Pentru o selecţie a elitelor în Diaspora, fără balast…

În ultimii ani, vocea Diasporei este bruiată de grupuri singulare şi idolatre, care se consideră singurele deţinătoare ale adevărului absolut fără să-i fi ales nimeni de fapt. În cei câţiva ani am reuşit să cunosc o parte din românii care trăiesc în străinătate. Majoritatea sunt interesaţi de viitorul României şi al neamului românesc. În Diaspora trăieşte de fapt o a treia Românie, cu problemele ei grave legate de integrare, identitate şi singurătate despre care autorităţile de la Bucureşti nici nu vor să audă. Doar credinţa îi mai ţine legaţi de ţară şi de Dumnezeu. Paradoxal, doar Biserica ţine comunitatea românească unită în Diaspora, pentru că Bucureştiul a devenit expert în a băga beţe în roate românilor care lucrează şi trăiesc în străinătate. S-a dovedit la ultimele alegeri că guvernele dâmboviţene sunt dezinteresate de votul diasporenilor, cum sunt indiferente la nevoile unei comunităţi care îşi construieşte o identitate şi specificitate singulară în Diaspora. Absolut toţi românii întâlniţi mi se plâng când vin cu maşina acasă că trebuie să coboare de pe autostradă la Debreţin şi trebuie să facă apoi trei ore o sută şi ceva de kilometri cu maşina pe drumul ca de la ţară: Borş – Cluj. De 27 de ani guvernanţii de la Bucureşti, preocupaţi cu furtul banilor publici şi afacerile personale, nu au fost în stare să facă măcar o autostradă de 150 de kilometri care să lege Europa de România prin Vama Borş, să nu ai impresia că ai intrat în Uniunea Africană.

Românii din Diaspora vor să le fie recunoscută de către ţara mamă contribuţia la progresul României, prin banii aduşi în ţară şi aportul investiţional. Ei vor ca Bucureştiul doar să-i implice în actul decizional legat de viitorul naţiunii, să fie întrebaţi despre ce ar putea să facă gratuit pentru ţară. Drept recompensă primesc secţii de votare mai puţine, diplomaţi îngâmfaţi, ignoranţi şi autosuficenţa unor lideri auto-numiţi şi autopropuşi ca lideri ai Diasporei, fără să fie aleşi de popor. S-a ajuns ca cine strigă mai tare ca la piaţă să fie băgat în seamă de Bucureşti ca lideri ai Diasporei. Ar trebui să se facă o selecţie a elitelor Diasporei pentru ca românii din străinătate să fie reprezentaţi de lideri competenţi, nu doar de guralivi şi gargaragii. Mi-a plăcut foarte mult recentul articol al lui Andi Rădiu de la Gazeta Românească din Italia, care face o radiografie completă a ipocriziei celor ce spun că reprezintă Diaspora, fără interese pecuniare şi cercetări penale. Zilele trecute la Universitatea de Vară de la Mănăstirea Izvorul Mureşului, asociaţiile românilor din străinătate au tras un semnal de alarmă în legătură cu incompetenţa diplomaţilor trimişi de Iohannis în Diaspora care mai mult încurcă sau agravează situaţia românilor. O notă discordantă a făcut-o însă, unul Tecu de FADERE, care de câţiva ani e promovat de presă şi nu ştiu de ce pentru că e cam mereu pe lângă subiectul şi miezul problemelor românilor din Diapora. El şi-a permis să ameninţe Bucureştiul cu boicotarea alegerilor din toamnă, dacă nu face ce crede el că-i mai bine?

Oameni care nu sunt aleşi de popor au ajuns să vorbească despre boicotul dreptului fundamental al românilor din Diaspora de a participa la procesul electoral din ţara mamă. Cine le dă lor această aroganţă suficientă? Mai nou e şi un român din Brexit, recunoscut prin porecla de Tomy Pikant, care dă lecţii zilnic de conduită românească autorităţilor române, fără să-l întrebe nimeni. E de ajuns câteodată ca un refugiat pripăşit de foamea existenţială prin Irlanda, ce răspunde la porecla de Sică, să facă un grup de prieteni pe Facebook şi să vorbească în numele românilor din Dublin sau să dea lecţii către MAE şi altor co-naţionali din Diaspora care chiar vor să facă ceva pentru ţară, aşa cum este grupul din jurul UJRP de la Viena. Cine se cred cei care au transformat Diaspora în cafenea ieftină de colportări şi blochează indirect selectarea elitelor în rândul acestei Românii de peste hotare? Din păcate Bucureştiul finanţează grupuri minuscule şi site-uri obscure sau fantome cu zeci de cititori în dauna celor care sunt cu adevărat vocea Diasporei.O fac să închidă gura celor care strigă mai tare sau să vorbească pe singura voce a Cotroceniului, şeful SIE. Cred că a venit vremea ca să se despartă apele de uscat, vinul de borhot şi nisipul de balast în Diaspora, iar românii de peste hotare să fie reprezentaţi de profesionişti, de oameni de caracter şi cu dragoste de ţară, care să pună mintea, spiritul şi osul la propăşirea şi modernizarea României.

În viitorul apropiat avem nevoie de mai mulţi parlamentari din Diaspora, poate chiar şi de un preşedinte provenit din rândul celor care au reuşit dincolo, dar nu au uitat niciodată că sunt români şi că România este ţara mamă pentru care trebuie să te jertfeşti spre propăşire. Soarele românilor nu mai răsare acum doar de la Bucureşti, cum spunea bătrânul Slavici, ci şi din comunităţile româneşti de la Viena, Madrid, Roma sau Londra. Azi România e mai mare, peste tot unde se vorbeşte, roagă şi trăieşte româneşte. Totul pentru ţara românească! Revoluţia schimbării la faţă a României poate începe din Diaspora. I-am cunoscut pe românii din Diapora, la toţi le bate o singură inimă pentru ţara mamă. Să o ascultăm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*