Dor de poezie…

Dor de pădure

Mai spune-mi pădure poveștile tale.
Mai spală-mi tu, râu, picioarele desculțe,
Mai lasă-mă pădure, să fiu iar visătoare,
Când alergam, copil, prin ale tale frunze…

Mai ține curată, cărarea prin tine
Și nu-nchide ușa trecutului meu.
Acolo am trăit și rele și bune
Acolo mă simțeam fericită, eu.

Mai spune pădure poveștile tale!
Și câți te-au călcat și câți te-au tăiat!
Mă tem, dacă vin, să caut răcoare,
Ai să m-așezi la umbra unui butuc uscat!

Atât de frumos mă primeai altădată
În straie firești, de firesc anotimp,
Atât de cioplită și atât de uscată,
Am să te regăsesc după atåta timp!…

Înserare

Ce repede mă prinde înserarea!
Aproape cred că nici n-am răsărit.
Și tot mai scurtă-mi pare astăzi zarea.
Cât de grăbită trec în asfințit!

Cât de grăbită mi se-ntinde toamna!
Dar primăvară… vară… am avut?
Mi se strecoară-n oase tot mai rece iarna.
Cu fiecare zi e timpul tot mai scurt!

Dar mâine?!… Mâine voi mai răsări?!
Când înserarea tot mai deasă vine,
Când visele din nopți se vor topi…
Eu recunosc că-mi este teamă de-acel mâine!

Ce repede mă prinde înserarea!
Dar uneori găsesc frumos și-un asfințit.
Acolo unde cerul îmbrățișează marea
Când asfințitul pare adesea răsărit!

2 răspunsuri la Dor de poezie…

  1. Avatar George PENA spune:

    I N V I T A Ț I E

    Să veniţi la mine-n Vlaşca,
    în Vlaşca cu magii reale;
    dragii mei, e-atâta soare
    și minuni sentimentale!

    Aici bătrânii mei ţărani
    strâng necazurile acasă;
    salcâmii cresc lângă tufani
    și înfloresc în masă.

    Eu bărbatul de pe câmpie
    vă aştept aici de-o viaţă;
    cu doruri şi uluiri astrale
    și iubiri ce mă răsfaţă.

    De veţi veni, azi, în Vlaşca
    cum visat-am tot mereu;
    vom chefui ca-ntotdeauna
    și-om cânta precum Orfeu.

  2. Avatar George PENA spune:

    O lirică relevantă și plină de sinceritate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*