De ce am optat la formula de iniţiativă civică pentru o reformă profundă a politicului din ţara noastră? Motivarea este fundamentată pe mai multe argumente, precum:
1. Ştim cu toţii că trăim într-un sisitem eronat, care permite Parlamentului să suspende Preşedintele mult mai uşor decât îi este permis Instituţiei Prezidenţiale să demită Guvernul ori să dizolve Parlamentul,iar societăţii civile îi este aproape imposibilă, chiar dacă ar fi justificată, iniţierea unui demers de corecție a unor derapaje în procesul de guvernare şi de legiferare, mai ales în materie de Cod civil, procedural civil ori penal şi procedural penal.
Singura modalitate prin care societatea civilă poate determina o schimbare a sistemului politic de tip „caractiţă”, care se caracterizează printr-o expansiune tentaculară de la nivel „central” spre bază, ajungând să contamineze chiar şi celula familială, ca cea mai mică unitate socială de mare importanţă în dezvoltarea unei comunităţi, este cea a iniţiativei civice. De ce? Pentru faptul că, în acest fel, Parlamentul poate fi determinat să îşi îndeplinească atribuţiile de a legifera nu doar în interesul celor care i-au votat pe parla,mentari, ci şi în cel al naţiunii în raport cu celelalte state ale lumii. „Bombardând” Parlamentul cu inţiative, societatea civilă îl poate pune la lucru și l-ar menține activ fie şi numai în sensul de a analiza fiecare proiect depus. Formularea unor iniţiative de acest fel presupune mobilizarea societăţii civile reprezentată de ONG-uri, partide active, persoane juridice şi fizice care acţionează pe ramuri şi specializări, în sensul de propuneri de legi care să faciliteze organizarea societăţii pe principii democratice participative.
2. Ştim, de asemenea, că referendumul, potrivit actualei Constituţii, are doar caracter consultativ şi nu produce efecte de natură juridică. Dovadă este referendumul pentru trecerea de la Parlament bicameral la Parlament unicameral cu minimum trei sute de Parlamentari, referendum care, deşi valida,t nu a produs nici un efect juridic. Ba, mai mult, Iar efectele organizării lui au fost cu totul altele decât cele scontate s-a ajuns aberant la un număr de 588 de parlamentari ale căror salarii, pensii și privilegii au sporit amețitor în ultimii ani. Iniţiativa cetăţeanească, dacă ar întrunei condiţiile de validare și ar deveni lege, ar produce efecte şi ar reprezenta modalitate reală de reformare a clasei politice.
3. Ce presupune iniţiativa civică în domeniul reformei politice pe cale de legiferare? Potrivit Constituţiei, iţiativa de legiferare aparţine nu numai „Guvernului, deputaţilor şi senatorilor”, ci şi unui număr de „cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot”. .Este adevărat că societatea civilă nu poate propune iniţiative legislative în materie de fiscalitate, de politică externă ori de amnistie şi graţiere, dar toate celalte domenii sunt „deschise” propunerilor cetăţeneşti de legiferare, acceptându-se că „Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.” Dar acest fapt nu constituie un impediment în calea formulării şi depunerii lor în Parlament. Reformarea clasei politice pe calea iniţiativei civice ar fi un mecanism democratic, constituţional şi just de împlinire a voinţei societăţii care este „pusă la zid”, de o „minoritate” declarat majoritară cu un minimum din voturile cetăţenilor cu drept de vot.
4. Dacă în Piaţa Victoriei s-ar aduna săptămânal 100 000 – 200 000 de cetăţeni , s-ar putea semna chiar şi câte două propuneri de iniţiativă legislativă care să vizeze reforme de importanţă majoră pentru societate. O astfel de iniţiativă ar putea viza chiar și „amendarea” Constituţiei, în sensul de a nu mai conferi Guvernului posibilitatea de a da ordonanţe de urgenţă decât dacă Parlamentul se află într-o situaţie reală de blocaj legislativ.
O precizare pe care o consider necesară, cu privire la proiectul de iniţiativă civică prin reformare (lustraţie) a clasei politice:
Acestă iniţiativă vizează reformarea întregii clase politice. Mi-aş dori o resetare a României prin dizolvarea tuturor structurilor actuale: guvern, parlament, preşedinţie, dizolvarea partidelor şi crearea altora noi din oameni luminaţi și curați care să nu fi fost compromişi şi care să aibă viziuni sănătoase, benefice, pe termen scurt, mediu şi lung asupra dezvoltării ţării noastre, dar şi o vastă experienţă în ceea ce priveşte conceptul de administrare şi management instituţional. Pentru a implementa un astfel de proiect ar trebui să se implice del puțin câteva milioane de români şi să existe voinţă și în exteriorul României, pentru că, ne place nu ne place, ne aflăm în Uniunea Europeană. Dacă Uniunea Europeană ar da undă verde pentru un asemenea proiect, conştientă fiind că o Românie puternic democratizată ar putea relansa şi revigora Europa, credeţi că Rusiei, Chinei, Americii, Canadei, Japoniei le-ar conveni o contrapondere de forţă al cărei motor să fie ţara noastră? Eu cred că nu. Mai este o problemă: ce punem în loc? Cum vor fi conduse destinele ţării până la realizarea unei astfel de reforme, care necesită o perioadă destul de lungă de timp pentru adoptare? Eu doar am lansat o provocare și aştept şi alte idei din partea celor care cred că se poate realiza un astfel de proiect. Îi învit, să îşi expună părerea și propunerile de iniţiativă. Dar sunt și minți care gândesc de maniera „O resetare prin dizolvarea Guvernului, Parlamentului și Președinției nu ține de democrație, ci de anarhie”. M-am cinfruntat cu astfel de răspunsuri:
– Reorganizarea tuturor partidelor și crearea altora cu oameni luminați este un ideal:;
– Dacă Uniunea Europeană ar da undă verde unui astfel de proiect, suntem cumva sub tutela vreunui stat ca să cerem voie cum sa ne facem politică internă sau suntem stat suveran?
– Dacă UE, conștienta fiind că o Românie puternic democratizată ar putea relansa și revigora Europa, credeți că Rusiei,Chinei, Americii, Japoniei, etc., le-ar conveni o contrapondere de forță al cărei motor să fie tara noastra?
Precizez că am formulat iniţiativa civică în termenii pe care i-am evidenţiat tocmai pentru cei care ar gândi în termenii menţionaţi. Dar democrația se bazează pe trei principii simple și universale: libertate, egalitate și ajutor reciproc, iar,anarhismul a fost îmbrățișat în Vest, Est, Nord și Sudul politic, precum și în artă (poezie, proză, teatru, pictură, grafică, etc.). Anarhismul are o influență predominantă în multe mișcări politice contemporane, dar sunt de acord că nu poţi da click şi gata, totul poate fi resetat, cu toate că în Islanda s-a realizat o astfel de resetare.
Pentru cei care „n-ar vrea sa se mai întorcă în trecut, căci nu le-a fost bine”, aş face următoarea precizare: nu ar trebui să ne întoarcem în trecut, ci că ar fi bine săp recunoaştem că gândirea din anii comunismului am preluat-o, perpetuat-o şi amplificat-o, ba chiar am transmis-o şi generaţiilor care s-au născut pe parcursul celor 27 de ani de pseudo-democraţie şi ar fi bine dacă s-ar realiza o asanare politico-morală a societăţii. Nu putem privi în viitor dacă negăm trecutul şi prezentul şi dacă rămânem pasivi şi nu încercăm măcar să acţionăm în sensul de a stabili o dată pentru totdeauna ce ne dorim. Vrem realmente un stat de drept, democraţie, instituţii bine organizate şi economie de piaţă, sau vrem un stat asistenţial şi o conducere unică dictatorială? Sunt de părere că, în situaţia în care se optează pentru stat de drept, atunci acest deziderat nu se poate realiza decât în urma unei asanări politice care trebuie să înceapă cu cei care trăiesc încă în trecut, în România gândirii feudalo-socialisto-balcanică, ceea ce ne-a condus la tăcere și neparticipare la alegeri, dar și mai înainte la faptul că nu s-a reuşit impunerea Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, iar acum ne aflăm în situaţia ingrată în care dialogul şi reconcilierea sunt și mai greu de realizat decât în 1989-1990.
Lasă un răspuns