Arhiva categoriei: Ghimpele Națiunii

Cenușa unei lumi bolnave…

Măcar animalul ăla a mai fost tratat pe la Psihiatrie… Măcar nenorocitul ăla va ajunge într-un final undeva în spatele gratiilor, departe, cât mai departe de lumea noastră dezlănțuită… Dar cu noi, noi ăștia din lumea liberă de afară, ce


Ca o țară într-un continuu „popas”

Normal că nu e crescută din spuma mării… Normal că nu e venită din explozia unei genialități politice expansive… Cel puțin, nu a ei! Și, da, este cât se poate de dubios felul în care, într-un interval atât de scurt,


Ca o altă „fă” în pielea țării…

Cât de nesimțit, ipocrit, mârlan să ajungi a fi pentru a te rățoi public european într-un asemenea hal?!… Să azvârli cu străchinile pline de lăturile servilismului, pe care l-a acceptat și suportat pentru că așa a vrut ea, peste munca


Ziua fatidică a victoriei noastre europene, ziua în care PSD a devenit un animal rănit…

Pe cât de mult ne-am bucurat de victoria de la europarlamentarele din 26 mai a.c., pe atât, sau poate chiar într-o măsură și mai mare, să nu ajungem să ne urâm destinul… Pentru că am lăsat lucrurile neterminate… Pentru că


Națiunea ca pe un drum al Crucii Uzului…

Așa o să ne fie soarta… După cum îi lăsăm astăzi pe venetici să ne-o scrie. Și o cruce ne va deveni întreg destinul. Iar noi, ca neam, ca istorie, ca simboluri naționale, vom fi pe vecie îngropați la picioarele


Gheșeftul holocaustului taxidermic…

Ajunge! Să nu ne mai lăsăm duși de nas! Un muzeu, ca memorial de suflet pentru suferințele lor de odinioară, ca formă de continuitate a identității lor, mai mult de gheșeft decât de restituire a unor pagini de istorie ce


„Europa” lui Orlando…

Adevărul e că vorbele „de duh” ale fiscodiscotecarului Orlando, cu acel intransigent „Nu există bani europeni, uitați de ei!”, sună totuși cât se poate de blând. Neagresiv, ba aproape nevinovat! Căci am fi putut sta la ora aceasta mult mai


Jos milităria! Pentru fiecare palmă de pământ!

Firește că nu este „o naționalizare”!… Pentru că la Valea Uzului nu este un domeniu privat al lor. Nici măcar pe locurile morților. Este un domeniu public, iar trecerea ar fi, din sfera autorităților locale, în cea a Ministerului Apărării


Ce ar mai fi nechezat ei pe (la) spatele Papei…

Păi’ de aia era ungurul ăla așa negru de supărare! Negru de spuneai că i s-a mutat cerul gurii direct în privire… Mai închis la față chiar decât cerul de la Șumuleu Ciuc înainte să apară luminosul Papă! Furtună se


Sporul demografic electoral udemerist sau despre cine ne-a (mai) trădat?…

E clar că acolo este vorba de o neregulă majoră… Ar putea fi însă vorba, chiar în proporții egale, atât de o fraudă prin sistemul electoral, cât și despre un aranjament al PSD-ului în buza secțiilor de vot. Un artificiu