Un proamerican înecat rusește…

Este doar o nouă dovadă cât de mult ne disprețuiește… Cât de mici suntem de fapt în ochii lui cei tulburi… Cât de mici și incapabili de a ne scrie singuri soarta… Pentru el, românismul, vibrația comună a ființei Patrie Mamă-fiică, idealul realizat prin propria noastră determinare, nu există. Nu există în dicționarul lui rezervat pentru noi. Cei atât de mici în a face pași atât de mari…

Traian Băsescu ne-a jignit mizerabil. Ne-a tratat la nivelul de colonie cu adaptabilitate de colhoz, trimițându-ne spre o altă înaltă poartă pentru a cere o favoare.

Și ar fi trebuit dat afară din sala de la Izvoru Mureșului, în care s-a insinuant printre românii ce vorbeau despre Țara lor, învățându-ne chipurile cum să procedăm în atingerea „țintei”. Unirea cu Basarabia. Pentru că asta reprezintă pentru el idealul unei generații atât de frumoase în acțiune: o țintă.

Și ar fi putut să o trateze și așa! E oricum prea viciat de compromisuri pentru a mai înțelege astfel de sentimente și acțiuni. Și pentru a simți bătăile comune ale inimilor ce vor da viață idealului, nu pentru noi, nu pentru el, ci pentru generația viitoare, de aici și de peste Prut! Pentru că dacă prin venele sale de „președinte al tuturor românilor” nu curge de fapt nici o picătură de simțire românească, totul rezumându-se la un pragmatism cinic, din care poate își va asigura și el seva următoarei etape de viețuire pe scena publică, atunci să trateze problema ca pe o țintă. Nu ne pasă cum vede el Unirea!

Dar să ne calce frâmântârile în picioarele lui trecute prin umorile a fel și fel de compromisuri, să vină să șteargă pe jos cu forța și încrederea noastră în realizarea unui ideal, ba, să ne trimită, în pragul jubileului Unirii, când avem șansa de a dovedi că putem să ne decidem singuri destinul, la o altă înaltă poartă, cu o altă jalbă a umilinței, este de o nesimțire ce depășește în dimensiuni chiar și hidoasa umbră a acestui animal politic.

Pentru că asta trebuie să înțelegem din „recomandarea” lui Traian Băsescu în abordarea parcursului unionist: noi suntem prea nătângi pentru a ne striga și impune determinarea, și noi, și frații noștri, și trebuie să ne închinăm în fața Moscovei. Dincolo de a ne cere să ne plecăm frunțile, acolo ne trimite Traian Băsescu! Să ne milogim la căpetenia „administrativă” a marelui lac rusesc…

Zece ani ne-a manipulat cu necesitatea „pactizării” cu unchiul Sam, a cărui prezență militară reprezenta, nu-i așa?!, singura barieră în netransformarea Mării Negre în lac rusesc. Acum, ne trimite taman la Putin, singurul care, trebuie să înțelegem din vorbele marinarului, va putea decide unirea cu frații noștri! Nu vocea noastră comună, nu (doar) parlamentele celor două țări. Ci tot Moscova!

Și este deplorabil să vezi cum marele lider de baltă, nici măcar cât un sfert de lac rusesc, nu doar privește cu ochii umezi de dorul scenariilor sovietice spre Moscova, ci tratează Republica Moldova ca pe o anexă a Kremlinului. Și cine o face?! Tocmai el, mândrul posesor al cetățeniei moldovenești… E prea mult, totuși!

De fapt, ce vrea Traian Băsescu? De ce acaparează munca unei generații? De ce se insinuează ca o pecingine peste reîncrederea și reînfrățirea construite pas cu pas de formațiunile unioniste pe care le-a ignorat și chiar ironizat în timpul mandatelor sale?

El nu a făcut nimic zece ani… Nu și-a știrbit demnitatea de lider proamerican pentru a discuta cu Putin. Care este, ne destăinuie cu aceleași lacrimi perverse în colțul ochilor, „atât de înțelegător”. El nu a discutat nici măcar pe marginea restituirii unui artefact cât de mic din tezaurul confiscat.

Desigur, Traian Băsescu era prea mare pentru a negocia astfel de „mărunțișuri”. Era prea demn. Și cum să încerce pârghiile reunirii via Moscova?! Ar fi fost un gest de trădare. Doar americanii ne puteau asigura realizarea în timp a unirii, fie și sub protectoratul înarmat în colțuri de gumă prea mult mestecate…

Acum, însă, pe puntea acestui marinar eșuat, Moscova a devenit, nu „luminița”, ci farul de la Răsărit sub a cărui rază putem face unirea. Pentru că, nu-i așa?!, românii sunt prea mici pentru a da viață unui ideal atât de mare… Pesemne,  Traian Băsescu va propune și o comisie, ruso-română, pentru „negocierea” unei Uniri ce nu privește Moscova, dar îl privește pe el, animalul politic pragmatic. Își va oferi poate și „expertiza” pentru a conduce o asemenea comisie, va face și pe negociatorul, cine știe?!

Și este clar că Traian Băsescu și-a scris deja foaia lui de parcurs… Pentru că aruncarea pe piață a „temerii” că în România ar putea fi adus arsenalul nuclear american, de la Incirlik-Turcia (știe el ce a semnat pentru Deveselu!), constituie de fapt „as”-ul pe care se bazează în „succesul” unei negocieri de unire. Un troc la ușa lui Putin… România nu va găzdui arsenalul nuclear, iar Rusia ne va da dezlegare la Unirea cu Moldova…

2 răspunsuri la Un proamerican înecat rusește…

  1. ANTIPUTIN spune:

    Dom’ Presedinte,/Putin o sa’ti smulga maseaua de minte,/daca o mai ai/, te’o lega de cai, / si ‘asa te’o plimba, /din Basarabia pan’la Moscova,/
    La Mausoleu, /inima’ti de leu, /sa pupe sfios, /
    Si prietenos, / dosul primitor al rosului bos/
    C’ai dezvaluit /planul ce’a urzit/de’a ne fi unit/
    Sub pumnu’i sangeros, /ghidati de’un ticalos!!!

  2. Gyuri spune:

    Vai de capul lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*