Arhiva categoriei: Editorialele Națiunii

România la șefia Consiliului UE: cine va stinge noul „fitil” al Balcanilor?

Chiar și pe timpul deținerii președinției Consiliului UE, ministrul nostru de externe trebuie să rămână un ministru de externe. Nu să se transforme într-un soi de vorbitor, nici măcar purtător de cuvânt, în numele Uniunii Europene. În numele, și nu


România tainică

La început  de Decembrie, scriu aceste rânduri, ca un omagiu pentru România adevărată, România mea, a ta, a lui, a noastră, a celor care o iubim ca pe o mamă, ca pe o soră, ca pe o soție, ca pe


FDGR-ul lui Iohannis, şi inima în rai, și cu…

Confruntarea publică a Forumului Democrat al Germanilor din România pe urma unor afirmaţii din presă, despre statutul său de succesor în drepturi al unei organizaţii naziste şi interzise, le încinge alura de pajura nemţească. Doar că ceea ce vedem din


Furca O(r)LAF a țării!

Băi, hoților, dați-ne banii înapoi! Șnapani de carton, cămătari flaușați ce sunteți, căzături morale și târâturi ipocrite, oare cât credeți că vă mai bateți joc de țara asta? Credeți că dacă pe donațiile noastre a stat scris „pentru Cumințenia Pământului”,


Postul public german jigneşte România vorbind de anexarea Ardealului

Deutsche Presseagentur, vocea publica de presă a Germaniei, joacă de aniversarea centenarului cartea revizionistă. Ştirea difuzată pe postul public de televiziune ZDF poartă un titlu la care nici măcar extrema dreaptă ungară nu a recurs de Ziua Naţională a României:


Eternitatea frunzelor care cad

Într-o zi de toamnă cum numai la Muzeul Satului se poate întâmpla, unde se concentrează esența spirituală a României, tot ce are țara mai sfânt ca legământ cu tradiția, iar natura nu poate fi decât bună, ideală, divină, multicoloră, unde


Nici măcar un nou Păcală; doar o sinistră Dăncilă…

Am  spune că s-a întors Păcală… Și că el ar fi meșterit, ironic, așa-zisul cadou al Guvernului, „pentru noi”, de Centenar. Și ar fi fost un mesaj al trezirii, căci Păcală avea, spre deosebire de ăștia care ne conduc acum,


Român – românie – România

În Șeitanii, roman în care am vrut să fac personaj literar din limba română (sic!), fac câteva observații legate de cuvîntul România, într-un comentariu cum nu s-a mai făcut de către colegii mei filologi. Iată-le: Numele România are o caracteristică specifică,


Credință, familie, istorie și neam!

Pe scriitorul Corneliu Florea l-a urmărit demult gândul elaborării unei cărți despre obârșia sa în strânsă relație cu evenimentele care au brăzdat secolul al XX-lea. Ideea l-a obsedat cu atât mai mult cu cât ecoul întâmplărilor au fost „scrise în


Clipa la care a ales a nu fi parte…

Nu prin participarea ca terță parte la evenimentele unei așa-zise agende europene rămâi în conștiința neamului tău! Ci prin prezența cu trup și suflet la marile momente ale țării tale. Mai ales că unii au așteptat o viață o asemenea