Departamentele din „Externele” lui Moș Teacă Meleșcanu aveau o singură treabă de făcut… Măcar una… Pentru că, măcar pentru ziua Unirii, trebuiau să se asigure că agențiile de presă din lume vor contura subiectul corect. Corect ca informație, pentru că onestitatea nu putea fi „fixată” în fluxul unei agenții de presă, nu răutăcioase, nu ranchiunoase (că ne vrem poate niște datorii de război înapoi!), ci infiltrate. Și nu-i costa nimic să redacteze note de documentare pe care, din timp, ambasadorii noștri din recte (!) țări să se asigure că le remit măcar la nivelul agențiilor naționale de presă.
Nu spune nimeni că un alde Hurezeanu, ca ambasador, trebuia să alerge el pe la posturile de cartier din Germania cu o mapă de presă, tradusă firește, despre ceea ce înseamnă Marea Unire. Dar măcar la nivelul sursei principale pentru „terfeliștii” lor de prompter, agenția națională de știri, ar fi putut face o vizită de curtoazie pentru oferirea unor note de documentare.
Era evident că otrava ungurească, bine infiltrată, ne va ataca de Ziua Națională. Iar ambasadorii noștri, dimpreună cu moș Teacă, ar fi trebuit să fie cu un pas înainte. Pentru a preveni orice posibil „fake news” despre Marea Unire. Dacă ar fi făcut asta, am fi putut vorbi despre reavoință din partea străinilor, și a celor ce i-au îndrăgit… Dar așa, pare că trebuie să căutăm acul în carul cu fân.
Evident, o agenție națională de talia celei din Germania nu ar fi putut face o asemenea eroare de text. Iar televiziunea ZDF nu ar fi preluat otova o astfel de „documentare”. Măcar pentru faptul că știau, din proprie experiență istorică, diferența dintre o anexare și o Unire. Măcar pentru faptul că ar fi trebuit să privească spre propria lor reunificare din 1989 pentru a știi ce terminologie trebuia uzitată.
Și chiar dacă au „îndreptat” știrea, după reacția MAE Român, nu au făcut decât să ne arunce într-un alt fals grosolan, evitând cu bună știință, asta este clar măcar dacă privim la reunificarea RFG-RDG, să vorbească despre UNIRE, abordând 1918 ca… „aderare”! Or, cum să vorbești despre aderare mai ales în contextul istoric de acum o sută de ani?
Cine s-a asigurat că terminologia va rămâne viciată după reacția oficială a Externelor de la noi? Nu este nici aceasta marea întrebare! Căci ea are un răspuns clar chiar din știrea inițială, în care se vorbește despre Transilvania ca „provincie maghiară”.
Și nu trebuie să fim naivi să nu înțelegem că, în paralel cu prima versiune, a existat „pe flux”, gata să plece la „corectură”, și cea de a doua, „rectificată”. Pentru că era clar că vom reacționa, iar modelul înlocuirii „anexării Transilvaniei”, suficient pentru a aprinde un butoi cu pulbere dacă ar fi fost vizată altă țară europeană, cu „aderare” era creionat. Chiar a priori.
Întrebarea de Centenar, în numele Centenarului, ar fi poate legată de „personajul” căruia trebuie să-i cerem socoteală. Dar nu este așa. Pentru că nu am ajunge nicăieri. S-a lucrat cu ustensilele dezinformării, cârtițelor, și, mai ales, a fost creionat un con de protecție în care vinovații reali să nu poată fi agățați oficial.
Ceea ce trebuie să ne intereseze acum este realitatea faptului că, în pregătirea Trianonului, departamentul anti-Centenar de la Budapesta va acționa și mai violent. Și noi nu vom mai avea nici măcar ce să-i mai contrapunem formal, la nivel oficial, fiind tot mai clar că toți cei ce s-au ocupat de așa-zisa pregătire a Centenarului au răsuflat ușurați și s-au despovărat de oricum puținul praf de pe toba unei responsabilități publice bătute în surdină.
Rămâne doar societatea civilă… Poate cu inițiativa unei chestionări publice, fie și în mediul virtual, a unei traduceri în nemțește a chestiunii „anexării” RDG de către Germania Federală. Măcar așa, să învârtim și noi un cuțit într-o sutură pe care, în cazul lor, chiar au asigurat-o marile puteri de la momentul 1989, și nu o voință populară precum cea a noastră, de la 1918, de care trebuie să fim mândri căci am fost, în fond, cu un secol înaintea „reîntregirii” lor federale.
Iar ZDF și DPA (care merită litere de acronime anonime, nu titulaturi de agenții de presă) aveau oricum pe flux, pentru a scoate definitiv din scenariu existența unui novice butonar ori vreun prompterist de presă, știrile americanilor despre proclamarea zilei de 1 Decembrie 2018 ca Ziua Marii Uniri a Românilor, pe teritoriul statelor Iowa și Carolina de Nord. Ziua Marii Uniri! Nu a unei „anexări”, nu a unei „aderări”, ori alte terminologii șopârliste verzuie.
Lasă un răspuns