Castrul roman de la Călugăreni (jud. Mureș) – de două ori mai mare decât se credea inițial

Castrul roman auxiliar, construit cu zid de piatră, în locul numit „Ținutul cetății” (sau „Cetatea Veche”), din localitatea Călugăreni (comuna Eremitu, jud. Mureș) a adăpostit Legiunea a XIII-a Gemina – Vexillatio, Cohorta I Alpinorum equitata și Cohorta I Ubiorum. Dimensiunile sale la suprafață sunt de 162X139 m2 (2,2 ha). El se constituia în linia de apărare a Daciei Apulensis. Castrul roman de la Călugăreni (jud. Mureș), este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Mureș, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod MS-I-m-B-15354.01). Prin cercetările de teren actuale s-a constatat că acest complex arheologic format din castrul roman, dar și din așezarea din jurul acestuia, au peste 50 de hectare, aproape dublu față de cât s-a estimat inițial. Acest anunț a fost făcut de curând de către arheologul Szilamer Panczel de la Muzeul Județean Mureș.

„În momentul de față putem spune că situl de la Călugăreni are peste 50 de hectare, este aproape dublu de cât am estimat noi pe baza cercetărilor non-distructive, efectiv în sat, în zona locuită, nu am avut cum să efectuăm aceste cercetări, dar în momentul de față știm că acesta se întinde de la extravilanul dintre Dămieni și Călugăreni, până la școala din centrul satului”, a arătat Szilamer Panczel. Potrivit acestuia, pentru punerea în valoare a acestor descoperiri arheologice, Muzeul Județean Mureș a decis organizarea Zilei Arheologiei, în data de 11 august 2018, pe fondul lipsei bugetului pentru continuarea Festivalului Roman care s-a organizat aici în ultimii cinci ani. Szilamer Panczel a arătat că de Ziua Arheologiei se va deschide la Călugăreni și o expoziție în care vor fi expuse 14 dintre cele mai interesante piese descoperite aici, piese care au o poveste în spatele lor. Situl arheologic roman de la Călugăreni – unul dintre siturile arheologice reprezentative ale județului Mureș – este compus din ruinele castrului roman, băile castrului și așezarea militară adiacentă, iar toate acestea se întind pe o suprafață de câteva hectare între satele Călugăreni și Dămieni. Cercetările arheologice pe acest castru au reînceput în anul 2013, iar de atunci au fost descoperite mii de obiecte. Șefa Secției de Arheologie a Muzeului Județean Mureș, Nicoleta Man, a declarat că au fost descoperite în jur de 2.000 de obiecte, majoritatea specifice pentru astfel de situri: monede romane din bronz și argint, piese cu caracter militar – arme, fragmente de zale, aplici, pandantive, piese de podoabă – mărgele din sticlă, fibule, ace de păr din bronz, mult material de construcție – cărămizi ștampilate, fragmente de podea și câteva fragmente de tencuială vopsite cu roșu pompeian. De asemenea, în timpul săpăturilor au fost decopertate și termele, prevăzute cu mai multe încăperi, dintre care patru sunt prevăzute cu sistem de hypocaust (încălzire sub pardoseală), un „prefurnium” (un cuptor care asigura încălzirea aerului și a apei), două bazine și trei canale pentru aducțiunea apei în bazine.

Deși este o clădire cu o funcție standard și funcționalitate pentru întreaga lume romană, este destul de dificil de stabilit funcționalitatea fiecărei încăperi. Zidurile (multe din ele cu elevația bine conservată) sunt făcute în tehnica „opus incertum”, specifică epocii imperiale romane, cu o grosime de 0,90 m – 1,00 m. Sistemul de hypocaust s-a păstrat destul de bine, fiind construit pe o fundație de piatră de râu, peste care s-a suprapus un nivel de lut, pe care au fost fixate pilele de hypocaust. Podeaua se păstrează în încăperile care nu erau prevăzute cu hypocaust. Starea de conservare este precară pe alocuri din cauza exploatării medievale a zidurilor, dar au rămas multe elemente destul de bine conservate. Despre planimetria construcției, în această fază a cercetării, putem susține că face parte din categoria termelor cu un traseu circular, în care camere și bazinele încălzite erau dispuse mai aproape de „prefurnium”, iar încăperile neîncălzite mai departe. Pe teritoriul județului Mureș este prima clădire de acest fel identificată și cercetată”, a arătat Nicoleta Man. Printre descoperirile arheologice remarcabile de aici se numără și identificarea unei construcții – posibil o locuință – de mari dimensiuni în vicus-ul militar. Specialiștii susțin că limes-ul, ca graniță a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în secolul al II-lea d.Hr., având o lungime de peste 5.000 kilometri, începând de la malul atlantic al Scoției, apoi străbătând întreaga Europă a atins Marea Neagră, a continuat până la Marea Roșie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic. În prezent, de-a lungul limes-ului estic al Daciei, sunt cunoscute 12 tabere în care au staționat trupele militare auxiliare – Livezile, Orheiu Bistriței, Brancovenești, Călugăreni, Sărățeni, Înlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroșneu Mare și Brețcu. Paza și protecția sectorului de graniță a fost asigurată printr-un sistem complex compus din șanțuri și valuri de pământ, turnuri de pază și de semnalizare. Pe limes-ul de pe raza județului Mureș s-au identificat trei castre auxiliare, la Brâncovenești, Călugăreni și Sărățeni, în apropierea cărora au existat mici așezări unde s-au stabilit familiile soldaților, dar și negustori și meșteșugari care deserveau nevoile armatei. Taberele au fost legate între ele prin drumul limes-ului, care a asigurat aprovizionarea armatei și mișcarea rapidă a trupelor. Pe lângă cele trei castre auxiliare de pe raza județului Mureș, au fost identificate și șase turnuri de pază care se găsesc pe teritoriul localităților Vatava, Ideciu de Sus, Ibănești, Chiheru de Jos și Eremitu.

Cunoscut de multă vreme în literatura de specialitate, castrul roman nu a fost cercetat metodic. În 1878 au fost efectuate sondaje în zona de nord a castrului. Sondajele efectuate în 1961 au urmărit stabilirea dimensiunilor exacte ale castrului, planul şi elementele de fortificaţie. Castrul are dimensiunile 162 x 140 m, măsurate la jumătatea lungimii curtinelor şi de la faţa exterioară a zidului de incintă. Suprafaţa este de cel puţin 2 1/4 ha. Ruinele praetoriului se află în centrul castrului, porta prateoria este pe latura estică, porta decumana pe latura scurtă, opusă, principalis dextra şi sinistra spre sud şi respectiv spre nord. Descoperirile de cărămizi ştampilate au confirmat staţionarea în acest castru a Cohortei I Alpinorum şi a unui detaşament al legiunii de la Apulum. S-au descoperit un altar dedicat de un „collegium utricularium” şi trei pietre funerare. Castrul a fost ridicat în epoca romană timpurie (sec. I – III), cu scop de apărare. El este amplasat pe terenul arabil din spatele caselor, şi parţial se extinde în grădinile de pe lângă case. Vicusul este amplasat de-a lungul drumului spre Dămieni, de-o parte şi de alta, având o întindere destul de mare, materialul ceramic extinzîndu-se pe o suprafaţă de cca. cinci hectare. Castrul și drumurile au fost ridicate din pietre de râu (Niraj) legate cu un mortar pe bază de lut și nisip. Cea mai mare parte a zidurilor au fost dezafectate în epoca medievală când începe construcția mănăstirii franciscane din localitate. Mănăstirea franciscană, ridicată inițial la poalele dealului, în stânga scărilor acoperite, a fost atestată în anul 1298, într-un document emis de papa Bonifaciu al VIII-lea, care a acordat indulgențe celor care o vizitează. După 1948, a fost desființată de autorități, iar în clădire s-a amenajat un spital de nebuni. Acum, prin cercetările întreprinse se poate cunoaște cu adevărat mărimea acestui castru roman ce de două mii de ani își așteaptă punerea sa în valoare. După încheierea săpăturilor arheologice și a studiilor necesare, printr-o reconstituire adecvată se va putea crea aici un obiectiv istoric și turistic de prim rang pentru mureșeni și nu numai. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*