„Situla de bronz de epocă romană” (sec. II d.Hr) de la Muzeul din Tulcea

Muzeul de Istorie și Arheologie din Tulcea are în patrimonial său artefacte umane create din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Dintre acestea se evidențiază și acestă situlă de bronz declarată „de epocă romană” (sec. II d.Hr.), cu o simbolistică imagistică demnă de a fi prezentată. Ea se află în „Colecția de bronzuri figurate” de aici, aceasta fiind formată din piese romane de import, din produse ale unor ateliere nord-africane, italice și gallice. Dintre piesele de bronz se remarcă, în special, 43 de piese romane: situlele cu decor aplicat, statuetele reprezentând-o pe Venus, pe Eros, sau Grifonul; „recipientul pentru miresme”; sau „Lucerna antropomorfă cu inscripție pe ansă” (piesă unicat în România). Situla de bronz de epocă romană (sec. II d.Hr.) de la Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea, are o reprezentare în relief a unui personaj feminin (zeiță?), ce poate fi un symbol al dualității timpului nostru, pe care îl credem unic și unidirecțional (dualitatea, ca concept al Vechii Religii Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali).

Personajul feminin vizibil în central planului decorat al situlei este zeița duală (Ana – Hâța, care poate schimba sensul timpului). Pentru a explicita dualitatea sa a fost reprezentată cu mâinile fasciate în două (precum „crăcile” unui Pom al Vieții; de unde și Crăciunul („Cel cu crăci”) – Timp al dualității, al apariției Mascaților (alaiul zeilor și al trimișilor acestora, ce vin la cină (în Zilele de Întuneric), la ospăț). Caii reprezentați în lateralele zeiței feminine, trag de timp în cele două sensuri adevărate ale sale (de-a dreapta și de-a stânga tatălui), această „tragere” (întindere) conducând și la ruperea formelor în care „locuiește” viața. Fierul din sângele nostru (și al celorlalte animale), la ceas de bulversare a sensului (timpul lui Dionysoss – Bachuss), va „face pasul” la histerezis. Smucitura va rupe corpurile „saturate” cu fier (sfâșierea lui Dionysos de către Titani). Cine va ține post și va fi anemic (fără fier), va avea șanse de scăpare (taina posturilor). După cataclysm, la scurt timp vor apare și noile forme de viață ce vor popula Noua Lume (timpul Noului Soare). Perioada aceasta mai este explicitată și prin înghițirea omului de către Leviathan sau Șarpele-Lup și regurgitarea acestuia, sau Lupta lui Laocoon cu șerpii ce rup formele.

Ritualul de înmormântare din epoca pietrei includea și împrăștierea de oxid de fier roșu peste cel decedat („dece”, ca „zece”; „dat – lui – zece” – IO, cel care ne dă – sau nu ne dă – voie, adică „Voie – voda”), ca „preț al sângelui”. Picturile din peșteri de zeci de mii de ani sunt roșii ca sângele; mâinile roșii pictate prin grote, pe stânci, reprezintă „strigătul” din interiorul pietrei (omul, prin natura sa materială, va fi supus Marii Judecăți și readus la „izvoare” – epoca pietrei). De aceea Mithra se „naște” din piatră, iar Iisus se naște într-o grotă. Apocalipsa va fi momentul de „trădare” al materiei din care am fost creați. Din fericire – dacă se poate spune așa – se întâmplă foarte rar, dar se întâmplă. Așa au dispărut dinozaurii, așa au dispărut mamuții, așa au dispărut oamenii celor peste cinci Lumi care au mai fost… Și timpul Lumii noastre se va termina! De aceea totul este în van… („V – An”, ca moment al coborârii (căderii) în „V” a Timpului (An)). Zeița feminină „cu mâini fasciate” („algale”) ce apare pe situla de bronz de la Tulcea are pandant în „zeița sirenă” ce apare pe vasul cucutenian neolitic de la Cosăuți („Vasul cu sirenă”; sau „Zeița cu șase degete”; Republica Moldova), numai că pe aceste reprezentări plastice le despart câteva mii de ani pe scara istoriei (cam 5000 de ani). Bogata istorie a Dobrogei reflectată în bogatele colecții ale Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea vă așteaptă să o „citiți” prin simboluri și să o admirați! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*