Arhiva categoriei: Ghimpele Națiunii

Deflația pseudocandidaților…

S-au dezumflat precum niște baloane… S-au spart și s-au împrăștiat în neant aidoma unor clăbuci de săpun, fugind, nu din fața eșecului (orice eșec poate fi un alt început de drum, chiar și nepolitic), ci din fața unei răspunderi minime


„Curățenia” sfârșitului libertăților noastre (acum, economice…)

Înainte de toate ar trebui să modifice legea societăților comerciale… Pentru ca acestea să nu mai desfășoare activități comerciale „în scop lucrativ”, în interesul lor, a asociaților și a angajaților, a investirii și a dezvoltării unor domenii economice… Ar trebui


Osificarea nepăsării de ieri, a indiferenței de azi și a neputinței de mâine…

Pesemne tot un etnic maghiar va trebui să facă plângeri penale și pe alte subiecte ce ne vizează în mod direct… Care poate doar azi ne mai privesc, pentru că mâine vor fi parte a unui firesc și a unei


Bătrâni (degeaba) și fără minte (de unde?!)…

Pe ce să se mai „bată” și ei, nu?!… De la ce să se mai ia?… Că vorba aceea… Femei, la vârsta lor, mai abordează doar la nivel de ecusoane pe ușile toaletelor „confuzate”, bani au amândoi, le-au mai rămas


A nu fi (nimic) înainte de a fi fost (ceva)!…

Mârlănia (ne)sofistă a copilului-bărbat, fiul-tatălui, cam stat la umbră, și la vorbă și la port, arată pe de-a întregul precaritatea dialogului în România. Al dialogului la nivelul intelectualității, măcar din perspectiva celor câțiva „răsăriți” (nu și exponenți) care ar fi


Drept de vot sau formă de „recensământ”?!…

Era de așteptat ca diasporenii să nu mai aibă pic de încredere în autoritățile de la București… Nu mai au ei, cetățenii din țară, darămite cei ce văd de afară, cu alți ochi, jocurile și matrapazlâcurile care se fac aici…


Zece la sută (doar) din ceea ce „a fost”…

Coano’ Veorică, vezi că e grav! Și pare că nu prea înțelegi cui îi face de fapt gașca aia de borfași de partid plângerea penală!… Că s-ar putea să crape treburile în altă parte! Și nu în țeasta hoților… Sau,


„Ticăloșii” de August vs. crima organizată a puterii…

Ăstia nici măcar în bancurile cu proști nu or să mai fie personaje… Că nu o să mai aibă loc de „distinsa”, iar dacă își vor cere dreptul la fragmente, chiar dacă, de drept, merită la rândul lor capitole întregi,


Cenușa unei lumi bolnave…

Măcar animalul ăla a mai fost tratat pe la Psihiatrie… Măcar nenorocitul ăla va ajunge într-un final undeva în spatele gratiilor, departe, cât mai departe de lumea noastră dezlănțuită… Dar cu noi, noi ăștia din lumea liberă de afară, ce


Ca o țară într-un continuu „popas”

Normal că nu e crescută din spuma mării… Normal că nu e venită din explozia unei genialități politice expansive… Cel puțin, nu a ei! Și, da, este cât se poate de dubios felul în care, într-un interval atât de scurt,