Arhiva categoriei: Tichia de politician

Credo quia absurdum (Cred pentru că-i absurd)

Prin vrerea politică a majorității parlamentare, al cărei nucleu pesedist se bizuie pe 18 procente din totalul românilor cu drept de vot, într-un an și jumătate ni s-au băgat pe gât cele mai sfidătoare sortimente ale absurdului – de la


Căciula singuri ne-o furăm și ni se pare c-avansăm!

Întrucât scopul politicii postdecembriste a fost și continuă să fie unul eminamente ticălos (sistematica păcălire a majorității cetățenilor de către gașca încumetrită a aleșilor puși pe căpătuială), mijloacele întrebuințate de aceștia nu pot să fie decât pe măsura nevredniciei și


Halal Curte Constituțională!

Toată politica României postdecembriste (și, din acest motiv, tot ce mișcă-n țara asta de aproape trei decenii) este o necontenită și preaevidentă adeverire a spusei „Peștele de la cap se impute”: legi făcute de hoți pentru hoți, megarăufăcători fără pic


Gunoaiele și sărăcia își fac de cap în România…

Spuneam și cu alt prilej (vezi articolul A fi sărac nu-i o rușine, a fi mizer e grozăvie) că nu sărăcia exterioară (impusă sau autoimpusă) este cel mai mare rău cu care se confruntă oamenii. Firește, cu esențiala diferență dintre


Scenarii de groază printre analiştii manipulatori!

În bucătăria prezidenţială fierbe la foc mic ciorba de Cotroace. Masa manipulării e pregătită la „ore” exacte pentru ospăţ! Cutreierat de îngîmfare şi ură de la un capăt la altul al fiinţei sale de fizician, profesoraşul meditativ îşi aşteaptă nervos


Mama Viorica la papa Francisc sau invitație la haz în vastul nost necaz (Pamflet prevenitor)

Nu-i ușor să fii prima femeie premier al României ante și postdecembriste, adică să stabilești o premieră politico-istorică, ce ia prin surprindere până și mult încercata noastră limbă, incapabilă de data asta să reflecte sfidătoarea atotputernicie pesedisto-aldistă, pentru unii (cei


Luluţa şi Bolovanul au roluri de „Oskar”

Ne ţiuiau urechile de prea multă linişte dacă nu-i aveam pe Luluţa, Bolovanul de la Cotroceni şi mafia de serviciu din servicii. Faptele Luluţei i-au zburlit pînă şi ei părul din cap, dar Bolovanul o coafează ori de cîte ori


PSD și PNL – o apă și un pământ!

S-ar putea, e sigur, ca zeloşii psd-işti să mă blameze, dar, în definitiv, nu are importanță dacă PSD zboară acum, a intrat în picaj, avariat sau merge până în pânzele albe cu aberațiile sale. Anumite lucruri ar trebui să-i dea


Rînjetul lui Iohannis şi pacienta Koveşi

Proaspăt întors din Tenerife, Iohannis şi-a continuat în chip sfidător excursia pe pîrtia de la Şureanu, în timp ce sute de protestatari îl huiduiau la poarta Palatului Cotroceni, cerîndu-i demisia pentru acel „nu” repetat în sprijinul corupţiei, oripilaţi de repetatul


Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizor

Iată unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristă a ajuns țara tuturor posibilităților nelegiuite: toți românii doresc ca ea să fie înțeleaptă și prosperă, însă ei continuă să fie complicii marilor pungași și demagogi la urne și în sondajele