Marea Britanie este pe un drum greșit… Și nu pentru că mustește în parte la buza unei autoevacuări din UE, ci pentru că asistă la conturarea unor „enclave” pe care nehotărârea le insinuează, fie și fracturat, în societatea engleză. Pentru că de acolo, indiferent că va fi „exit” ori nu din Europa, într-o lume oricum globalizată și suprainterconectată, de la tehnologie, mimetism și, da!, mentalități, acestea se vor extinde dincolo de granițele ei. Dincolo de orice graniță, pentru că hidoșenia unor mentalități impuse, prin exemplele forțate despre ceea ce trebuie să însemne (ba, cât se poate de punctual) acel „political correctness”, se va răspândi cu mult mai multă forță decât vor putea răspunde analizele, dezbaterile, apelarea la valorile tradiționale și normale ale unei societăți.
Cel mai grav pentru un individ este nehotărârea, eliminatorie, ca prezență și charismă, pentru un lider, din orice domeniu ar veni el, dar pentru o țară ea este catastrofală. Amânarea unei decizii, trenarea, „pendularea” (voită ori fortuită politic) poate fi cu mult mai dăunătoare chiar decât o decizie greșită. Pentru că o decizie eronată se mai poate îndrepta, fiind un drum de pe care se poate reveni. Dar lipsa ei, ca fermitate, permite insinuarea și consolidarea celor mai mari temeri, angoase, dezinformări, frici, trădări, vânzări, manipulări, care pot lăsa o societate vulnerabilă în față a ceea ce urmează a fi „sugerat”, insinuat, impus… Teoretic, într-o asemenea ordine, dar contemporaneitatea, prin lipsa de protecție a societății împotriva „fake”-urilor (și nu doar cele de „news”), scurtcircuitează drumul, fiind sărite etape și ajungând, în cele din urmă, înaintea oricărui „a priori”, direct la stadiul impunerilor.
Marea Britanie se află într-un asemenea „contur”… Și nu Brexitul, și nici eventualul nonBrexit nu constituie motivul real de alarmare… Răul a fost deja făcut prin tergiversarea unor decizii clare în timpul scurs de la declanșarea „Brexitului”, ceea cea a consolidat suficienți „troli” care, indiferent dacă Marea Britanie se va întoarce ori nu în „carapacea” sa europeană, îi vor pecetlui drumul spre următoarea sa formă ca „imperiu”.
În termenii cei mai dramatici, Brexitul ar putea fi urmat de un soi de „BrInSharia”, o musulmanizare dincolo de simpla acceptarea a impunerilor generate de valurile noilor imigranți. Cu fiecare pas, cu fiecare decizie, Marea Britanie pare tot mai dispusă spre un „1984”. Un drum orwellian, upgradat însă, nu cu un big brother intern redimensionat, ci cu o „sharia” atotveghetoare…
Una dintre cele mai recente decizii ale „pacientului englez”, impusă printr-un „cod de conduită”, lovește într-una din cele mai libere forme ale exprimării: creația publicitară. Astăzi cea publicitară… Practic, se vizează (nici măcar nu mai există stadiul de propunere, de consultare) interzicerea abordărilor ce sugerează diferențele de gen (nu mai este vorba despre prezentarea sau sublinierea printr-un anumit context, ci despre simpla evocare unei asemenea idei!). Căci, despre asta este vorba, chiar dacă, spilcuit englezește, noțiunea vorbește despre „respingerea oricăror stereotipuri”. Inclusiv a acelor „stereotipuri” care, „amendate”, au dus deja prin alte părți ale lumii, la grave deformări: mama și tatăl au fost redenumiți drept „părinte 1”, „părinte 2”, Tatăl primordial nici nu mai este „redenumit”, ci eliminat, înlăturat din cărți, din și de pe biserici, din viața spiritual-religioasă…
Am putea spune că asistăm la cea de a doua Crucificare; dar nu a lui Mesia, ci a întregului Creștinism.
Marea Britanie cenzurează prima „oglindă” media în care se văd masele. Publicitatea. Nu o mai lasă să fie creatoare. Nu o mai lasă să fie liberă. Nu o mai lasă să fie exprimare. Îi impune restricții prin care să nu mai existe diferențierile „clasice”, femei și bărbați, ci doar cetățeni, consumatori. Androginii de mâine. Femeia nu mai trebuie prezentată ca femeie, bărbatul ca bărbat. Nu mai trebuie să existe vizual, apoi, probabil, și în literatura scrisă, și în cea „următoare”, cea tot mai „de specialitate” (a se citi: „de îndoctrinare”) exemplificări care să pună în valoare corola de minuni a fiecăruia, ca femeie sau ca bărbat. Ea nu mai trebuie să fie prezentată ca etalon al cochetăriei, el ca exponent al forței; ea nu mai trebuie adusă în tabloul firesc al preocupărilor de mamă, el nu mai trebuie prezentat ca stângaci în a-și asuma treburile de mamă…
Este un drum care nici măcar nu începe de mâine. Ci de acum, prin analiza fiecărei reclame pentru a fi „corectată”. De astăzi, acolo, în sanatoriul pacientului englez; de mâine, însă, poate oriunde…
Lasă un răspuns