Arhiva categoriei: Ghimpele Națiunii

Întâiul, dar și cel din urmă, tratat de capitulare a României…

Întâiul, în mod oficial… Pentru că felurite vânzări, trădări, cedări mișelești s-au tot făcut în acești 30 de ani… În aceste decenii ce au consemnat doar o istorie politică a interesului, o istorie de clan, de fățărnicii, de frustrări, de


(Din) „Ucraina” cea nefericit (de) bisexuală…

În mod cert, chiar nu ar fi fost vreo problemă pentru derivații cu deviații de la LGBT (acum și cu „Q” și „I”, la ofertă!) să găsească o „mămăiță” și un „tataie” de la noi pentru afișele lor mizerabile… Chiar


Tufa fufelor fufiți în gen…

Și totuși, care „artă”, care „muzeu”?!… Pentru că însăși construcția logicii lingvistice este greșită: „Muzeul de Artă Contemporană”… În fond, arta (zis) „contemporană”, acolo unde se manifestă ca expresie cu posibile valențe artistice, și nu constituie doar un kitsch al


„Pas cu pas” și „fâs cu fâs”!…

Cam așa o să ne primim libertățile înapoi… „Libertățile”-închisoare… „Pas cu pas”, și ăia în ritm de melc sâsâit, și „fâs cu fâs” de dezlegare de la „dispenserul” sanitar național… Iar peste toate, grămezi de cârpe la preț de botnițe


Dor de nesupunere…

Să n-ajungem să ne fie dor de nesupunerile de altădată… Să nu ne trezim jinduind ca nimeni alții la nesupunerile, fie ele și mascate, din vremurile de odinioară… Din timpurile în care cenușiul, uniformizarea erau sfruntate măcar printr-un rătăcit semn


Un prea mic bărbat de stat…

Și totuși, prea umil, prea de la țară, prea timorat în fața unui biet omolog… Dacă venea președintele Ungariei, și nu ministrul lor de Externe, îi întindea și un covor roșu?! Îl întâmpina colac peste kurtos kalacs cu pâine, sare


Nu întotdeauna „mână întinsă spune o poveste”…

Mai ieri unul se plângea public că o duce greu… Aproape milogind o chetă de „supraviețuire”… Că i se terminau banii, ăia din încasările de la spectacole, și simțea gustul acru al nesiguranței zilei de mâine… Gustul „foamei”, dar nu


Patriarhul „Pontius Pilatus”…

Pentru această nemărturisire de credință, de lipsă de empatie cu noi, poporul, el vrednic nu mai este… Și mai are doar un pas, cât o frângere de plastic a linguriței de neîmpărtășire între degete, mai are doar o irosire de


Să nu ne fie viitoare stare „de normalitate” doar o construcție din resturile de cenzură ale situațiilor de urgență și alertă…

Nu, nici măcar nu o să  trăim vremuri în care mascații să intre în direct într-un studio TV, de radio ori de emisiuni media online pentru a-i ridica pe prezentatori și moderatori pentru difuzarea de conținut (politic, social și, în


„Covid 19” sau „Harcovid 2020”?…

‘Geaba a fost stare de urgență!… Și nu atât pentru necesara „deflație” sanitară a covidului nedistanțat de noi, ci pentru mersul legislativ al țării… Ăla în care „tacita” stare de abuz al grofilor din pandemia de struți politici a trecut