Arhiva categoriei: Ghimpele Națiunii

La vama indiferenței noastre naționale…

Da, este adevărat!… Era mai mult acolo pentru că dădea bine ca nume… În esență însă, nu a produs nimic, nu a adus nimic… Dar nici nu ne așteptam să producă minuni, izbucniri, înflăcărări, nașteri de clipe astrale sub vremurile


„Voucherul” de carte… privată

Să ai într-o țară în care analfabetismul funcțional este „periclitat” doar de posibilitatea tot mai mare a analfabetismului clasic de a-și recupera poziția de ev mediu un proces în justiție vizând piața de carte reprezintă un paradox… Unul năucitor, privind


„Chipul” nostru prin zidul altora…

Măcar de a fi fost vorba de „chipul” nostru în Istorie, fie el și plămădit din resturi de mortar prin mărturiile zidite alte altora… Dar nu… Este vorba, pur și simplu, de o bucată de beton ce nu ne aparține


Între Destinul de Țară și frânturile de soartă decise de alții…

Când este vorba de ei, se mândresc că au un Destin… Și doar noi le stăm în cale să-l împlinească!… Noi, dimpreună cu fruntariile și monumentele noastre, cu Istoria, Trecutul și Eroii noștri… Cu toate acele borne în timp pe


Cam acri strugurii, duduie!

Nu, nu o să ajungă la ei! Nu are cum! Dar o să ne strige, privind cu uitătura-i pieziș-pofticioasă, că erau prea acri pentru gustul ei, nicidecum că au fost prea sus pentru modestele ei posibilități… Și totuși, doamnelor, domnișoarelor!


Muzeul lor, tăcerea noastră…

Da, neîndoielnic, putem să-l credem pe cuvânt de neamț pe Klaus Iohannis că a promulgat legea de înființare a acestui nou muzeu al evreimii „cu gândul la istorie, la prezent, dar mai ales la viitor”… Doar că acel gând, devenit


Deculturalizarea prin… (anti)cultură

Națiunea Română stă pe piloni tot mai fragili… Pe fundațiile măcinate de acțiunile tot mai obraznice ale trădătorilor, cozilor lor de topor și ale veneticilor infiltrați pe locurile din care ar fi trebuit să străjuiască patrioții, adevărații noștri Mari Români…


Deflația pseudocandidaților…

S-au dezumflat precum niște baloane… S-au spart și s-au împrăștiat în neant aidoma unor clăbuci de săpun, fugind, nu din fața eșecului (orice eșec poate fi un alt început de drum, chiar și nepolitic), ci din fața unei răspunderi minime


„Curățenia” sfârșitului libertăților noastre (acum, economice…)

Înainte de toate ar trebui să modifice legea societăților comerciale… Pentru ca acestea să nu mai desfășoare activități comerciale „în scop lucrativ”, în interesul lor, a asociaților și a angajaților, a investirii și a dezvoltării unor domenii economice… Ar trebui


Osificarea nepăsării de ieri, a indiferenței de azi și a neputinței de mâine…

Pesemne tot un etnic maghiar va trebui să facă plângeri penale și pe alte subiecte ce ne vizează în mod direct… Care poate doar azi ne mai privesc, pentru că mâine vor fi parte a unui firesc și a unei