„Le arăt eu holocaust!”

– Domnule profesor ION COJA, ați scos o carte de care lumea vorbește din ce în ce mai mult! Poate că din cauza titlului, al naibii de incitant: Romeo și Julieta la Auschwitz. Îți vin în minte o mulțime de lucruri când auzi asemenea titlu!

– Cartea este un lung dialog, la un moment dat în trei, îl aduc în partrea a doua și pe Elie Wiesel pe scenă, este deci o operă literară, beletristică, nu poate supăra pe nimeni dintre legislatorii care încearcă să ne pună căluș la gură pe acest subiect! N-avem voie să contestăm realitatea holocaustului din Transnistria? De acord! Dar avem voie să luăm în serios ce susțin teoreticienii holocaustului? Eu asta fac: îi iau în serios pe evreii care susțin că germanii au făcut săpun din 900.000 de cadavre jidovești, că din pielea a mii ce evrei s-au confecționat abajururi și alte arte-facte de lux: papuci, brelocuri etc. Să vedem ce iese dacă iei în serios răspunsul dat de evreii din Chișinău când îi întrebi unde sunt cele câteva sute de mii de cadavre produse de industria holocaustică din Transnistria! Cică acele cadavre nu sunt de găsit pentru că le-au mâncat câinii bagabonți dintre Nistru și Bug… Eu demonstrez în carte că românii au ucis nu 500.000 de evrei, ci un milion cinci sute de mii de evrei. La nevoie pot mări oferta! Supăr pe cineva?!

– Și care este legătura cu titlul, cu celebrul cuplu de îndrăgostiți?

– Bag statistica numerelor mari și zic că la șase milioane de victime – dar mie îmi ies la număr peste șapte milioane, nu pricep de ce evreii ascund cifra reală!, era imposibil să nu se întâmple ca un june ofițer nazist să se îndrăgostească de o jună copilă iudaică. Calcul corect. Pe internet, după ce am scris textul, am găsit semnalate mai multe cazuri de amoruri de-astea imposibile, petrecute în lagărele germane. Ce s-a întâmplat în cazul imaginat de mine e grozăvenie mare însă! Mă mir și eu de mine însumi ce am reușit să scriu!

– Cât ați scris la acest text?

– Textul este destul de vechi, de vreo douăzeci de ani aștept cu el! E un text dur pentru holocaustologi! Or să-și muște pumnii! Nu-i vina mea că s-au făcut de rîs susținând aberațiile cunoscute! Eu am tot amânat publicarea textului, am sperat că nămeții se vor potoli și-și vor retrage acuzațiile de genocid la adresa unor popoare minunate ca românii! Acum, după operațiile prin care am trecut, mi-am zis că dacă nu-l dau eu la tipar, mor mâine-poimâine și nimeni nu se va mai ocupa de publicarea textului! Așa că de îndată ce am ieșit din spital în prima externare m-am dus cu textul glonț la tipar.

– Cartea are circa 170 de pagini, este un text lung pentru o piesă de teatru… Este cumva cea mai lungă piesă de teatru
?

– S-ar putea!… Cine ar vrea s-o joace i-ar trebui vreo trei-patru seri de spectacol!… Dar un regizor, cum le este obiceiul, are de unde să decupeze dialogurile pentru un spectacol de 2 ore! De fapt, avem de-a face cu mai multe piese într-una! Sau întruna!… În orice caz, a fost un text greu de scris, pe muche de cuțit, dar sunt foarte bucuros că am reușit! Cine ia cartea mână o și citește până la capăt! Și asta este esențial: nu se plictisește, află o mulțime de lucruri noi, puncte de vedere inedite! Și mult umor, domnul meu! Unor sănătos, nu umor evreiesc! Eu le-am răspuns celor ce ne acuză de holocaust cu documente, statistici, mărturii, dar nu a contat. S-au făcut că nu le văd! Nici nu mi-au răspuns! Eh, mi-am zis, cu ăștia trebuie făcut altfel! Trebuie luați la mișto, făcuți de rîs, coborîți în derizoriu și penibil! Nu trebuie să le răspunzi în texte de ținută academică, științifică. Le convine să-i iei în serios! Pe cine să-i iei în serios?! Pe niște măgari nerușinați care nu au onoare, nu au cuvînt?! Îmi pare rău pentru prietenii și colegii evrei, oameni serioși, sper să nu se simtă vizați de sarcasmul textului! Pe acești evrei îi consider însă foarte vinovați că tac și se solidarizează astfel cu niște evrei de proastă calitate umană. Alde Radu Ioanid, Biriș, Wexler și alte gunoaie. Niște rateuri ale condiției umane.

– O ultimă frază?

– Domnule coleg, pe scurt, m-am răzbunat! Eu am crezut când eram copil povestea cu săpunul făcut de nemți din trupul unor evrei! Am crezut și inconștientul meu a fost tulburat rău de tot! Mereu aveam coșmaruri cu oameni fierți și făcuți săpun de alți oameni… Degeaba am aflat prin anii 80 că totul este scorneala unui dement, luat în serios de alți demenți!.. Coșmarul își vedea de ciclicitatea sa. Lucrând la text, am simțit că este sigura cale de a mă vindeca de acel coșmar care mi-a stricat zeci de nopți! Și m-am vindecat! E impropriu spus că m-am răzbunat! Nu le port nicio pică. Dar sunt curios pe unde vor scoate cămașa când va veni ora adevărului.

– O ultimă întrebare: cum poate fi procurată cartea?

– Nu prin librării, am mai pățit-o, când tot tirajul unor cărți a dispărut peste noapte! Deh, mâna cea lungă a UDMR… O să mă gândesc la un sistem de difuzare și îl voi anunța pe site-ul meu. Citiți așadar www.ioncoja.ro și veți afla mai multe. Probabil voi vinde cartea la pachet, minim 5 exemplare, voi da și autografe pe exemplarele vîndute pentru persoanele la care vor ajunge. În orice caz, este o carte bună pentru a fi oferită cadou de Crăciun. Eventual împreună cu cartea Preoți cu crucea în fruntea neamului… Sper să vînd cât mai multe cărți ca să scot un nou tiraj, să pot oferi și cărți gratuite în licee, acolo unde se predau lecții despre holocaust!… Le arăt eu holocaust.

A consemnat Miron Manega

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*



Dan Puric: „Iau Teatrul cu mine…”

Click aici pentru film




de Gh. D. Constantinescu








  • PARTENERI

/script-homepage.js">'; //} ?>