Nu-i niciodată prea devreme… nu-i niciodată prea târziu să spunem: „La mulți ani, mamă Românie! La mulți ani, frați români!”

Acum 100 de ani, la 1 decembrie 1918 se săvârșea Marea Unire! De atunci s-au întâmplat multe! Au fost în viața românilor multe furtuni:  războaie care au dus la dezbinări, o revoluție care a dus la nesiguranță, exodul către țări străine al acelor care, ca mine, au crezut că le va fi mai bine!

Dezamăgiri au fost multe, departe fiind de casă, dar în zile precum25 noiembrie 2018 și 2 decembrie 2018, ne-am simțit acasă chiar și pe pământ străin.

Acasă… pentru că, români cu suflet mare, (de exemplu Cristea Rareș presedinte al organizației FORI, Valeriu Barbu, presedinte al Cenaclului literar de la Roma și mulți alții…) au organizat două mari evenimente-spectacol cu prilejul Centenarului României! Ajutați fiind prin sponsorizări de către anumite societăți, au reușit să permită intrarea liberă și să re-unească mii de români care trăiesc, ca mine, cu trupul aici (Italia) și cu sufletul acolo (România)

Nume de mare valoare au făcut să răsune prin vocea lor sălile alese pentru aceste evenimente!

Noi, cei din sală, am ascultat, ne-am bucurat, am lăcrimat, am dansat si am aplaudat cu toată puterea și sinceritatea mulțumind tuturor celor care au făcut posibilă, re-unirea atâtor suflete și inimi de români!

Emoționant a fost să văd copii mai mari si mai mici îmbrăcați în portul național, fluturând stegulețe și bucurându-se, alături de părinți pentru această re-unire! Cei care n-au putut fi prezenți în sală, au sărbătorit acasă!

*

La mulți centenari, mamă Românie!

La mulți centenari, mamă Românie!

să-ți fie fiii sprijin și cinste și mândrie!

Unește-i prin iubire în casa părintească.

De cade un perete, ei să-l reconstruiască!

 

Să nu mai fie ură, nici plâns, nici dezbinare

Și fiecare zi să-ți fie sărbătoare!

Și fiii din străini să ți se întoarcă acasă

Tu să devii din nou o țară pitorească!

 

Să ți se ducă vestea dincolo de hotare

Ca sai redevenit o Românie Mare

Și mâinile unite și strânse cu putere

Să te ferească-n timp de griji și de durere!

 

Ce-ți mai doresc eu ție în zi aniversară?!

Să viețuiești în pace cu cei ce te-nconjoară,

Iar fiiu tăi să crească plini de bucurie,

„La mulți centenari”, mamă Românie!

 

Așa ne este țara…

Când eram mică, tata îmi spunea

Că fiecare om are un caracter.

Să îmi privesc mânuțele-mi cerea

Și să constat că degetele nu-s la fel!

 

Dar fiecare deget ne este necesar

Și mâna-i incompletă fără ele!

Dac-aș fi vrut ceva ca să repar

Eu, fără degete, n-aveam nici o putere!

 

Așa ne este țara… Ca o mână

La care câte-un deget s-a tăiat!

Va exista un medic bun să pună

La loc bucățile care s-au amputat?!

 

Nu-s medic eu…poate nici tu!

Dar dacă fiecare am încerca

Să spunem nedreptății: NU!

Poate că țara noastră n-ar mai sângera!

 

Să fim uniți la rău cât și la bine,

Să fim mai buni, mai înțelegători,

Să iertăm mult, să dăruim iubire,

Respect și pentru țară, respect pentru popor!

 

Hai să privim realitatea-n față!

Hai să privim realitatea-n față:

E tot mai greu ca om cu om să se unească!

E tot mai greu să își împartă pâinea,

Ca doi prieteni buni să-și strângă iarăși mâna!

 

E greu!…Nu-i imposibil! Mai trebuie să lucrăm

Și unii de la alții, cei bun  să învățăm.

Să ne călcăm orgoliul, zgârcenia, mândria,

Căci frați suntem cu toții iar mamă-i România!

 

Acolo ne sunt munții și marea și câmpia,

Acolo ni-s străbunii, averea… sărăcia,

Acolo ni-i izvorul cu apă cristalină

Și frații și părinții ce-s astăzi doar țărână!

 

Țărâna aceea sfântă pe care-n mâini o strângem

Când mergem la morminte…prea rar să îi mai plângem!

Că uneori mi-e teamă că plâng ei pentru noi,

Când cerul își revarsă lacrimile-n ploi!

 

Și-atunci te-ntreb și mă întreb pe mine:

– Ce-nseamnă pentru noi MAREA UNIRE?

Sunt doar cuvinte ce fac parte din vorbire?

Sau ele-nseamnă înțelegere, respect, iubire?

 

Eu le explic ca o emoție pe care o simt,

Când cu-al meu suflet, alte  suflete ating!

Nu pot să fac prea mult, dar pot să strâng o mână

S-aduc o mângâiere, să spun o vorbă bună!

 

Și nu-mi țin plecat capul simțind că mi-e rușine

De țara aceea în care eu am văzut lumina!

Au fost în toată lumea tâlhari și trădători,

Nu doar în țara mea s-au săvârșit erori!

 

Vorbim despre Unire! Dar tot mai dezbinați

ne regăsim adesea! Și-atât de-mprăștiați

Prin orice colț al lumii, departe de cei dragi.

Noi ne luptăm cu dorul, ei sunt tot mai săraci!

 

Ne-ar trebui un Țepeș, exemplu pentru toți

Cu crâncena sa lege făcută pentru hoți?

Sau poate în simțire, mai mult simț al rușinii,

Când unii-s prea bogați iar alții n-au de-o pâine?!

 

Când cel bogat va sta cu cel sărac la masă,

Când umăr lângă umăr vor ști să construiască,

Nu altă Românie…Doar cea de altădată:

Doar oamenii mai buni, cu mintea înțeleaptă…

 

Din timpurile vechi au existat știm bine

Trădarea, lăcomia și dragostea de sine!

Doar când vor domina și pacea și iubirea

Atunci vom înțelege de fapt ce e Unirea!

 

Vorbim despre Unire sperând că se va face!

Și-un alt domn ca Mihai sau  Cuza  se va naște,

Și nu vor fi vânduți și nu vor fi trădați

De cei ce i-au ales, de cei ce le sunt frați!

 

Și nu vor fi războaie și nu vor fi tratate

Să ia din teritorii ( chiar cele mai bogate)

Căci țara-i un întreg nu trebuie vândută

Celor ce de milenii așteaptă s-o distrugă

 

Unirea nu stă-n vorbă, se regăsește-n faptă!

Așa ne-a demonstrat bătrânul Ion Roată!

Noi vrem să fim uniți nu-i nici o îndoială!

Nu suntem nici zgârciți, nici vânzători de țară!

 

Suntem doar rătăciți în orice colț din lume

Și de nu reușim să dăm mână cu mână…

Să ne unim prin suflet! Să fim mai drepți, mai buni,

Să crească-n noi mândria  de-a fi născuți români!

 

Astăzi sărbătorim un centenar de viață,

Al României Mari, frumoasă, „dodoloață”

Să fim urmașii demni ai marilor străbuni,

Să fim uniți prin cuget, și prin simțiri, români!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*