au pus în carantină (prim-bufonul Ludovic Orban, zis de glumeţi şi „LuCovid”, la Vila Lac 2, după merit!) şi se testează, mai întâi ei, într-o mare veselie. S-ar fi testat în mare viteză şi providenţialul (lor) preşedinte Iohannis. Se putea altfel? Siguranţa naţională (a persoanelor lor, desigur) o cerea.
Cine urmează să se testeze ? S.P.P., S.R.I., S.I.E., S.T.S.? Ministerul de Interne? Procuratura? Ministerul Justiţiei? Ministerul Apărării? Primarii şi aleşii locali ? Puţinele testere de care dispune Ministerul Sănătăţii sunt în primul rând pentru ei, numai pentru ei. Pensionarii speciali sunt cumva cei mai panicaţi dintre seniorii despre care se ştie că sunt cei mai expuşi? Dacă ei, privilegiaţii, dominanţii, miliardarii sunt salvaţi, toată România e salvată? Până azi, nici o altă ţară nu a oferit spectacolul jalnic al grijii de sine cum a făcut-o clica aflată la putere la noi.
Criza generală şi globală a luat o amploare care o face aproape imposibil de cuprins şi redat în formulări rezonabile. A început în weekendul trecut cu punerea Libanului în încetare de plăţi, în faliment, cu criza migraţiei declanşată de preşedintele turc Erdogan la graniţele Greciei şi ale Europei, a continuat cu închiderea frontierelor Italiei, cu războiul petrolului dintre Arabia Saudită şi Rusia, război care a dus preţul petrolului la aproape jumătate şi a aruncat toate Bursele în aer („Coronacrahul”!), şi se sfârşeşte cu stări de urgenţă (în S.U.A., printre altele), cu închiderea frontierelor aproape pretutindeni şi sistarea celor mai multe zboruri internaţionale.
Marile bănci centrale (F.E.D., B.C.E.) s-au dovedit total neputincioase, incapabile să aducă o lumină de speranţă operatorilor de pe Burse şi cu atât mai puţin economiei reale, prima care ar trebui să fie avută în vedere. Iar în afară de corporaţiile majore de petrol şi subdiviziunile lor, cele mai afectate pe Burse au fost băncile. După ce în săptămâna anterioară fuseseră puşi la pământ transportatorii aerieni, producătorii şi comercianţii de automobile, împreună cu turismul, industria hotelieră şi restaurantele.
Nimeni nu mai e în stare să prevadă nimic. Vom trăi în următoarele luni (două?, trei?, mai multe?) doar de pe o zi pe alta, aşteptând salvarea. Care ar trebui să vină de unde? Toată planeta e lovită, cu Europa şi Italia acum în centrul crizei, ca să nu mai vorbim de China, aflată (surprinzător de repede) în stabilizare şi repornirea activităţii. Panica, în bună măsură provocată şi întreţinută de politicieni şi de media, a cuprins întreaga societate. La Bucureşti, vineri 13 martie se circula ca într-o duminică, iar supermarketurile au fost golite până şi de toate fructele şi legumele, altfel perisabile.
Se vede cu ochiul liber: coronavirusul a aruncat în haos lumea occidentală, Europa şi America de Nord, dar şi Japonia şi Coreea de Sud. Deşi mult mai greu lovită de epidemie, China, cu sistemul ei politic diferit – „dictatura proletariatului”, în fapt, dictatura partidului comunist unic împletită cu capitalismul de piaţă –, nu pare să fi cedat panicii, deciziilor aberante, haosului care au lovit mai ales Europa, cu Italia în prima linie, deja subminate de ultraliberalism, cu sisteme de sănătate fragilizate.
Democraţia controlată de miliardari, de ideologii şi propagandiştii lor se dovedeşte incapabilă să facă faţă unei încercări atât de grele, adică întâlnirii cu realitatea întregii populaţii. De fapt, ies la suprafaţă ipocrizia, minciuna, falsul, impostura, falimentul economic machiat cu cifre şi ascuns în bănci. Cele 20-30 la sută pierdute în ultima lună pe Burse nu sunt, probabil, decât o primă eliminare a bulei speculative, a cifrelor artificiale, a banilor virtuali de care au dispus discreţionar dominanţii, cei unu la sută din populaţie, miliardarii, corporaţiile.
Urmează o săptămână care, și pentru români, va fi grea… Oare, aşa cum s-a întâmplat la cutremurul din 4 martie 1977, va reapărea miracolul solidarităţii, care doar el ne poate ajuta să trecem peste încercările, multiple, care ne aşteaptă? E de crezut şi e de sperat. Programul de guvernare al noului guvern Orban deja depus la Parlament este însă cu totul paralel. Priorităţile lui sunt Justiţia (tot D.N.A.?) şi Ordinea publică (tot Miliţia?). Sănătatea s-a rătăcit undeva pe la coada listei. Vor începe jaful final?
Lasă un răspuns