Palatul Suțu, sediul central al Muzeului Municipiului București

Trecem grăbiți prin zona Universitate, fără să mai ridicăm capul din trotuar, sau pierzându-ne privirea în mulțimea de pietoni ce frecventează zona, iar clădirile emblematice ale capitalei devin astfel invizibile pentru noi. Așa se întâmplă și cu Palatul Suțu, ce încearcă să ne atragă atenția cu aspectul său arhitectural, dar și cu multitudinea de afișe panotate pe gardurile ce îl înconjoară. Aici, în spațioasele săli interioare încă decorate conform specificațiilor secolului al XIX-lea, sunt expuse principalele exponate legate de istoria Bucureștiului nostru, dar și cele mai importante descoperiri din întregul județ Ilfov, cel ce înconjoară ca un inel capitala. Chiar dacă spațiile expozițiilor nu permite expunerea tuturor pieselor importante din colecții, acestea sunt depozitate în condiții deosebite, cu speranța ca în viitor se va mării spațiul expozițional, sau județul Ilfov va avea și el un muzeul al său de istorie. Istoria acestui edificiu începe cu data de 29 martie 1832, când autoritățile bucureștene au aprobat biv vel postelnicului Costache Grigore Suțu (1799-1875) îngrădirea întinsei sale proprietăți, moștenite de la soția sa Ruxandra Racoviță, aflate între biserica Colței și până în apropierea bisericii Sf. Sava (actuala stradă Academiei). Pe acest teren el a hotărât să construiască un palat, proiectat de arhitecți austriecii Johann Veit și Conrad Schwinck și finalizat, în linii mari, în anii 1834-1835. Construit în stil neogotic, având patru turnulețe poligonale, câte două pe părțile laterale, clădirea se remarca prin cupola similară aceleia de la conacul din Golești.

Peste doi ani, în octombrie 1836, proprietarul a comandat meșterului austriac Eser, executarea unui splendid policandru de alamă, format din 24 de sfeșnice, întocmai ca cel de la biserica Sf. Ioan Nou. Din inițiativa lui Grigore Suțu (1819-1893), fiul lui Costache, și a Irinei Hagi Moscu, fiica marelui bancher Ștefan Hagi Moscu, soția sa, palatul a cunoscut peste un sfert de secol transformări notabile. Astfel, interiorul a căpătat forma actuală în 1862 datorită lui Karl Storck, cunoscut sculptor și artist decorator, care a modificat holul central prin deschiderea a trei arcade care te conduc spre o scară monumentală desfăcută în două brațe prin care se urcă la etaj. Peretele din față este dominat de o imensă oglindă adusă din Italia, de la Murano, înconjurată de un frumos ancadrament în care este sculptat medalionul Irinei Suțu. Vizitatorul remarcă de asemenea ceasul comandat la Paris special pentru holul palatului cu cadran invers pentru a fi citit în oglinda care domină scara. Tot datorită soților Grigore și Irina Suțu la intrarea principală s-a realizat o marchiză susținută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron. În trecut, în parcul ce înconjura palatul și pe lacul de aici puteau fi văzuți pelicani, fazani și păuni. Palatul Suțu din Capitală a fost o perioadă centrul vieții mondene a Regatului României. Clădirea ro­mantică din mahalaua Colței găzduia cele mai frumoase serate artistice la care participa societatea aleasă a oraşului, însuşi regele Carol I onorând cu prezenţa unele baluri. Chiar se spunea că, la palat, timpul orașului curge înapoi. Fastul de la Palatul Suțu era de altfel recunoscut, admirat și invidiat de întreaga protipendadă bucureșteană. După moartea lui Grigore Suțu în 1893, palatul a primit diferite destinații, ceea ce s-a repercutat negativ asupra edificiului și parcului adiacent care, treptat, s-a restrâns ajungând la dimensiunile actuale. În anii ocupației germane din Primul Război Mondial, aici a fost reședința generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat. Ulterior, palatul a cunoscut diferite destinații: sediul Primăriei Municipiului București (1928-1932), sediu al Băncii Chrissoveloni (1932-1942), al Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC /1942-1948) și al Institutului de Construcții (1948-1956).

Între anii 1956-1958 Palatul Suțu a fost restaurat, iar la 23 ianuarie 1959 aici s-a inaugurat Muzeul de Istorie al Municipiului București. În prezent clădirea, declarată monument istoric (cod LMI B-II-m-A-18221), găzduiește sediul central al Muzeului Municipiului București. Acesta are în componență următoarele unități: 1) Muzeul „Palatul Voievodal – Curtea Veche“ (Adresa: Str. Franceză  nr. 25-31, sector 3, București); 2) Muzeul „Prof.Dr.Victor Babeș” (Adresa: Str. Andrei Mureșanu  nr. 14 A, sector 1, București); 3) Muzeul Memorial „C.I. și C.C. Nottara” (Adresa: B-dul Dacia, nr. 105, sector 1, București); 4) Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck” (Adresa: Str.Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1, București); 5) Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” (Adresa: B-dul Lascăr Catargiu  nr. 21, sector 1, București); 6) Colecția de artă „Ligia și Pompiliu  Macovei” (Adresa: Str. 11 iunie 36-38, sector 4, București); 7) Muzeul „Theodor Aman” (Adresa: Str C.A.Rosetti, nr. 8, București); 8) Muzeul „Maria și dr. G. Severeanu” (Adresa: Str. H.Coandă, nr. 26, sector 1, București); 9) Muzeul Memorial „Gheorghe Tattarescu” (Adresa: Str. Domnița Anastasia, nr.7, București) și 10) Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” (Adresa: Str. Dr. N.Minovici, nr.1, București).

În cadrul muzeului sus amintit puteți admira colecţia de arme ce cuprinde 533 de obiecte: arme albe şi de foc. Ele acoperă un larg areal geografic, cuprins între secolele XIV și XX. Printre piesele de rezistență ale colecției menționăm sabia domnitorului Constantin Brâncoveanu, sabia lui Gheorghe Bibescu și cea a regelui Ferdinand; pușca de vânătoare, pistolul și trusa de duel a domnitorului Alexandru loan Cuza și cartușiera lui Bimbașa Sava. De asemenea, colecţia de artă religioasă şi obiecte de cult din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti este reprezentativă pentru perioada târzie a artei religioase româneşti (sec. XVII – XIX). Printre obiectele de o importanţă istorică şi artistică din cadrul colecţiei se remarcă Icoanele Împărăteşti şi Frescele provenite de la Mănăstirea Văcăreşti. Colecţia de documente are un număr de 11.572 de obiecte adunate prin achiziţii şi donaţii de-a lungul anilor. Printre cele mai importante documente din colecţie sunt: scrisoarea lui Nicolae cel Tânăr din anul 1481 (fiind cel mai vechi document original), hrisovul lui Vlad Ţepeş din 20 septembrie 1459 (care dovedeşte prima atestare documentară a Bucureştilor), cartea judeţului Necula al lui Bobanea din 13 mai 1563 (primul act normativ de administrare urbană), hrisovul de înfiinţare a spitalului Pantelimon din secolul al XVIII – lea, copia Declarației de independență din 9 mai 1877, meniul Casei Capşa, invitaţia lui Carol I adresată lui C. Gr. Suţu în 1868, scrisorile lui I. I. C. Brătianu adresate lui Alexandru Algiu, şeful său de cabinet şi corespondenţa dintre Algiu şi mama sa. O parte importantă a colecției Aur și Metale Prețioase este alcătuită din obiecte donate de Dr. George Severeanu și mai târziu de soția sa, Maria. Acestea sunt monede grecești de aur, emisiuni ale cetăților Syracuza și Tauromenium, emisiuni din insulele Lesbos și Cipru, din Cartagina sau Egipt.

Pentru emisiunile romane, cu excepția unei monede de aur de la Traian, cele mai multe monede aparțin împăraților romani din sec. IV – V d.Hr., din epoca lui Constantin cel Mare, continuând cu Arcadius și Honorius, până la Valentinian III. Nu lipsesc nici emisiunile bizantine, cu câteva exemplare de la Anastasius și Mauriciu Tiberiu, de la Heraclius și fii săi, dar și de la Mihail VII, încheind cu o piesă de la Ioan II Comnenul. O altă categorie de artefacte din colecția Aur și Metale Prețioase o constituie obiectele arheologice achiziționate de medicul colecționar sau chiar descoperite de el: verigi de aur din epoca bronzului, inele de buclă din Bulgaria (geții sudici), bijuterii din metal prețios din epocile greacă și romană, provenind din cetățile antice din Dobrogea: brățări, cercei, medalioane, coliere, inele, aplice de aur ornamentate. O piesă deosebită este un colier alcătuit din 44 de geme antice, realizat după dorința Dr. Severeanu. În colecția Aur și Metale Prețioase se păstrează și tezaurul medieval descoperit în București, la Sala Palatului, alcătuit din emisiuni ale Imperiului Otoman și Olandei. Colecţia Numismatică a Muzeului Municipiului Bucureşti este formată din aproximativ 38000 de monede şi bancnote, provenind în general din cercetările arheologice desfăşurate de-a lungul timpului de către colectivele de specialişti din cadrul instituţiei, dar şi din diferite descoperiri întâmplătoare. O parte semnificativă a colecţiei s-a constituit în urma unor generoase donaţii din prima parte a secolului al XX-lea, cum este cazul mai multor loturi de monede donate muzeului de doctorul George Severeanu, primul director al Muzeului Municipiului Bucureşti. O altă parte a colecţiei s-a constituit în urma achiziţiilor realizate de Muzeu. Colecţia Numismatică (una dintre cele mai importante astfel de colecţii aflată în circuitul muzeal din ţara noastră), administrată şi valorificată de Cabinetul Numismatic şi Medalistic al Muzeului Municipiului Bucureşti, conţine emisiuni monetare din aproape toate perioadele istorice, începând cu monede greceşti, geto-dace, emisiuni romane şi bizantine, monede medievale ale Ţării Româneşti şi Moldovei, monede medievale ale diferitelor state europene, piese moderne şi contemporane. De menţionat sunt câteva tezaure foarte cunoscute, descoperite în Bucureşti şi în împrejurimi, care datorită importanţei lor au reprezentat adevărate izvoare istorice în soluţionarea diferitelor probleme ale circulaţiei monetare din Ţara Românească şi nu numai. Este cazul tezaurelor descoperite la Gâşteşti (jud. Giurgiu), Gratia (jud. Teleorman), Colţea, Calea Plevnei, Sala Palatului, Cărămidarii de Jos, Curtea Veche, Str. N. Tonizta (Bucureşti) – surse: muzeulbucurestiului.ro; wikipedia.org; zilesinopti.ro; ghidulmuzeelor.cimec.ro; bucuresti.tourneo.ro; 100delocuri.ro). Iată câteva destinații sunt posibile pentru weekendurile când stăm în casă și nu știm încotro să pornim și să ne cunoaștem capitala, dar  și istora sa bogată. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*