A mai murit un poet, Ion Horea.
Mă obsedeză o cifră: 42.
De când am aflat că 42 la sută din populaţia ţării
este analfabetă sau semianalfabetă*,
nu mai pot dormi, am coşmaruri.
Deci 42 la sută din populaţia României n-au auzit de Ion Horea,
nu-l citesc.
Şi nu-i clar nici câţi din restul îl citesc.
Dar pe Eminescu, tot 42 la sută nu-l citesc?
E mai mult ca sigur că oamenii neşcoliţi
nu au acces la poezie.
Dar poetul este cu ei. E suficient să-l cheme:
Chemaţi-mă, oricând, la orice oră,
şi vin, oriunde-aş fi în clipa ceea,
din lumea înstelată-a poeziei,
ori poate din furtunile iubirii,
ori din vârtejurile-atâtor griji
în care-s prins cu-ntreaga omenire.
Pe Ion Horea îl citesc cei din generaţia lui,
la fel ca şi pe Nichita Stănescu sau Ioan Alexandru,
cei din generaţia în care au trăit, cu care au crescut
şi pentru care au scris.
Dar şi aceştia nu mai sunt, s-au dus demult.
Vâââjjjj, bate urgia, o auziţi?
E un pustiu de cititori.
Semianalfabeţii nu trăiesc cu poezie.
Şi totuşi poeţii au scris şi pentru ei.
Pentru ei a scris poetul:
De rupi din codru o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea.
Ce-i pasă lumii-ntregi
De moartea mea?
Ce-i pasă Ministrului,
care şi acum e în balans între care şi pe care.
Poate cititorii lui Ion Horea sunt duhurile sau stafiile
din cer.
Îl citesc acum cu el de faţă.
Aşa e când trăieşti prea mult,
începi să ai o viziune de gropar.
Văd lumea ca un cimitir.
Văd mii de cruci sub care se află poeţii ţării,
ale căror suflete pleacă în stoluri unul după altul.
Toţi din generaţia mea s-au dus.
Cu timpul, dacă trăieşti prea mult,
ajungi să rămâi singur,
să scrii doar pentru tine,
să te citeşti singur.
Căci pentru cine să mai scrii?
Pentru cei din viitor?
Dar dacă şi ei vor fi din cei 42 la sută?
Mi-e frică de cifre, de statistici.
Mai bine să mă citească duhurile.
Ele nu sunt numerotate.
Şi dacă n-o fi, o fi şi-o fi tot poezia,
O să mă citească Mesia.
_______
* Solomon Marcus: „Suntem o ţară semianalfabetă cu internet”.
Lasă un răspuns