Hai că au dat-o și ăștia în legiferarea „protocoalelor” de binom! De fapt, „ăștia” sunt cam aceiași cu ăia de dinainte, așa că nimic surprinzător… Poate doar agresivitatea de a apela la fantoșe ale trecutului… Un trecut (mai ales recent) nu doar neîngropat măcar de fațadă, dar nici măcar lustrat pe la colțurile ălea care ne-au împuns atâtea decenii… Pentru că nu am înțeles nimic…
Or, de ce să nu-și facă și ei niște protocoale? Nu pentru faptul că nu se puteau abține să vadă cum e să te joci de-a puterea „pe instrumente”, dar de ce să nu-și construiască la rândul lor propria mașinărie?… Și nu este vorba de simpla marotă „încă o comisie”, ci, spre deosebire de începuturile și așternerea postdecembrismului nostru, aceasta nu va fi fost creată pentru a îngropa o (altă) problemă, nici (doar!) pentru a crea încă o sinecură de adăpare a acelora care slujesc servil partidul, ci pentru a mai crea o pârghie de presiune.
Și, ce să vezi?!… Ne-au fugărit atâte și atâtea luni de viață cu crima de sistem (paralel!) al protocoalelor dintre SRI și Parchet, al gravității unor acorduri instituționale firești, pentru ca acum să ne trântească sistemul (acel „stat paralel” care se dezvăluie între singurelele „paralele” ale lui, Social și Democrat) un protocol cu execuție… Iar dacă „vechile” (deja!) protocoalele instituționale, atât de hulite, în cor și la comandă, măcar își aveau un rost la nivel de siguranță și securitate națională, cel de acum reprezintă un mijloc de timorare și (re)îndreptare din opisul de „Fenomenul București” al „torționariștilor” (!) politicilor de bună guvernare! Nu este vizată dară nici o linie de securitate națională (la orice nivel ar fi fost ea: social, fiscal, …politic!), ci se fundamentează oficial dreptul de delațiune al instituțiilor statului politic.
O aberație numită protocol, prin care o instituție cu rol de prognoză și raportare a „analizelor” statistice devine furnizor de norme de aplicare pentru… ANAF, fiind chemat să raporteze firmele care nu se aliniază normelor de finanțare a statului. Pentru că despre asta este vorba.
Protocol ce are un evident caracter de intimidare și eventuală „reeducare” (financiar-fiscală, dar și de aliniere sau realiniere la partidul unic) prin faptul că în locul unor raportări palpabile, pe cifre venite dinspre ANAF, despre societățile care nu sunt corecte, se trece la raportări bazate pe prognoze, protocolul dintre Comisia Națională de Strategie și Prognoză și ANAF stabilind Fiscului un alt miez al urmăririlor sale vizând conduita și corecția fiscală a contributorilor, de acum înainte bazat pe „analizele” și prognoza Comisiei.
Sigur, în mod real, acest protocol nu va funcționa așa. Pentru că nu acesta este scopul. Rolul lui este doar acela de a da „greutate” unei instituții care poate deveni o redutabilă pârghie de (o)presiune la nivelul firmelor. Pentru că dacă Fondul Suveran de Investiții Locale (că doar nu fac ăștia ceva doar pentru câteva și trecătoare focuri de artificii!) va fi gestionat de către Comisia de Prognoză, atunci rostul unui asemenea „protocol” devine clar, deschizând o ușă de alimentare benevolă de către firmele private a fondului suveran politic de prăduire electorală și de structură de sinecuri postelectorale.
În acest fel, firmele vor fi în mod continuu suspectele de serviciu ale necesităților statului politic, pentru că, dincolo de cifrele reale (pe care oricum le colectează și le analizează Fiscul), se introduce un subiectivism dirijat politic bazat pe analizele unei comisii care va lucra, nu cu date concrete, ci în mod oficial cu raportări bazate pe „se pare că”… În plus, se creează și un precedent prin care puterea poate înființa și transforma orice fel de „comisie” într-un departament care să intre legal în viețile noastre (și nu doar în cele ale felului de organizare financiară).
De dormit, parcă încă ne-am mai „nedeștepta” o vreme… Dar să nu ajungem, în somnul rațiunii noastre, să ne trezim că și parte din media, presa proguvernamentală, instituționalizată roșu, va fi transformată într-un centru de furnizare a datelor „de corecție”. Puterea politică dictează „execuția”, presa roșie aservită tocmește un „dosar de presă”, iar Comisia își va extrage informații sub acoperirea acelui „se pare că” și va raporta ceea ce i s-a cerut să evidențieze către ANAF, pentru soluționarea definitivă a problemei reacționarilor fiscalo-financiari.
Pare cunoscută schema?… Înainte vreme (nu prea multă…) un „tribunal al poporului”, apoi o comisie de partid, acum una „de prognoză”. De fapt, doar ambalajele se schimbă, principiile relei și hidoase guvernări despotice se păstrează, se reîmprospătează și se refolosesc în noua corecție de țară.
Căci stalinismul nu a murit… Doar și-a schimbat învelișul…
Lasă un răspuns