Românii, ca românii…

Dacă nu aș trăi în România de 62 de ani și nu aș fi asistat la viața politică a ultimilor 30, m-aș fi declarat bulversat  și m-aș fi aruncat în fața trenului. Dar nici așa nu aș fi rezolvat nimic. La cum merg trenurile noastre, riscam să mor de inaniție așteptând degeaba trenul care ar fi fost în stare să deraieze la câțiva metri de mine. Nici nu știu, pe ce mai merg trenurile în ziua de azi, mai avem cale ferată? Dar trenuri, că vapoare și Mare nu mai avem.

In ultimii ani cum apărea un proiect de OUG  clocit mai târziu de ora 18, cum auzeam că s-a dat „noaptea ca hoții”. Iaca, de 30 de zile s-a schimbat guvernarea, dar nu și obiceiul. Noul guvern lucrează tot noaptea, se pare că e mai multă liniște. Dar nimeni nu mai plânge că se lucrează „noapte ca hoții”, nici măcar „noaptea ca pesediștii”. Dar acum e mai distractiv, că din 5 in 5 minute se schimbă intențiile. Noii guvernanți nici măcar nu fac adunarea de dimineață să își spună unul altuia ce a visat și să stabilească al cui vis e mai frumos și pe care să îl promoveze în OUG. Debusolare totală, paralelism instituțional.

Tot în ultima perioadă, ambasadele strategice, haștagiștii, rezistenții, oengiștii, strigau de mama focului cum se făcea câte o modificare la un articol penal  că se modifică legile, că se modifică codul, că se lovește în independența justiției, că ne mor găinile în coteț dacă cutare procuror este întrebat de ce a bătut palma cu traficanții de carne vie sau a făcut dosare la ordin politic. Acum, deși înainte de alegerile prezidențiale partidul aflat la guvernare promisese că nu va iniția ordonanțe și nu își va asuma răspunderea pe legi ale justiției, uite că se asumă răspunderea pentru modificarea acestora. Și nu ne mai mor găinile, nu mai cotcodăcește nici un #rezistent, nu mai vedem jocuri de lumini în fața guvernului. Telefoanele nu mai luminează Piața Victoriei, ci intervențiile chirurgicale. Unde ne sunt haștagiștii ? Ce fac ambasadorii ? Băăă, ăștia ne fură găinile băăă!…

Când se făceau propuneri de miniștri iar unul din cei propuși era căutat la poartă, de mascați, Dulapul național se opunea CA TE GO RIC numirii, pe motiv că este „penal” . Acum avem la interne un ministru cu două dosare penale, dar cui îi pasă? Ăsta nu e penal, pentru că nu e condamnat, dar la ceilalți, dacă trecea pe strada lor un procuror, gata, erau penali. Acuma cei din USR nu se mai fâțâie prin parlament cu tricouri pe care scrie „fără corupți”. Nu se mai poartă, nu mai e „în trend”.

Când la conducerea unei regii  sau pe la un minister era numit un membru al partidului aflat la guvernare, sărea presa  din opoziție în sus, că se politizează administrația. Actualul guvern nici nu a venit bine la putere și a trecut la demiteri, la „depolitizarea” instituțiilor statului, dând afară membrii și simpatizanții P.S.D. și băgând în locul lor – tot fără concurs -, tot hahalere dar cu altă culoare politică. Afaceri de familie, pleacă un hoț, vine altul.

În plină criză de valori, când suntem declarați sau așezați la coada clasamentului în ceea ce privește capacitatea cognitivă a tinerilor, când rata analfabetismului instituțional  crește de la an la an, guvernul, constatând că nu mai are cine să își bată joc de noi prin spitale, a decis să dea ocazia și analfabeților din medicină, cei care nu reușesc să își ia rezidențiatul, să „profeseze”, să se „perfecționeze” pe spinarea pacientului român, că și așa viața nu îi mai face trebuință, a devenit un chin. În loc să doteze, repare, dezinfecteze, spitalele, să pună capăt șpăgilor din spitale și învățământ, în loc să ridice ștacheta, guvernul o dă jos, cică spre binele românilor. Care bine? Te duci în spital și pe lângă faptul că te procopsești cu un set de infecții nosocomiale, te mai tratează și un plătitor de șpăgi care a terminat facultatea cu 5 și nu a mai avut bani și de rezidențiat, unul din analfabeții cu diplomă de doctor care în loc să îți pună atele la o fractură, îți dă cicatridina supozitoare  pe considerentul că dacă ai căzut din copac și ți-ai rupt mâna, e pentru ca te-a mâncat undeva să te urci în copac, deci ai hemoroizi. Logică de „doctor” ajuns vicepremier.

Cineva vorbea recent la un post de televiziune, că trebuie să facem ceva pentru „acești copii minunați” (se referea la analfabeții care nu își puteau lua rezidențiatul) care au decis să rămână în țară, dar nu pot profesa. Păi au decis să rămână pentru că afară nu i-ar angaja nimeni, la câtă școală au făcut unii dintre ei. Îmi amintesc că și Abramburica venise cu un proiect, să dea diplome de proști și copiilor care nu luau bacul, că și ei e oameni, să are și ei o diplomă. Asta este promovarea pe criterii de meritocrație în România! Încurajăm performanța, dând șanse  doctorilor repetenți să ne trateze.

Bineînțeles că pe autorii briliantei măsuri nu îi doare nimic, ei nu sunt afectați, ei merg în spitalele private sau prin Austrii, că ei au bani, le este decontat tot, inclusiv „asistenta” personală care le masează afectuos  organele care îi dor de grija românului.  Nimeni nu se sesizează că suntem pur și simplu măcelăriți, că nu avem doar alimente, drepturi, tehnică militară de mâna a treia, vom avea și medici de mâna a şaptea, căci cei de mâna întâi pleacă. Statul român, guvernele nu știu să-i determine să nu mai plece, ei știu doar să ia, nu să dea, să impună, nu să convingă, să strice, nu să repare. Nimeni nu realizează că suntem condamnați la moarte prin măsuri și legi date de nişte impotenți profesional.

O altă măsură de bun augur este faptul că guvernul a aprobat un nou împrumut B.E.R.D. cică pentru construirea a două noi penitenciare și două noi școli de pregătire a gardienilor de penitenciare. Nu ne spune guvernul cât ar costa aceste construcții, când se preconizează să fie gata, dar mai ales câți din banii luați pentru ele se vor regăsi în aceste proiecte. Nu cumva acest împrumut mascat sub grija față de condițiile de detenție vrea să adoarmă vigilența celor de la C.E.D.O. și să amâne sancțiunile pentru faptul că nu au făcut nimic în acest domeniu? Și uite așa, au scăpat și de recursul compensatoriu și de sancțiuni. Că în ceea ce privește construirea noilor penitenciare, să fim sănătoși, avem și spitale regionale „construite” de ani buni, s-au mâncat banii și pentru construcția lor și pentru reconstrucție, și pentru aparatură și pentru salarii, dar ele lipsesc cu desăvârșire. Cui îi pasă? Trai nineacă, pe banii românului că e prost și înghite!

Și revin, unde ne sunt acum protestatarii ăia pătimași, ăia care veneau la 11 noaptea cu copii  de 4 ani în spinare, să îi învețe ce e aia simțul civic și să îi facă artiști, că doar își începeau cariera „artistică” din fragedă pruncie? Acum nu mai se sesizează nimeni? Unde e geaca aia roșie cu două perechi de dinți rânjiti  peste guler? A dispărut simțul civic?Guvernele pleacă, problemele rămân, românii ca românii, își dau în cap reciproc.  Acum trei zile, Comisia Pentru Muncă a votat respingerea O.U.G. 59, cea care, printre altele, limita la net pensiile militarilor și alte altor categorii de pensionari și anula actualizarea. O singură persoană din cele prezente în sală, membri ai comisiei, ministerelor sau sindicatelor, a fost împotrivă, domnul colonel Roșu, Valeriu, locțiitorul șefului (încă nenumit) Departamentului pentru Relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului, fost jurist șef la C.P.S. a M.Ap.N., susținător al neincluderii indexării din 2016 în actualizarea pensiilor militarilor. Din toți cei prezenți acolo, domnul colonel Roșu a făcut notă discordantă,susținând belirea în continuare a pensionarilor militari. Până și reprezentanta Ministerului Muncii a fost de acord cu respingerea. Ei bine, ieri, domnul Orban, premierul fără cap, a ieșit pe post și a declarat că respingerea OUG 59 este o greșeală. Probabil din punctul de vedere al său personal și al lui Cîțu. Ce e de făcut? Rămâne de văzut în plen. Chestia este că lumea se întreba ale cui interese le-a reprezentat Roșu când a solicitat menținerea ordonanței? Ei, acuma v-ați lămurit cine și pe cine susține? Cu așa susținători, pensionarii militari nu mai au nevoie de dușmani, iar Orban nu mai are nevoie de ministru al apărării, îl apără Roșu.

La final, o veste bună. Camera Deputaților a votat: se poate bea bere pe stadioane. Nici nu mai contează amănuntele, dacă ai voie cu sticla de 2l, cu cutia, cu naveta sau cu butoiul. Important este că s-a dat liber la băut în tribune. Pe când și pe stadion în pauzele de deshidratare? Care e problema, de ce spectatorii da și jucătorii nu? Că doar jucătorii aleargă și transpiră, nu spectatorii.  Ceea ce nu prea înțeleg eu însă, este de ce numai bere? A decretat cineva că beția dată de bere este mai blândă decât cea dată de palincă sau zaibăr? Eu cred că e cazul să se înființeze niște sindicate sau asociații ceva ale băutorilor de vin, gin, secărică, votcă, whisky, rom, care să reclame discriminarea la C.N.A.D. și să primească acceptul să bea și ei ce le place pe stadion, nu doar ce vor producătorii de bere care sponsorizează federația și naționala de fotbal ; „Prietenii ştiu cu ce!”.

De ce să nu bea și oltenii un zăibărel  în „farfurie”?  Acum am ajuns să dăm frâu liber huliganilor pe stadioane numai pentru că sponsorii Federației au reușit să îi convingă (numai ei știu cu ce „argumente”) pe federali să intervină pe lângă partide și parlamentari să admită această aberație? Înseamnă că interesele sunt imense, iar sumele vehiculate cu multe zerouri. Păi dacă producătorii și sponsorii, au reușit să îi sensibilizeze pe federali, mă întreb cât de mare a fost argumentul, dacă aceștia au reușit să astâmpere setea atâtor parlamentari încât să dea un vot pozitiv? Vă amintiți ce greu a reușit Iohannis să strângă votul pentru căderea guvernului Viorica? Păi dacă știa, apela la „prietenii” F.R.F. și dădea guvernul jos de acum trei ani. Ne ducem, ne ducem încet și sigur!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*






de Adrian Dragomirescu








  • PARTENERI

/script-homepage.js">'; //} ?>